Dac-aş fi avut şliţ
Femeile nu iubesc sexul. Pardon, femeile nu iubesc sexul la fel de mult ca bărbaţii. Există şi abateri. Ca să nu generalizez, eu-s din prima speţă. Nu la fel de mult. Scriu motivat, aşa deci. Noi putem vieţui mult timp cu lipsa asta. Aşa cred, cel puţin. Aşa simt. Ei nu. Şi cînd nu, evadează. Şi-i de rău. Aşa cred. Aşa simt. Noi nu evadăm. Sau da, dar imaginar. "Ca la nebuni e uneori imaginarul" (Ştefan Caraman, în "Scrisori către Rita"). Eu dac-aş fi fost bărbat aş fi fost pe gustul lor. Pe gustul nostru, adică. M-aş fi masturbat în baie ori de cîte ori testosteronul m-ar fi ghiontit. De ce s-o erodez la fiecare comandă de "drept"?! Simplu. Mi se scoală, o culc. Nu-i cum vrea. E cum vreau. Şi mi-aş fi iubit femeia ori de cîte ori ar fi avut ea chef. Că cînd e să fie cheful, totu-i nebunie. Totu-i ca prima dată. Cheful meu s-ar fi epuizat simultan cu cheful ei. Nu cred c-aş fi avut mai mult de două femei (una din prea multă iubire, alta pentru comparaţie). Mă gîndesc că n-aş fi îndrăznit niciodată să mă urc pe ea şi s-o sfîşîi cu dinţii (nici sub pretextul c-aş fi dorit-o inefabil). M-aş fi documentat despre lipsa libidoului la femei, despre dispareunie şi chiar despre dismenoree. I-aş fi ştiut zilele cu menstruaţie şi chiar cred c-aş fi calculat perioada ovulaţiei (măcar să ştiu cînd "ai mei" pot fecunda, sau nu). I-aş fi citit indisponibilitatea pe faţă şi, mai ales, disponibilitatea. Da. A doua aş fi adulmecat-o şi-n prezenţa unei hiposmii. Bărbaţii se depăşesc cînd vor. Fiind şmecher aş fi ştiu desigur că "pofta vine mîncînd", dar mîncarea ar fi fost franţuzească. Aş fi ştiu. Bărbaţii, cînd vor, ştiu. Aş fi pus accent pe preludiu. Aş fi gîndit ca Bach cînd a compus suita pentru violoncel. Aş fi gîndit, că bărbaţii, în general, gîndesc. Dacă aş fi fost bărbat...
Sursa
2012-05-22 23:20:00