Ce am vrut să aflăm de la acest seminar? Cine suntem noi! (Poiana Braşov, 5-8 aprilie, 2012)

Dincolo de aprecierea pe care mi-am exprimat-o în articolele precedente faţă de buna organizare a Seminarului “Informaţie-Mesaj-Atitudine” şi prestaţia experţilor, a rămas să iau atitudine referitor la unele mesaje lansate de vorbitori. Radiografierea societăţii de la noi, a fenomenelor politice care iau amploare dincoace de Prut, a fost binevenită şi, vorba primului-ministru, pe alocuri rezultativă. Să venim cu rezolvări – iată ce s-a dorit de la noi şi, acest fapt l-a menţionat şi Dorin Matei, redactorul şef al revistei “Magazin Istoric”. Crearea consensului social poate fi o soluţie, sau chiar un scop, la care trebuie să tindem, aşa cum s-a exprimat şi Dan Dungaciu în discursul de la Poiana Braşov. La fel, a fost enunţată lipsa sistemului de referinţă la care să ne aliniem şi cu care să ne identificăm ca să unim într-un singur gând şi un singur fapt societatea.

Crearea unui model de societate, unui set de valori întregitor şi chemător, gândesc eu, cam ăsta ar fi fost scopul întrunirii bloggerilor. Abordările au fost diferite, de la vorbitor la vorbitor şi de la blogger la blogger, însă ce-am observat eu? Din discursul acestora a lipsit un punct foarte important – ierarhizarea valorilor ca model de dezvoltare a societăţii. Recursul la memorie şi conştiinţă, demnitatea, având ca parte integrantă un adevăr incontestabil, pot deveni model de reidentificare. Lăsând într-o parte “mercantilismul” şi pragmatismul politic specific zilei de azi cu caracter tranzitoriu, atunci când te apuci să construieşti un model de durată, trebuie să ţii cont de ierarhizarea valorilor, valori care te definesc ca individ cu coloană şi care sunt esenţiale pentru renaşterea unui neam care se află în beznă de ani buni, ajutat de vecini, şi fără de care am fi devenit doar o populaţie, iar eu nu-mi doresc deloc acest lucru.

Necesitatea de cunoaştere, de împlinire şi linişte sufletească a individului, credinţa, ne ghidează şi ne îndeamnă, scoate din noi frumosul, bunul întru dăinuirea noastră ca Neam şi afirmare ca exponenţi ai valorilor româneşti şi creştineşti. Acestea devin deziderate în construcţia modelului de identificare, fără care nu poţi reuşi în beznă. Analizele politico-diplomatice şi economice din discursul vorbitorilor, care ne-au fost servite drept adevăruri în ultimă instanţă, nu sunt într-atât de reprezentative precum s-au dorit sau şi le-au dorit vorbitorii. De ce? Pentru că scapă din vedere recursul la memorie, la ceva cu ce ne identificăm. Emil Hurezeanu a înaintat această ipoteză, nu sunt eu cel care să-i dea note distinsului jurnalist, dar fapt e că dumnealui a împins indetificarea la o civilizaţie şi nu la valorile Neamului, care din start poate deveni o direcţie greşită sau dezintegratoare pentru situaţia în care noi suntem încă în afirmare.

Deci, aşa cum istoria ne-a cam întrecut cu fapte, la întrebarea cine suntem noi, ca să ne răspundem, trebuie să fim curaţi sufleteşte, să fim demni, să ne ghidăm de morală şi credinţă, şi atunci răspunsul va deveni clar – suntem români, descendenţii lui Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza Vodă, a generaţiei de la 1918 şi a generaţiilor GULAG-urilor sovietice care metamorfozează şi până astăzi.

Ni s-a răspuns foarte atent, adică aproape nu ni s-a răspuns. M-am aşteptat la o lecţie totală, că revenit în Basarabia să mă simt formator de opinie. Poate că îngroş culorile…

Aştept şi alte întâlniri…

P.S. Dragi prieteni, vă felicit cu sfintele sărbători de Paşti. Să ne bucurăm de împliniri şi realizări!