Ce ascult când nu ascult jazz?

Titlul acestei postări este inspirat din titlul autoportretului lui Haruki Murakami în calitate de alergător de cursă lungă: What I Talk About When I Talk About Running. Care la rândul său s-a inspirat din titlul unei colecţii de povestiri de Raymond Carver: What We Talk About When We Talk About Love. Uite-aşa ne inspirăm noi.

Deci, da, contrar aparenţelor, ascult şi altceva decât jazz. Sunt muzici năstruşnice descoperite te miri cum. Nu-s snob, nu mă interesează dacă muzicantul e popular sau ba. Dacă e bun, l-aş asculta şi într-o sală semi-goală… Chiar goală să fie. Chiar mai bine. Sau asta totuşi e dovadă de snobism? N-ai ce face, “Snob” citeşti, snobeşte asculţi muzici. Dar ce mai calea-valea?! Sunt nişte muzici faine de care sper să vă molipsesc. Pentru ca dacă cumva vreun concertuţ în capitala de pe Bâc (inşallah!), să fie lume nu glumă!

Aşadar, eurovizionul meu intern de muzică neatribuibilă altor genuri arată în felul următor: