…banalitati in toata splendoarea lor
Mi-e sila de ce am facut din blogul asta in ultimul timp. Am scris doar patru posturi prapadite in tot ianuarie asta friguros. Acum, cind ar fi trebuit sa ma dedic scrisului. Mi-am luat vacanta? Hm, da. S-o luam asa. In esenta, blogul a fost si e pentru mine un refugiu, o exteriorizare a sentimentelor, si acum, ma simt incompleta. De parca gindurile mi-ar roade creierul si l-ar ruga sa le dea drumul. Ele vor sa evadeze.
In principiu, in ultima luna am facut tot si am facut nimic. Uitindu-ma in retrospectiva, poate am si motive bune pentru absenta mea. Am dat tezele de iarna, am avut parte de o vacanta la munte, care a fost destul de marcanta, am fost implicata in Caravana de Craciun si am mai facut voluntariat pe ici pe colo, am continuat cu clubul de dezbateri, am citit, am privit, m-am automotivat.
Pentru ca, in mod surprinzator, am primit feedback pozitiv in legatura cu toate posturile mele de Day by Day & stuff, o sa-mi permit sa debitez si sa povestesc tot ce mi s-a intimplat si ce chestii mi-au mai ocupat timpul.
—
Chiar azi am fost la Inspiring Friday, un eveniment inspirational de tipul TEDx, pentru elevi. Au vorbit patru. Patru care nu au nevoie de descriere. Tot ce vreau sa va zic e ca eram cu prietenul meu, si atit eu, cit el am ramas meditativi dupa asta, pentru ca chiar ne-a impresionat. Cind vezi oameni care au reusit atitea si simt miracolul vietii de zi cu zi si reusesc sa transmita asta atit de bine, nu poti sa nu analizezi situatia ta.
Eu vreau sa ma consider implinita, mereu am zis asta, am zis ca nu ma tem de moarte, nu ma tem de esec, dar acum mi-am schimbat un pic atitudinea asta partial-resemnata. Nu sunt tocmai ambitioasa la ale mele, dar asta m-a facut sa imi vizualizez o viata si mai lunga, una mai dedicata altora. Nu stiu daca e de bine sau de rau, pentru ca sunt si mai confuza, dar e o miscare in sufletel, si asta deja e improvement.
—
Am avut tulburari bipolare in ultimul timp. Am zile cind sunt proasta. Si nu stiu daca e prostie curata sau e amestecata cu vina si regret, dar oricum, tot proasta sunt. Dupa care ma revitalizez si ma conving insistent ca sunt mai idioti ca mine, senzatiece dureaza putin si revin iar la starea mea negativa. Demult n-am avut asa crize de personalitate. Nu stiu daca e pentru ca e frig, sau pentru ca chiar am regresat. Poate mi-a reveni istetimea la primavara. Daca nu, ma pierd. Ma fac emo. Asa, intirziat, cind nu mai e in trend.
—

Ma obsedeaza anumite piese. Jazz vechi cu sunete de ploaie. Soundtrack-ul la House. I Follow Rivers. Emilie Autumn.
Chestii morbide, copii. Nu eram genul sa pun ceva pe replay mult timp. Uite ca mi-am dat seama ca nu exista genuri.
—
M-am reeducat intr-o romana murdara. Si mi-e scirba de ea. Si nu mai e una din scirbele alea suportabile. Desi era. E una apasatoare. Te nasti si e curat, si bine. Si cresti si tot e frumoasa romana. Si ajungi cind singur distrugi asta. Cum, cind si de ce? Nu vreau sa ma mai intreb. Am gresit si punctum. Si sa o cureti e mult mai dificil decit sa o patezi. Incet, incet.
—
Si stau pe pat, cu laptopul pe brate si tapez. Si iar in halatul meu roz, pentru ca evident, toate halatele mele sunt roz, nu stiu de unde pina unde. Oare acopera culoarea toate scufundarile mele adinci in negru? Haa. Si realizez ca acus fac un an de cind am blog. De Sf Valentin. Chiar ma bucur ca l-am facut atunci, asa cel putin n-o sa uit de cind exista. Pentru ca stau cam prost cu datele. Din primul post ziceam ca vreau ca cineva sa ma asculte. Acum nu mai stiu sigur ce vreau, dar vreau sa fac ca anul II al sau sa fie mai genial decit primul, nu stiu sigur cum, dar vedem noi.
—
Ma simt analfabeta. Okay, nu analfabeta, dar agramata. Eh, ce mai conteaza. Pina cind imi mai vine inspiratia. Sau self-esteem-ul inapoi.
Lots of Love, Lily
p.s. tot e ploios, inclusiv imaginea, pentru ca sufletul meu e toamna. si respinge iarna cu tot ce-i sta in puteri.

Sursa
2012-02-03 23:03:33

