gastarbeiterii
Sunt de cateva zile la Moscova si de abia azi am dat peste moldoveni. Stateam intr-un McDonalds, langa statia Shciukinskaya. La un moment dat aud in spatele meu doua voci masculine ce combinau in dulcele stil mioritico-multicultural injuraturi din ambele limbi vorbite. Se apropie de masa mea si ma intreaba: “Zdesi svobodno?” (Aici e liber). Au ramas destul de surprinsi cand le-am raspuns “Da e liber!” Unul dintre ei s-a scapat cu vorba “Aista nu samana a moldovan! Da iaca ne bucuram ca mai dam peste moldoveni.”
Poate nu se cuvine si inteleg ca e la limita corectidunii de orice gen, dar cei doi moldoveni mi-au adus aminte de celebrul film sovietic “Ostrov Sokrovish” (Insula Comorilor). Acest film cred ca face parte din ceea ce reprezinta sau ar putea sa reprezinte imaginarul colectiv al fostilor copii sovietici. La o adica vreau sa zic ca cei doi au venit la Moscova pentru comori, dar pe parcursul celor 18 ani petrecuti in capitala rusa s-au ales cu un picior amputat si cu gaurile de la “preaniki.” ( preaniki reprezinta un fel de produs de cofetarie dar sunt ceva mai mult decat cofetarie). Asadar, nu comorile adunate de cei doi mi-au amintit de “Insula Comorilor” ci mai degraba asocierea cu John Silver pe care nu puteam sa o evit oricat m-as fi straduit.
Normal ca am inchegat o discutie. Asa se face ca John Silver era destul de tacut. Probabil este obisnuit sa discute mai mult cu papagalul sau. Celalalt s-a dovedit a fi mai vorbaret si ai descurcaret. Dialogul cuprindea replici formale de genul: “Am venit la Moscova la “stroika” (“constructii”) si sunt deja de multi ani aici. Sora mea e la Italia. M-a chemat si pe mine, dar nu m-am dus, pentru ca mie si aici mi-i ghini. Iaca am o nepoata care o terminat uchioba (“studiile”) in Anglia si dupa asta m-o kidanit (“aici e mai greu de tradus dar traducerea aproximativa ar fi “o modalitate de a scoate bani prin metode mai putin oneste”) de bani dar shi pot sa-i fac? Daca era barbat ii dadeam macar la bot dar asa nu am ce-i face. [Si mai zice lumea ca moldovenii nu-s gentelmani].”
La un moment dat vine intrebarea de raspuns: “Da tu shi fashi pe aishi?” Fiind constient din start ca raspunsul meu ” Fac o cercetare prin arhivele din Moscova” nu le va genera decat banuieli de genul “baietul ista o venit aishi cu variante shi ne baga noua lapsha pi urechi” am riscat totusi sa le spun tocmai adevarul, dar nu m-am inselat pentru ca dupa ce le-am zis de arhive discutia s-a blocat si fiecare dintre noi a plecat sa-si rezolve propriile variante.

Sursa
2012-02-03 20:34:42
