Cetăți de pămînt
Text publicat in revista Viața Basarabiei, mai 1932:
Sub această denumire se pot înțelege două categorii de cetăți: 1) întărituri lucrate de mîna omului, deseori folosind pozițiile naturale, care sunt mai vechi și mai simple, și 2) cetăți, care au numai baza construcției de pămînt, adăugîndu-li-se fortificări de piatră, mai mari, mai rezistente și'n deobște în Basarabia mai noi. In această categorie unii autori cuprind chiar cetățile actuale de-alungut Nistrului și Dunării. (În legătură cu cetățile de piatră, poporul obișnuește la rîndul său să distingă două feluri de cetăți, denumindu-le pe cele mai mici și numai de pămînt cu termenul «Cetățue» iar pe cele mai mari cu numele de «Cetate»).
Se găsesc răspîndite în apropierea apelor și pentru cele mai multe din ele, în mijlocul pădurilor. Chiar acele care astăzi sunt pe locuri deschise, pe ogoare, tradiția păstrează amintirea pădurei pe locul lor, dacă aceasta nu se găsește în imediata lor vecinătate. Nu putem preciza, în stadiul actual al cercetărilor, dacă era în obiceiul constructorilor de-a alege ca bun adăpost un loc în mijloc pădurii sau ulterior aceasta a crescut pe ruinele așezării părăsite. Mai probabilă e prima supoziție (…).
(…) Mă voi ocupa puțin mai pe larg de cîteva din ele, aproape toate necunoscute literaturii de pînă acum și care pot fi luate ca tip și pentru altele, semnalate doar în treacăt de subsemnatul și d. șt. Ciobanu, sub auspiciile Comisiunii Monumente Istorice, în toamna 1929 și primăvara 1932. (Au fost cercetate de Generalul Panaitescu «Cetățile ruini din Basarabia» în «Anuarul Com. Mon. Ist. din Basarabia» I, pp. 88-90, Chișinău, 1924).
Una din cele mai mari se află lîngă satul Stolniceni (Lăpușna) pe valea superioară a Cogîlnicului. La 3 km de sat, după un al doilea rînd de coline, la poalele cărora curge Vișina, la capătul Gorganului, se află movila « Cetate », cu privire de pe ea pînă’n depărtare. Două rîpi înalte duc spre vîrful cetății, unde se ridică o movilă înaltă de 2 m și cu diametrul de 15 m. Cetatea are o formă aproape circulară, cu un bot spre sud, fiind înconjurată pe trei părți de un șanț cu val, dublu. Cetatea pornește dela Nord cu ambele șanțuri spre S.W., avînd în genere trei laturi, de lungime consecutive, aproximativ de 100 m, 185 m, și 260 m, dela N.E. spre S.W. A patra latură e formată de întăritura naturală de circa 400 metri. In colțul vestic se găsesc două movile, de mărimi neegale; săpîndu-se, s'au găsit hîrburi, oase și o bucată de fier, nu prea veche. (…) Valul diu mijloc e lat de 6 m în mediu.
O întăritura puternică deci, de unde se avea o largă privire, pe vreme bună pînă la dealul Sf. Vineri de lîngă Chișinău și pînă la Prut (30 km.). Impădurirea pe cetate e de dată recentă, împrejurul ei însă e o deasă pădure.
Procedînd la săpături (…) s’au găsit (…) urmele unei ceramici variate, dela cele mai simple la cele mai complect arse, roșii. E un amestec de vase, după întrebuințare. Dintre ele un fund de amforă s’a găsit în poziție de așezare. Nici unul întreg. Un fragment mai frumos dovedește ceramică greacă, probabil din importațiunile frecvente în epoca protoristorică. Suntem împinși către această datare a așezării (…).
(…) S’ar putea trage concluzia c’a fost, pe această movilă, locuința șefului, după așezarea ei centrală (…). De mormînt nu poate fi vorba, după lipsa complectă a oaselor omenești.
A doua cetate, de mărime mijlocie, se află la Lopatna (jud. Orhei), pe valea Ichelului, la 14 km dela șoseaua Chișinău - Orhei. Locuitorii îi spun « Cetățue », după mărimea ei mai modestă, alteori « Cetate »; are de fapt un perimetru de circa 400 m.
De formă ovoidală, e așezată în mijlocul pădurii, ea însăși azi împădurită; pe marginea exterioară a șanțului de est e tăiată de un drum de care. Este înconjurată la est și vest de două văi mici, care se deschid spre apa Lopatnei, ce trece printr’un iaz. Vecinătatea apei este o regulă generală pentru toate așezările. Existenta iazului dovedește că regiunea a fost multă vreme populată și poate nu prea de mult timp părăsită.
E înconjurată de-un singur șanț cu val, care s’a păstrat bine, înconjurînd aproape în întregime cetatea. Numai spre iaz, la punctul sudic, unde coboară, valea se’ntrerupe natural. De aici, diametrul către celalt capăt al cetății are o lungime de 45-50 m. Valul e adînc de 3,5 m, spre interior încă mai mare; lățimea de 6-7 m, iar fundul șanțului de 1,5 m pînă la l m și după acest element se vede importanța mai redusă a așezării.
Săpîndu-se o groapă de l m adîncime chiar la intrarea în cetate, se văd mai multe pături cu așezări succesive. (…) Cîteva fragmente de vase arată o ceramică extrem de rudimentară, neagră și alta puțin mai reușită; există și urme de ceramică bine arsă, roșie.
(…) Făcîndu-se săpături în vederea unui șanț, de cine și cînd anume nu se știe, s’au dat și peste oase de om. Din ele s’au găsit cîteva și la săpăturele noastre, în pătura a doua, împreună cu hîrburile, cele mai numeroase aici. Pare să fi fost sub ultima așezare locuinți și morminte; iar la întrare pătura de cărămidă este mai deasă, deci va fi fost o întăritură.
Asupra epocii de cînd datează aceste succesive așezări, iarăși nu putem precisa anume, lipsind și aici orice urmă de metal. Presupunerea unora că « aici a fost un sanctuar păgîn, unde se aduceau jertfe zeilor » ține mai mult de anumite teorii asupra raselor ce-au locuit Sciția și este hazardată deocamdată orice afirmație. Pentru o vechime apropiată protoistoriei pledează mai curînd putinele urme găsite.
Din categoria celor mai mici e « Cetățuea » dela Chicera, între Trușeni și Durlești (Lăpușna), la 8-9 km vest de calea ferată Chișinău - Vasile Lupu. Pe o poziție liberă, cu vedere admirabilă pînă la Chișinău și toate satele din regiune până la 20-30 km distanță se’ntinde un bot de deal deasupra unei văi ca o căldare, adîncă de 50-60 m. In vecinătate pădurea crește deasă, însuși locul cetățuei a fost defrișat acum 50-60 ani în urmă; nu departe pe podiș se mai păstrează două iazuri, într’o poziție geografică foarte interesantă.
Cetățuea se găsește la capătul extrem al dealului, fiind înconjurată aproape complect de un șanț cu val, ros de arături, evident încă spre est. Întreg perimetrul nu e mai mare de 210 m; adîncimea șanțului e de circa 2 m și lărgimea de 3 m. Nu s’au practicat săpături, dar s’au scos din prima pătură - locul fiind complect arat - cioburi de cele două feluri de ceramică, neagră și roșietică. Foarte puține urme de oase.
Data stațiunii se raportează la aceiași vechime nu prea adîncă. Intăritura a fost folosită pînă în timpurile mai noi, după cele două denumiri pe care le dau oamenii pînă azi: « cetate turcească » și « fațarea de aramă ». Curioasă este aceasta din urmă denumire, care poate vine dela vreo arie cu tăbli de aramă.
Afară de aceste cetăți de pămînt fără urme de folosința a pietrei și care corespund la trei tipuri de mărimi, se mai găsesc o serie, necercetate personal, dar care pot fi înglobate unuia din aceste tipuri.
In pădurea dela Grozești, dela Durlești lîngă Chișinău, se află o « cetățue » ceva mai mare ca cea dela Chicera, dar asemănătoare. Este așezată pe-un deal deasupra unei văi adînci și lungi, în plină pădure.
La Văsieni (Lăpușna) pe valea Vișinei, la locul unde se’mbină cu Botna, este o rîdicătură de pămînt, de forma mai mult a unei movile, depe vîrful căreia se deschide o privire largă asupra Botnei.
Și pentru că unele cetăți de pămînt sunt contemporane movilelor, revenim asupra acestora cu date noi și mai numeroase (…).
Se pot urmări cîteva șiruri de movile, așezate pe culmile dealurilor ce mărginesc văile mai importante ale apelor ce se scurg spre Nistru sau spre lacurile dela sud. Ele sunt întovărășite uneori de alte movile depe vale, în genere mai mici. Așezarea celor depe culmi este atît de orînduită, în cît rostul lor de semnalizare este foarte clar.
Dela obiceiul de-a se aprinde pe vîrfurile lor barile de păcură, ca coloanele de fum ce se’nalță să anunțe rapid primejdia unei năvăliri, a și rămas expresia „a dat șfară în țară" (iar nu cum s’a modificat greșit „sfoară") pentru răspîndirea de știri.
Cea mai bine studiată de mine este linia Chișinău - Nistru, distingînd uneori chiar o linie triplă de movile semnalizatoare.
In jurul Chișinăului se găsesc mai multe pe dealul dela Movileni spre est de oraș și mai spre N.E. o mare movilă în dosul bisericei Râșcanu, cu înălțimea de peste 10 metri. Spre sud-est linia începe dela Bacioi, aproape de care se văd două movile mari. Urmărind valea Bîcului, pe dealurile ce străjuesc malul drept, se văd o serie de movile, distanțate prin cîteva sute de metri între ele, ce trec prin Sângera, deasupra căreia se află una dublă pe vîrful dealului; apoi în vecinătatea satelor din fața Mierenilor, în dreptul căruia una străjuește ca un donjon pe botul dealului drept deasupra văii – și de aici trec în jud. Tighina.
Pe culmile de mai spre Apus o altă serie se'ndreaptă către linia ce duce spre Gregorievcă și de acolo la Căușani. Aici se'nvecinează cu seria movilelor de pe valea Cogîlnicului.
Tot în județul Lăpușna se mai află pe valea Bîcului, în direcția dela Chișinău spre apus, trei movile pe culmea dealului dela Ghidighici; alte trei pe vale la Visterniceni, între Petricani și Poșta-veche.
La Bucovăț, în dreptul stației, tot pe vale, se află vreo 3-4, cercetate de învățatul I. Halippa, fără să cunoaștem rezultatele.
Intorcându-ne la linia Chișinău - Tighina, atît pe malul drept, cît mai ales pe cel stîng al Bîcului, se înșirue movile, distanțate la cel mult un kilometru, iar mai aproape de Nistru și mai învecinate.
Intre Mireni și Bulboca, între ultima stație și Calfa, unde sunt vreo 10 și între această localitate și Tighina, se’ntind pe un orizont foarte larg.
O a doua linie se găsește pe malul celalt al Nistrului, exact de aceiași formă și așezare. Pe malul drept linia ajunge pînă la enorma movilă dublă a lui Suvorov, punct important, căruia îi corespunde peste valea Botnei care se varsă aici în Nistru, un alt punct, Movila Hanului.
Este una din cele mai largi perspective care mi-a fost dat să văd de pe vîrful ei. Dela apus, din dreptul dealurilor dela Gregorievca - Căușani, până la Varnița – Tighina spre nord și aproape de Talmaz spre sud, depe malul drept al Nistrului, iar depe malul celalt se văd toate satele dela Parcani la Valul lui Traian lîngă Movila Hanului, Maiac (cetatea lui Iurghici – Palanca – n.n) și chiar până la Odesa, care se’ntrezărea clar, pe lumina miezului de zi. Intre ea și Chițcani vreo 4-5 mai mici merg pe culmea dealului pînă la coborîrea lui în baltă; una mică de cealaltă parte.
Pe dealul ce mărginește Căușanii sunt două movile la extremități, cu vederi asupra văii și podișului. In continuare pe vîrful dealului ce merge pînă la Leontieni pe Nistru, o altă serie, dintre care două foarte mari, distanțate de cîțiva kilometri și cu orizont foarte larg.
Tot în județul Tighina, valea Cogîinicului este mărginită de două șiruri de movile, ce merg pînă la vărsare aproape.
Intre Gura Galbeni și Cimișlia mai mari, apoi la Abaclia, Romănovca, Culmea spre sud-vest, iar pe celalt clin la Zloți, Schinoasa și altele.
Din jos de Gura Galbeni, lîngă Hârtopul Nou se află o Movila a Sfatului de mari dimensiuni, pe vârful unui deal cu larg orizont. Numele s’ar fi dat, după unii, c’aici se adunau căpeteniile tătare la sfat sau poate că de-acolo se indicau hotarele proprietăților răzășești.
De notat că nu departe pe valea Jăparilor se găsesc direct pe teren urme de ceramică, mai ales vase de ardere redusă; pămîntul a fost desțelenit acum 40-50 ani.
Pe o vale mai mică ce dă în Cogâlnic alte movile se găsesc la Tvardița și la Beșghioz; prima destul de mare a fost săpată, fără să se găsească ceva.
De aici linia trece în județul Cetatea-Albă. Dintre movilele din această regiune mai amintim una foarte mare la Seimeni pe malul Nistrului, care a fost cercetată de învățatul rus Samocvasov.
Pe valea Răutului și a Cuboltei între Bălți și Florești, sunt cam vreo 60, cele mai multe pe șes, iar cele depe dealuri de mari dimensiuni; unele dublate fie prin învecinarea lor, fie prin turtirea lor la mijloc.
Movila Mare dela Cubolta a fost săpată de I. Halippa, fără să se găsească ceva, deși s’a cercetat sistematic; la un metru adîncime s’a dat de stratul de lut. In apropiere se află linia depe valea Cuboltei spre confluența cu Răutul, aici mai numeroase pe deal, mai multe la Putinești și Țiplești.
Mai la sud est, lîngă Orhei un grup de 5-6 formează un cerc pe vale; de mărime mijlocie, înalte cam 5-6 metri. Pe culmea dealului se văd cîteva exemplare din linia mare, ce taie aici Răutul, distanțate cam de-un kilometru între ele.
In județul Bălți, deasupra dealului Măgura, cel mai înalt din Basarabia, se află o movilă mare, despre care oamenii povestesc că are îngropată o comoară.
(Notă: Este redat limbajul textului din revista Viața Basarabiei, mai 1932.)
Sursa
2010-09-02 19:44:10