Duplicitate

Aud tot mai frecvent ipoteza expusă cu multă însufleţire de unii moldoveni naivi şi bine intenţionaţi că minorităţile etnice şi-ar dori de fapt mai mult decât băştinaşii unirea cu România, deoarece mulţi din ei ar avea afaceri şi au înţeles că în Europa le va fi mai uşor să le gestioneze etc. Se mai aduc şi alte argumente în favoarea pro-europenismului minoritarilor etnici. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt văzute în roz. Ruşii, de exemplu, în majoritatea lor absolută, sunt foarte ostili atât UE, cât şi NATO, nu mai vorbesc de România,  pe care le văd drept inamicii lor naturali. Da, este adevărat că majoritatea lor, mai abili şi cu mai mulţi bani (cine n-ar fi descurcăreţ în funcţii-cheie care aduc profituri numai bune de umplut buzunarul?) au căpătat cetăţenie română, devenind implicit cetăţeni europeni. Dar asta nu înseamnă nici pe departe că şi-ar dori ca RM să se unească cu România sau chiar să devină stat membru UE. Adică vor să aibă business peste Prut, dar ar prefera totodată ca teritoriul dintre Nistru şi Prut să depindă de Rusia, sau în cel mai fericit caz pentru ei – să fie înghiţit de patria lor mumă. Pentru că într-un stat cu adevărat independent sau după unirea cu România, concetăţenii noştri de alte etnii se tem că îşi vor pierde privilegiile, mai ales cel lingvistic, că vor fi nevoiţi să cunoască, şi nu doar pe hârtie, limba română în calitatea lor de funcţionari. Cu alte cuvinte, nu se vor simţi în farfuria lor. Aşa că vor prefera întotdeauna să aibă în buzunar un paşaport european, iar de asupra capului – familiara umbrela rusească.

• alternativ