Statul şi limba.
Mai darnici şi vorbăreţi ca moldovenii noştri (mai ales la serbări (mai ales naţionale!)) nu găseşti pe toată terra…
Aşadar, a venit ziua de 31 august şi toţi guvernanţii noştri în cor au recitat, felicitat şi prăznuit. Toţi ca unul(probabil în afară de Lupu) au afirmat că vorbim limba română (blablabla…). Dar dacă ieşim pe stradă în Chişinău noi mai vedem vitrine cu publicitate exclusiv în rusă (nu mai vorbesc de enclava Bălţeană, căci acolo asta e o stihie şi nu fenomen!!!). Mărog, săracii noştri politicieni îs ocupaţi amu” cu alegerile – putem să-i înţelegem. Obijduitor e, că nici cu cea mai dureroasă problemă “ai noştri” guvernanţi nu s-au clarificat; ca şi în toate celelalte domenii se mimează doar ceva mişcări. De parcă nişte decrete ar rezolva ceva! Mai bine ar trece la acţiune, ar promulga legi în care orice cetăţean moldav e nevoit să ştie limbă română (dacă vrea să lucreze).
Printre altele, în Germania nu eşti eligibil să lucrezi dacă nu ştii boabă germană; iar de cetăţenie sau greencard în genere tac… acolo se trec teste la gramatică şi istorie serioase (mulţi nemţi spun că alolongvii trecuţi prin aceste teste ştiu germana şi istoria Germaniei mai bine ca băştinaşii).
Dar noi tot stăm şi ne mândrim cu ceea ce nici măcar nu avem stipulat în constituţie…
P.S: Avem un fel de duble standarte, unul pentru blablabla în public şi altul cel real de pe străzi, vorba răilor de la PM: “limba de stat e despicată în două”
Sursa
2010-09-02 15:52:49