Dimitrie Cantemir şi limba noastră Moldovenească

Opera lui Dimitrie Cantemir, rege între filosofi şi filosof între regi, „Descrierea Moldovei” e cea mai cunoscută şi mai citită în Republica Moldova dintre toate celelalte creaţii ale Marelui Om de ştiinţă a Moldovei, pentru că ea e pătrunsă de un patriotism cald şi sincer faţă de pămîntul moldovenesc, faţă de tradiţiile, obiceiurile, limba poporului moldovenesc.

Dar puţini ştiu calea anevoioasă parcursă deaceastă scriere pînă a ajuns la cititorul moldovan.

După cum se ştie, monografia „Descrierea Moldovei” a fost finalizată în 1716, însă a văzut lumina tiparului în Moldova abia peste o sută de ani. Pînă atunci, „Descrierea Moldovei va lua drumul înspre Germania, notează cercetătorul moldovan Pavel Balmuş, unde îi va fi dat să-şi vadă lumina tiparului, la care „rîvnise” atîta şi autorul ei, între 1769 şi 1771, în limba acestei ţări, întîi într-o revistă de prestigiu de la Hamburg („Magazin pentru noua istorie şi geografie”), apoi – în ediţie aparte, la Frankfurt-pe-Main şi Laipzig”.

Reprezintă însă interes nu numai „periplul” european al lucrării cantemirene, dar şi constatările diferiţilor autori privind limba originalului monografiei.

În ediţia îngrijită de Pavel Balmuş (Chişinău, Literatura Artistică, 1988), varianta moldovenească ţinîndu-se „cu fidelitate de ediţia germană de pe care e tradus (în 1806 – n.a.) textul, de structura acestuia”, în „Notiţe şi comentarii” găsim următoarea explicaţie a ieromonahului mănăstirii Neamţ (unde a fost tipărită „Descrierea Moldovei” în limba moldovenească) în adresarea sa „Cătră iubitorii de ştiinţă cititori”: „Cartea aceasta de alcătuitoriul eii s-au făcut moldoveneşte, de pe care izvod s-au tălmăcit latineşte…”

În „Cuvînt înainte” la ediţia nemţască din 1771 graful G. F. Miller scrie următoarele: „Eu cunosc scrisoarea aceasta („DeDescrierea Moldovei”) aproape la 40 de ani, căci beizadea Antioh (fiul lui D. Cantemir – n.a.) învăţa pe atuncea la Academia învăţăturilor de aicea (Petersburg – n. a.), şi Ivan Iliinskii, odinioară logofăt al domnului Dimitrie (Cantemir), au fost unul din tălmăcitorii eii, şi mie mi se pare că am auzit atuncea cum că izvodul (izvod, în Moldova medievală: manuscris vechi, hrisov – DELM) l-ar fi fost alcătuit Dimitrie în LIMBA MOLDOVENEASCĂ, şi apoi acel Iliinskii ar fi prefăcut-o în limba latinească”.

Într-o bibliotecă din SUA a fost descoperit manuscrisul „Istoriei Imperiului Otoman”, iar odată cu el şi „Viaţa lui Dimitrie Cantemir” scrisă în franceză de Antioh Cantemir pentru viitoarea ediţie în engleză a „Istoriei…”

Spre sfîrşitul biografiei tatălui său, sînt enumerate „cărţile lui cele de învăţătură, dintre care cele mai de frunte sînt acestea:

Cărţi tipărite:

„Lumea şi sufletul”, în limba grecească şi moldovenească .

„Starea Moldovei”, în limba latinească (sînt enumerate încă două cărţi – n. a.).

Cărţi netipărite:

„Istoria veche şi noao pentru Dachia”, o carte mare pe coală îndoită, scrisă în LIMBA MOLDOVENEASCĂ.

„Istoria caselor ale Brîncovanului şi a lui Cantacuzino”, o scrisoare (scriere – n. a.) cu mîna, în LIMBA MOLDOVENEASCĂ.

„Povăţuire la musichia turcească”, în LIMBA MOLDOVENEASCĂ, coala în patru”.

Afară de aceste cărţi deplin săvîrşite, mai are încă şi alte multe începeri pe hîrtie, neisprăvite, care sînt încă şi pînă acum. El grăia turceşte, perseşte, arapeşte, grceasca de acum, latineşte, italieneşte, ruseşte şi MOLDOVENEŞTE, şi înţelegea foarte bine ellineasca, sloveneasca şi cea franţozească”.

Cele expuse mai sus ne documentează la cel mai înalt grad ştiinţific că Limba Moldovenească era vorbită de moldoveni şi cu 300 de ani în urmă! Academia de Ştiinţe a Moldovei nu poate să se iee după capul baronilor de la filiala din Chişinău a uniunii scriitorilor din România şi să anuleze, bunăoară, biografia marelui savant şi patriot moldovan scrisă de feciorul său Antioh Cantemir cu vreo 270 de ani în urmă. În caz contrar, ar fi fals, minciună unionistă, dar nu ştiinţă!

Tocmai deatîta, în numele ştiinţei, aducem încă o dată la cunoştinţa cititorului, poate neiniţiat, că Dimitrie Cantemir şi-a scris valoroasa sa operă „Descrierea Moldovei” în limba latină. Spre confirmarea acestei concluzii savantul Pavel Balmuş expune următoarea indicaţie a lui D. Cantemir în „Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor”: „… poftim pe cititorul nostru să nu se lenevească a cerca Cartea hotărîrii Ţării Moldovei (se are în vedere „Descrierea Moldovei” – n.a.), pe care cu patru ani mai înainte în limba latinească am scris-o. Iară de va plăcea lui dumnezeu să mai fim între vii, a o întoarce (traduce) vom pune osteninţă…”

Un articol de Tudor CHIFIAC.