Back in town.

M-am întors, de cîteva zile deja, în minunatul tîrg al Ieşilor şi am descoperit aici o răcoare neaşteptată. M-am urcat la prînz în tren pe soare şi în adierea plăcutei brize de mare. Am coborît seara şi crezusem că am ajuns în Siberia (Finlanda cel puţin). Ce-aţi făcut, măi, cu oraşul meu iubit?

Da ştiu. A venit toamna. Exact – fugit irreparabile tempus. Dar să lăsăm filozofia într-o parte.

Mi-am luat bicicleta şi am pornit spre casă. Da-da. Eu am fost cu bicicleta la mare. Cine cunoaşte, ştie de ce. La fel cum ştie de ce mi-am luat şi chitara.

Vă mărturisesc sincer, puţine lucruri sunt mai frumoase pe lumea asta decît să cînţi la chitară pe malul mării sub clarul lunii.

La mare a fost destul de frumos. Program destul de strict de prăjit bronzat la soare, aşa că să nu vă speriaţi dacă observaţi că mi s-a alterat culoarea pielii. Întîlnit cu multe persoane pe care nu le mai văzusem de aproape un an. Mîncat de multe ori la Iţi-Biţi. Ştiu, cînd are aşa un nume, cum să nu revii?

Tot la mare ţi-am spus că te iubesc. Şi tu… tu mi-ai zîmbit. Încă mă strădui să descifrez zîmbetul cela.

Spre sfîrşit mi-am adus aminte că Cristi (pentru că ştiu mai mulţi, vom începe să-i diferenţiem), deci Cristi – the photographic maestro, cum îi spun eu (şi nu numai!), mi-a spus să fac fotografii dacă reuşesc. Aşa că în ultima seară, am fost la Nic,  şi am luat de la el nimic mai mult decît un Canon EOS 5D Mark II. Pus alarmă la 5 dimineaţa, şi mers pe plajă să fotografiez răsăritul. Dovezile mai tîrziu.

Şi cam atît.