Auschwitz: reminiscenţele unei vizite de o zi (II)

Antecedentele vizitei

În postarea anterioară legată de vizita de o zi la Auschwitz am enunţat câteva motive legate de dorinţa de a vizita unul din „câmpurile morţii” aflate pe teritoriul Poloniei. În realitate, a merge la Auschwitz nu este ceva de genul a merge la un cinema sau la un muzeu. Este mult mai mult decât o simplă plimbare printre barăci şi ruinele crematoriilor. O asemenea vizită necesită o pregătire emoţională şi informaţională premergătoare. Ca să înţelegi utilitatea unei asemenea vizite trebuie să treci şi printr-o serie de experienţe anterioare. Iată-că, în această postare, voi relata despre două experienţe personale care s-au petrecut în preajma vizitei multdorite.

Despre Auschwitz nu se glumeşte
Cu câteva zile înainte vizitării „câmpului morţii”, aşteptând taxiul pentru a merge în campusul unde eram cazaţi, un coleg maghiar s-a înfuriat rău de tot când cineva a făcut o glumă cu referire la lagărul de la Auschwitz. Imediat aflaserăm că respectivul coleg îşi pierduseră bunicii în unul din crematoriile de la Birkenau. De aceea, pentru el sintagma Auschwitz-Birkenau este ceva care nu poate fi utilizată în glume sau dispute neavenite. La acel moment, am păstrat o clipă de reculegere şi nu am comentat nimic. Taxiul a venit, iar noi tot îngânduraţi am rămas, de parcă ploaia ne înmuiase gândurile.
Remarca colegului, care de altfel este evreu de origine, m-a pus serios pe gânduri, deoarece acel loc pentru multe milioane de oameni este un loc destinat cugetării şi reculegerii. Considerentul mi s-a confirmat în ziua vizitei: lacrimi, tăcere, îngândurare...

A întreba despre Auschwitz poate comporta şi consecinţe isterice
Organizatorii evenimentului la care am participat (o şcoală de vară despre care voi posta în scurt timp un set de amintiri plăcute) au considerat, după experienţa anilor anteriori, că vizita complexului este dureroasă şi de nesuportat pentru mulţi dintre participanţii la acţiunea noastră. Astfel, s-a decis organizarea unei vizite în regiunea Malopolska şi în Krakow. Doar cine vroia putea să opteze pentru vizitarea individuală a lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau. Aşa aflasem că cineva din Ungaria şi o colegă din România aveau curajul să meargă.
Cu o zi înainte de vizitare am început să-mi caut colegii cu care trebuia să mergem în grup. Tot căutând, cineva din organizatori îmi spune că o colegă participantă, care este din Polonia, lucrează în calitate de ghid la acel complex memorial. Deja, atât de interesat fiind, am început să o caut şi pe colega cu pricină, de la care puteam să aflu careva detalii tranzacţionale privind transportul, perioada de vizitare ş.a. Ei, şi tot întrebând de fiecare coleg şi colegă, dau peste o colegă cehă şi care locuieşte în Slovacia, confundând-o că este poloneză, se asemănă foarte mult cu persoana pe care o căutam. Intrând în discuţie am întrebat-o în felul acesta „Nu cumva tu eşti cea care lucrează la Auschwitz?”. O clipă de tăcere... Apoi, una de indignare... Şi, urmează un tril de ocară legat de faptul cum de am putut să o întreb aşa ceva, că este inuman şi oribil. Ocara tiptil s-a transformat şi într-o cursă circulară de-a prinselea. Trebuia să primesc câteva palme bune pentru a înţelege cât de gravă a fost situaţia pentru colega supărată foc. Salvarea mea a fost unul din colegi, belorus şi care a studiat foarte mult despre problema Holocaustului. Servindu-mi drept paravan de protecţie a palmelor ce căutau cu atâta zel faţa mea, colegul a intervenit şi a explicat că eu am întrebat inocent fără nici o acuzare istorică şi că într-adevăr în grupul nostru se afla o persoană care lucrează pentru complexul muzeal Auschwitz-Birkenau. Colega isterizată s-a calmat şi a înţeles contextul şi situaţia întrebării mele, dar mi-a spus ca pentru viitor să fiu atent cum pun astfel de întrebări. Peste puţin timp după lecţia de comportament şi etică de a pune întrebări, la o bere – într-o fabrică de bere, am găsito pe colega care lucrează pentru complexul muzeal Auschwitz-Birkenau, iar colegii maghiari m-au găsit ei. Între timp se răspândise şi zvonul cum aveam să o primesc din cauza întrebării mele neatente şi nediplomatice.

Morala situaţiei nediplomatice
Trebuie să recunosc că situaţia m-a pregătit moral, dar şi mi-a oferit o lecţie de etică a discursului, fapt care trebuie învăţat de fiecare persoană care are de a face cu o muncă de relaţionare cu publicul larg.
Aşa am înţeles că doar pronunţarea cuvântului „Auschwitz” provoacă o stare de nelinişte şi repulsie. Această stare se păstrează adânc în memoria colectivă a populaţiei din zona învecinată. Aceasta se observă în discursul public, comportamentul social, cooperarea interetnică, înfăptuirea politicilor sociale, educaţionale sau culturale etc. În acel spaţiu tranziţia are o semnificaţie aparte: de la viaţă către moarte, trecând prin-o camera de gazare şi un cuptor dintr-un crematoriu.
***
pozele sunt scene din filmul Fateless

Sursa
2007-08-12 15:58:19



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

04:11:17Richard Wurmbrand – Ferestre spre cer – 2 din 7 —» Curbet Alexandru
21:22:15New Theme: Twenty Twenty —» alexandrubitca
20:21:32Legitimat de paznicul universității teologice —» Curaj.TV | Media alternativă
20:18:22Inevitabilul și ceea ce nu poate fi schimbat —» Victor Timotin | creează, inovează, dezvoltă și fii exemplu
16:42:12temps —» turn up the silence
16:29:24Câte locuințe au fost procurate prin programul ”Prima Casă”: Proiect electoral sau social?! —» Elena Robu
16:00:27În numele dreptului // Ziua internațională a drepturilor omului —» Moldova Creștină
15:53:36Primăria a angajat paznici pentru… bare —» Curaj.TV | Media alternativă
15:48:11Beer Simmered Beans —» ajna-blogging-press
15:35:53Premieră în industria vitivinicolă autohtonă: „Wine of Moldova” a obținut AUR pentru vinul în vrac —» Elena Robu
15:23:45Păziți-vă de aluatul fariseilor | Pastor Vasile Filat —» Moldova Creștină
14:53:51A murit solista trupei Roxette —» Elena Robu
12:33:04Un nou local pentru amatorii de vinuri – Decanter —» Fine Wine
12:20:48O nouă schemă de corupţie la Primăria mun. Chișinău şi Agenţia Servicii Publice —» Elena Robu
09:44:05Thick White Curtains —» Andrei Fornea
09:25:03ALT POEM SENTIMENTAL DE LA ALMA MATER... —» Leo Butnaru
09:20:49Best Home Design Ideas —» Andrei Fornea
09:14:49Велосипедная инфраструктура Кишинева: Острая необходимость и надежды на будущее —» Заметки Начинающего Журналиста
09:01:26Provocarea verii (turul doi) la Biblioteca „Transilvania” —» BiblioCity
08:12:56Moș Niculae. Top vânzări 2019 —» Gheorghe Erizanu
07:06:52UN POEM DE AZI, UN POEM DE DEMULT... —» Leo Butnaru
06:26:46Ткачук шь-о трас партид ку логотип копиат ши копий пе сченэ :) —» un alt blog
00:25:37Cu tartine de icra rosie si fara lumina —» Curaj.TV | Media alternativă
22:45:22Poliția Română continuă să se facă de râs —» Curaj.TV | Media alternativă
21:35:24Vampirisme musai transilvănene —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag