Informaţii despre paşapoartele biometrice pe care ar trebui să cunoască oricine

Ce este paşaportul biometric? Paşaportul biometric se deosebeşte de celelalte paşapoarte prin faptul că în interiorul său se conţine un cip în care este stocată informaţia despre persoana care îl deţine. Teoretic, un astfel de paşaport facilitează controlul la frontiere care este efectuat prin intermediul unor dispozitive speciale.

- Paşaportul biometric nu poate fi falsificat

FALS: Savantul olandez de la universitatea din Amsterdam, Jeroen van Beek, a demonstrat că un paşaport biometric poate fi falsificat timp de o oră. În timpul experimentului, el a luat două cipuri a unor a unor paşapoarte britanice reale, după care a modificat datele din cip, plasând o poză a lui Osama Ben Laden. Softul din aeroporturile internaţionale a recunoscut paşapoartele falsificate drept veridice.

Pe lângă aceasta, un eventual criminal nu are nevoie de cheltuieli majore pentru a-şi ascunde identitatea,  costurile falsificării unui paşaport biometric nu depăşeşte 100 de dolari: 20 dolari, este costul a două cipuri şi 80 dolari este preţul unui dispozitiv de citire a datelor.

Hackerul britanic Adam Laurie şi-a demonstrat performanţa reuşind să falsifice un paşaport biometric timp de 12 minute.

Un caz care demonstrează „eficienţa” paşaportului biometric este cazul furtului a 3 mii de paşapoarte în Marea Britanie. Autorităţile britanice nu s-au grăbit să reacţioneze, asigurând populaţia că hoţii nu vor putea utiliza paşapoartele întrucât falsificarea acestor este imposibilă.

Pentru evitarea cazurilor de falsificare, 188 de state au semnat un acord la New Orlean, prin care se planifica crearea unei baze de date globale. Desigur, o astfel de iniţiativă nu este decât un atac la adresa securităţii statelor naţionale, iată de ce doar 45 de state au căzut de acord să ofere informaţii confidenţiale despe dectăţenii săi.

- Informaţia din paşaportul biometric nu reprezintă o vulnerabilitate a posesorului

FALS: odată cu introducerea standardelor RFID (Radio Frequency Identification), ceea ce presupune transmiterea fără fir datelor din paşaport, orice persoană  devine vulnerabilă, întrucât informaţia despre aceasta poate fi preluată de oricine de la distanţă cu ajutorul echipamentului necesar. De exemplu, orice proprietar al unei clădiri (magazin sau instituţie de stat) poate instala dispozitiv care să colecteze informaţia privată despre persoanele care intră şi ies din încăpere. Din aceste considerente, activiştii organizaţiilor care luptă pentru libertatea persoane se opun implementării paşapoartelor biometrice.  Specialiştii  de la Şcoala de Informatică a Universităţii din Birmingham. Marea Britanie, au descoperit mai multe vulnerabilită a paşaportului biometric. O analiză mai detaliată o puteţi găsi aici.

- Este necesară implementarea unui paşaport unic în întreaga lume este o necesitate a vremurilor

FALS: Nici în SUA, ţara care este interesată direct în introducerea paşapoartelor electronice în întreaga lume, implementarea noilor documente nu are loc în ritmuri grăbite aşa cum are loc în alte state ale lumii, îndeosebi în Europa. Din cei 350 de milioane de cetăţeni ai SUA, doar 55 milioane de cetăţeni deţin paşapoarte, iar eliberarea paşapoartelor biometrice acestor persoane va avea loc în următorii cinci ani. Anual, guvernul SUA eliberează 10 milioane de paşapoarte biometrice. În schimb ritmul liderul implementării paşaportului biometric China comunistă, unde în următorii cinci ani, vor fi eliberate 900 de milioane de paşapoarte biometrice. În cazul în care China ar avea un ritm similar celui din SUA, aceasta ar avea nevoie de 100 de ani pentru paşaportizarea populaţiei. În afară de „pericolul” terorismului internaţional, autorităţile statelor nu sunt în stare să aducă argumente plauzibile care ar justifica utilizarea noilor tehnologii.

Nu mai vorbim de incomodităţile paşaportului biometric. În cazul în care deţineţi un astfel de paşaport, nu veţi putea lua cu dumneavoastră copilul, fiind nevoiţi să perfectaţi un paşaport separat pentru el, indiferent de vârsta pe care o are.

Primii interesaţi în implementarea noilor tehnologii informaţionale sunt companiile din Statele Unite ale Americii, care deţin, practic, monopol în această industrie. În primul rând este vorba de compania americană „Identix”, caer încearcă să-şi impună tehnologia sa întregului glob. Interesul autorităţilor Statelor Unite faţă de noile tehnologii este mai scăzut decât cel al autorităţilor din Republica Moldova, de exemplu.