omul nimănui
(Sursa foto: internet)
oare de câte ori cerul face picaje?
adică, să cadă în noi, aşa, asemeni unui şoim rănit
cu arupile deschise,
fără să bată aerul
lovit în suflet de gestul cuiva, care credea că e un origami
pe cer,
iar ele trage după hârtii albe
oare de câte ori genunchii fac picaje?
adică, să se adune în noi, aşa, asemeni unui prunc
ce vrea să se nască,
fără să se zbată
adunat în pântecul nerostit vreodată, asemeni unei rugăciuni
pictate
într-o biserică unde doar eu intru
desculţă şi goală de fiecare dată
trag lumea după mine ca pe o perdea
mă aşez în mine, strâng genunchii,
pun fruntea
şi mă nasc. mă nasc, mă nasc,
dar nu am nici măcar o moaşă care să mă scoată
măcar bucăţi
din mine
pe la ferestre îmi trec firişoare de sânge şi lacrimi
clocotind de neputinţă
şi un ţipăt
s-a ridicat asemeni unei săgeţi să sfârtece cu ghearele
toată pielea în care s-au îmbrcat dimineţile
"TATĂ! DEZBRACĂ-MĂ DE MINE ŞI UITĂ-MĂ DE TOT!"
măcar să ştiu că speranţele au murit
înainte să le plantez în vene, să le ud, să le cresc
şi să tot mor cu fiecare dintre ele
ca şi omul nimănui!
Sursa
2010-03-12 12:46:27