Alianţa pentru Integrarea Mioriţelor în Absolut

Baladă africană:

-  Aveți canibali în tribul vostru? 
- Nu, ieri l-am mâncat pe ultimul.

Decizia liderilor AIE de a modifica Constituția printr-un referendum și de a evita alegerile parlamentare anticipate este foarte asemănătoare cu decizia de a-l face pe Marian Lupu eventual viitor potențial Președinte al Republicii Moldova acum și pururi, și în vecii vecilor, OK.

Evitarea anticipatelor poate deveni, pentru o perioadă nedefinită de timp, o obsesie mai agasantă chiar decât ideea fixă – Lupu. 

Ce o fi zicând specialiștii în psihoze colective?

Cât oare rezistă o societate la atare procese de „democratizare” până ca s-o apuce, iarăși, dorința aprigă de a se drege cu o dușcă de totalitarism?

Până la 7 decembrie trecut, pentru oricine, care are un contact cât de mic cu realitatea, era clar, că mai ușor ar fi fost să-l plasezi pe Marian Lupu pe orbita pământului, decât pe orbita „intereselor comune” ale comuniștilor și ale AIE -știlor. Dar, cum oamenii au obișnuința să țină, ca la o proprietate privată, la orice achiziție electorală proaspătă, ei au crezut în misiunea profetică a noilor conducători, atribuind acestora însușirea cabalistică de a-l putea înhăma pe Voronin la carul triumfal al noii mentalități statale. Finalul acelei aventuri îl cunoaștem. El este descurajant și lamentabil, chiar dacă protagoniștii absurdului spectacol parlamentar încearcă să ne convingă că ultimul act încă nu s-a jucat.

După ultima apariție publică în comun a celor patru lideri, este și mai limpede „viitorul nostru luminos”.  Formulată într-un limbaj democratic și pro-eropean, declarația lor sună cam în felul următor:  „Până nu va muri ultimul comunist din Republica Moldova, întotdeauna există pericolul revenirii acestora la putere.” Pornind de la această axiomă, am impresia că numai Gianni Buqucchio nu înțelege de ce și cât timp trebuie să mai rămână ai noștri la guvernare.  Dacă facem, însă, abstracție de „rudimentarul dictator venețian”, pentru „oamenii de bună credință”, acum, este extrem de clar ce e de făcut. Puțini vor fi trădătorii alde mine, care se vor întreba sarcastic și cu rea intenție cum și, mai ales, cu cine vom trage oghealul democrației occidentale peste târla noastră, neutră și CSI-stă.

Întrucât cu trădătorii noi am lămurit-o cam de pe când Filat le-a spus adio berbecilor și fosilelor timpurilor de tristă faimă, mult mai important este ca, după 16 iunie curent, atunci când vom fi întrebați: „Mai aveți lupi totalitari la stână?”, să putem răspunde și noi cu mândrie, aidoma confraților noștri africani: „Nu, ieri miorițele noastre democrate l-au păpat pe ultimul”.