De(dedilizatorii), sau cum începe o nouă era în mass-media moldovenească

Republica Moldova a intrat într-o era politică de o calitate absolut diferită de ceea ce am avut noi până acum. Mutrele politicienilor care citesc de pe foaie toată conferinţa de presă, încet, încep să dispară de pe micile ecrane, uneori întrezărindu-se doar anumite feţe care nu vor nici să primească realitatea progresului politic şi nici a noii realităţi în care trăieşte societatea moldovenească.

Îmi amintesc cum acum ceva timp (vreo 2 ani în urmă), marea majoritate a miniştrilor (afară de Stratan) nu apăreau la nici o conferinţă de presă fără să aibă în faţă un text scris în prealabil de unul din consilieri, sau chiar şi mai rău. Acest lucru a permis într-o oarecare măsură muşamalizarea (in)capaciăţilor unor persoane cheie de a întreţine o conversaţie sinceră şi deschisă.


După cum am mai spus, acest lucru încă se mai face văzut şi în ziua de azi, şi mă refer în primul rând la conferinţa de presă a tovarăşului Voronin. Cine are urechi să asculte, poate sesiza enorma deosebire de limbaj dintre momentele când acest personaj citeşte de pe foaie şi când încearcă să pună substanţa cenuşie în mişcare. Spre marea mea surprindere, presa moldovenească în loc să facă haz de necaz din astfel de evenimente jenante, merge taman invers, îl transformă într-un eveniment al zilei. Postul de televiziune PRO TV, aşa după cum îi este caracteristic, a avut ieri cel puţin cinci ştiri cu referire la aceasta.

Lucrurile se vor schimba. Iar noua configurare a presei moldoveneşti are misiunea de a de(debiliza) societatea prin oferirea unui spaţiu în care cei care sunt astăzi parte a guvernului, votează legile în parlament sau oferă distincţii în palatul prezidenţial să poată veni cu argumente în susţinerea idelor lor.

Suntem în situaţia în care politicienii nu vor mai aştepta câte două trei luni de zile să le vină rândul să meargă în ospeţe la Lorena Bogza sau la Mircea Surdu la emisiuni care se aseamănă mai mult cu formatul unor interviuri aprofundate. Astăzi avem zeci de platouri pe zi în care persoanele publice au cel puţin o oră la dispoziţie pentru a-şi susţine punctul de vedere. Cazul dezbaterilor dintre Ion Varta şi Victor Stepaniuc de la Jurnal TV a fost unul dintre cele mai bune exemple.

Suntem în situaţia în care societatea civilă are posibilitatea de a intra nu doar în dialog direct cu politicienii, ci chiar şi în dezbateri pentru a a-i convinge pe aceştia că „fişca” cu ţîdula nu mai merge, şi că aici trebuie să vii pregătit din toate punctele de vedere, că de nu te faci de ruşine.

Şi nu în ultimul rând, suntem în situaţia în care mass-media are nu doar rolul, ci şi mecanismele reale de a reeduca societatea şi de a cultiva o un nou model de educaţie civică.

Potenţialii alegători au toate şansele de a da în televizor când îl aude pe demnitar că spune prostii, ori să se pună pe gânduri pentru a evalua mai limpede nu doar promisiunile, ci şi modul în care aceastea urmează a fi realizate.