Referendumurile si demnitatea nationala

Vom avea, poate, doua referendumuri. Unul, constitutional, desfasurat de AIE, altul, “de propaganda si agitatie”, desfasurat de PCRM. Pentru comunisti e o solutie de a fi mereu in ofensiva. Ei trebuie si vor sa fie “in treaba”, sa nu adoarma vigilenta activistilor din teritoriu, care umbla pe la casele oamenilor si explica politica partidului, Sa nu ii uite nici electoratul lor, inca neinformat “altfel” de presa independenta sau proAIE.

Vrem, nu vrem, trebuie sa fim de acord ca cei ce au distrus Moldova zece ani la rind sint activi, isi exprima pozitiile cu tupeu, stau intr-un pumn si se pregatesc sa il aplice in plexul AIE, dar si al nostru. Noi nu le putem opri actiunile, dar se cer contraatacuri si contraagitatie organizata. E posibil asa ceva? Ma indoiesc.

Am spus acum citeva luni ca Alianta pentru Integrare Europeana ar trebui sa aiba un serviciu unic de presa, analisti si experti care sa analizeze sistemic si sistematic declaratiile, opiniile societatii civile si comportamentul Opozitiei comuniste, pentru a se reactiona cu promptitudine. De ce nu se intimpla aceasta? Probabil, din acelasi motiv – nu se face o ierarhie, nu exista incredere reciproca, s-o fi dind o lupta inutila pentru fiecare functie in ideea sa nu favorizeze pe cineva dintre cele patru formatiuni. In timp ce populatia consuma usor mesajul obraznic, dar “pe înţălesul nărodului”, asimilabil de catre cei mai putin informati.

Aparitia Jurnal TV a propulsat in vazul lumii discutiile in contradictoriu. Am urmarit o emisiune de joi cu vicespeakerul Iurie Tap si mai tinarul analist politic Denis Cenusa. Sincer sa spun, mie mi s-a facut rusine pentru demnitar. Iar Cenusa, chiar daca are o vorba mai urbanizata cu palatalizari, care trebuie evitate, s-a aratat „incapatinat”, in sensul bun al cuvintului, si a persistat in pozitia sa. Daca vor continua asa discutiile vreo trei luni, din cele sase luni inexistente pentru incadrarea legala a referendumului intirziat, plus propaganda comunista si umblatul rosilor de la usa la usa in provincie si in capitala, nu stiu care referendum va cistiga, nu doar juridic, ci ca impact. Daca nici 25 la suta din alegatorii inscrisi pe lista nu vor da un ok referendumului constitutional, ne putem alege cu un esec rasunator.

Sigur, apar niste intrebari – de ce atit de tirziu s-au trezit liderii AIE cu referendumul constitutional? Unde e si acum textul, conceptul, pentru ca toti discuta, dar fara obiect si fara subiect, doar asa, pe linga. Dar de discutat e o gramada, ca sa nu amintesc doar de modelul regimului, insusi modul de alegere a Presedintelui, atributiile acestuia, necesitatea obiectiva a functiei, suplimentarea atributiilor premierului, multe alte articole.

Imi lasa un gust amar aceasta tevatura. Si noi, PNL, spunem ca democratia si reformele firave trebuie consolidate, pentru a se evita revansa comunista prin alegeri anticipate. Dar pentru aceasta AIE trebuie sa fie cit mai ofensiva si credibila, apreciata sincer de oameni. Deocamdata am senzatia ca aprecierea vine doar de la adeptii mai din fata, din rindul intelectualilor. Restul, soldateii… sint cam dezamagiti.

Ieri, la Jurnal TV, am formulat si citeva idei, poate mai neobisnuite, in contextul modificarii Constitutiei. Una ar fi ca, de dragul promovarii denumirii corecte a limbii, ca “romana”, in Legea Fundamentala, si a anularii neutralitatii militare a statului, s-ar putea negocia si accepta conditia satrapilor de a se mai modifica doar partea referitoare la alegerea Presedintelui in ultima faza in Parlament, apoi dizolvarea Parlamentului si anuntarea alegerilor anticipate. (Subliniez: mie imi repugna sa negociez cu acesti comunisti antiromani, dar asta e situatia, e si plata ca, atitia ani, Opozitia nu a fost unita, nu a fost ofensiva, ba chiar unii l-au votat la 4 aprilie 2005 pe Voronin ca sef de stat. Pina si actuala fragilitate a AIE e cauzata de egoismul si aroganta celor care nu au unit fortele, ci au luptat unii contra altora. Poate ca daca actuala tevatura a consumarii alegerilor anticipate se producea in 2005 si am fi cistigat, in loc sa pierdem, vreo patru ani…)

Varianta e valabila, bineinteles, daca si deputatii PD accepta modificarea integrala, cum e corect, a art.11 si 13. Daca nu, atunci sa se negocieze cu PD votarea acestor articole in schimbul sprijinirii lui Marian Lupu la functia de sef de stat prin Parlament sau direct, fara depunerea candidaturilor pentru sef de stat de catre Ghimpu, Filat sau Urecheanu. Asta de vreme ce Mihai Ghimpu tot insista ca “Lupu va fi Presedinte”. Intelegem – numai astfel el mai ramine speaker.

In felul acesta, intrebarea este – avem sau nu avem barbati ai neamului, care sa negocieze aceste lucruri definitorii pentru destinul nostru – limba romana fiind o problema de demnitate nationala, mult mai importanta decit cineva sa ramina speaker inca trei ani, iar anularea neutralitatii fiind decisiva pentru ruperea noastra de sfera de influenta rusa si inscrierea in sistemul de securitate euratlantic, in care se afla si Romania?

Evolutiile se arata curioase, interesante, dar si periculoase. Va fi AIE in stare de sacrificii nationale si de unirea fortelor anticomuniste in batalia decisiva ce se anunta? Vom vedea.

Vitalia Pavlicenco