Creștinii surzi

Tragedia despre care vreau să vă spun este că bunăstarea noastră veșnică depinde de auzul nostru, iar noi ne-am învățat urechile să nu audă.

Avem prostul obicei de a gândi ca și omul de știință, nu ca omul închinător. Avem tendința mai degrabă să explicăm decât să adorăm.

Când suntem puși în fața misterioaselor lucrări ale lui Dumnezeu noi nu ne proșternem în închinare și ne proșternem pentru cercetare.

Vocea lui Dumnezeu este o voce prietenoasă și asta doar în cazul în care suntem hotărâți să o ascultăm și să nu ne împotrivim ei.

Astăzi am acceptat erezia monstruoasă care spune că zgomotul, dimensiunea și activitatea îl fac pe cineva să fie îndrăgit de Dumnezeu. Dacă nu am crede asta nu am mai face așa.

Însă tăria și siguranța noastră stau în liniște când Dumnezeu rostește: Oprește-te și să știi că Eu sunt Dumnezeu.

Biblia nu va fi o carte vie niciodată până când nu suntem convinși că Dumnezeu vorbește clar în Univers.

Noi ne gândim la Dumnezeu ca vorbind doar printr-o carte și acest lucru datorită acceptării unor concepții greșite.

Dumnezeu nu a tăcut niciodată și nu tace. Însăși natura lui Dumnezeu este de a vorbi. Biblia este rezultatul inevitabil al vorbirii continue a lui Dumnezeu.

Nu doar credem că Dumnezeu nu vorbește decât printr-o Biblie veche ci unii mai cred și că Dumnezeu nu vorbește acum. Dar vorbirea lui Dumnezeu este totdeauna la prezent continuu.

Dacă crezi că Dumnezeu vorbește, că o face clar și o face în mod continuu și că o poate face aici și acum atunci cred că vei putea auzi pașii lui Dumnezeu din grădină.

Dacă Biblia nu a devenit pentru tine o carte care prezintă singurul loc în care Dumnezeu și-a lăsat cuvintele atunci vei auzi vocea clară a lui Dumnezeu care va începe să-ți lumineze Scripturile.