Cine l-a asasinat pe N. Costin?

Motto: Ole, ole, ole / Iulea tot deasupra e! /iu tsu, parafrază/
Sărbătorile astea! A sărbătorit plebs moldovanorum Anul nou în toate stilurile, apoi Valentin şi Dragobetele /pulpa tînără a plebsului mai ales/, 8 martie… Concomitent sunt şi în sărbătoare duhovnicească — aşa se prezintă Postul Mare. S-au dezlegat la smîntînă şi ouă şi altele, au făcut ziua femeilor, se leagă înapoi…pînă la o altă primă ocazie.
De ce am lipsit ceva timp? Sărbătorile, dar şi alte necazuri. Mi-am schimbat maidanul: de la Ciocana la Telecentru.
Nu intru azi în tema promisă — Mata Hari a Basarabiei, zisă Iulia Gore-Costin. Doar anumite detalii. Mi-am adus aminte că şi Seva Cernei ar putea să ne spună multe, ţin minte cum nişte ani în urmă era criticat că o fardează intens…Dar el ştie multe şi despre anul de graţie 1996, cînd au fost în acelaşi comandou. De ce nu ne-ar spune el ceva interesant, de ce nu i-am cere-o noi, publicul cititor?
Pentru azi mă opresc doar la tema morţii lui N. Costin. Cu prima menţiune, că tare că-….-oşi/oase mai sunt gazetarii/iţele noastre! Zic ei: oficial cauza morţii a fost leucemia. Din cîte ştiu eu chiar de leucemie a murit omul şi nu subit, că de cancer nu se moare ca de infarct. Altceva-i că boala putea să fie provocată. O spun şi gazetarii, dar şi mult îndurerata văduvă. O primă întrebare: de ce nu s-au făcut atunci investigaţii, inclusiv jurnalistice? Ar fi fost iradiat cu ceziu… Aici întrebarea fundamentală: cine în R. Moldova are acces la asemeni materiale?
Este un fapt banal că N. Costin avea adversari, putea face concurenţă în alegerile din 96. Dar încercarea de a-l inculpa pe M. Snegur este un fals sigur.
Eu chem la o redeschidere a dosarului, poate are cineva detalii.
Şi sugerez analogia cu cazul Litvinenko. Pentru a mă asigura din partea celora de la SIS, FSB mai ales, fac precizarea: eu reies din date publice, nu am alte surse, plus logica.
Hai, domnilor, daţi-vă cu părerea! Cine l-a asasinat pe N. Costin? Răspunsul «mioritic» / cel ungurean şi cu cel vrîncean/ sugerat de Iulea este o încercare de deturnare a investigaţiilor de pe făgaşul adecvat.
Reacţiile la acest apel, mai ales lipsa lor anticipată, fac dovada interesului nostru pentru istorie şi înaintaşi.
Iurie Ţurcanu
Pis. Nu pot să las fără comentarii unele apariţii de pe blog. Poiezioara «La moartea lui G. Vieru» mi-a adus aminte de altă poezie. Expresiile gen «îmi era ciudă pe Dumnezeu…» sunt perle ale gîndirii filosofo-duhovnicesco-poetice moldoveneşti. Iată rodul cultului vierean!
Piis. Tema misoginiei era tocmai la moment /8 martie/. Şi este o tratare zic eu bună, dar, cel mult bilaterală. Nu sunt specialist, dar am «epizoade de misoginie reactivă» pe acest plai cu mioare. Şi nu mă văd nici în tipul grobian, nici în cel subţire. Este o problemă, care merită să mai fie abordată — părerea mea.
Piiis. Mi-au ieşit în cale pe PMAN ceva timp în urmă o pereche de la Jurnal TV, încercînd să mă convingă că sunt independenţi. Eu le-am spus că sunt televiziune de partid şi că şefii nu vor permite să fiu eu dat pă post. Am fost profet, precum se vede.