Urmează ONG-urile din Transnistria! Pe locuri: FOC!!!

Acum câteva zile am primit un link de la un prieten din Transnistria. Când l-am întrebat ce este acolo, mi-a răspuns şiret să mă uit singură că o să mă distreze conţinutul.
Am citit…, dar distracţia nu şi-a făcut simţită prezenţa… .

Foto: Meridian INFO

După numai două zile, făcând surfing prin presa rusă şi cea transnistreană găsesc încă un articol. Acelaşi subiect: Organizaţiile Non-Guvernamentale din Transnistria – purtătoare ale viruşilor democratici occidentali.

“ONG-urile au rolul primordial de a menţine stabilitatea şi de a asigura credibilitatea unei societăţi democratice, prin crearea unei legături permanente între cetăţeni şi guvern. Menţinerea stabilităţii se face printr-un transfer de informaţii de la cetăţeni către guvernanţi, iar asigurarea credibilităţii prin girarea deciziilor luate de către guvern în faţa cetăţenilor. Deoarece nu sunt motivate de profit sau de voturi, organizaţiile din sectorul non-profit deţin un important capital public de loialitate şi incredere,” ne spune Lavinia Andrei de la “TERRA Mileniul III”.

Pe hârtie totul pare să fie destul de frumos, dar când eşti din Transnistria şi mai eşti reprezentant al unui ONG, lucrurile nu mai par atât de sclipitoare, pentru că rişti să lupţi cu două extreme:

1. îţi este interzisă activitatea desfăşurată în conformitate cu statutul ONG-ului din care faci parte de către autorităţile scâr(mir)noviste pentru că instigi la anti-statalism;

2. eşti cumpărat, ai bani destul de mulţi, dar mai primeşti şi un bonus roşu: un telefon cu firul până în biroul lui Smirnov.

În ambele cazuri devii inutil SOCIETĂŢII CIVILE la dezvoltarea căreia doreai să îţi aduci OBOLUL.

În anul 2007, după ce am revenit de la studii înapoi la Chişinău, am avut posibilitatea să cunosc mai mulţi reprezentanţi ai societăţii civile şi chiar am luat parte la activităţile unei organizaţii non-guvernamentale. Aşa am cunoscut şi câteva persoane din Transnistria, care erau implicate în mediul asociativ şi promovau principiile şi valorile europene în rândul tinerilor.

„Suntem fermi convinşi că dacă vom deschide acest Centru de Informare Europeană în Tiraspol, după modelul Dvs. Vom reuşi să facem atractivă Uniunea Europeană pentru cei de acolo şi astfel îşi vor dori să revină în componenţa Republicii Moldova, care este puţin mai avansată, din punct de vedere economic, decât noi… . Dar pentru a reuşi acest lucru avem nevoie de instruire în tot ceea ce înseamnă UNIUNE EUROPEANĂ,” ne spunea tânărul venit de la Tiraspol, care-şi dorea un parteneriat cu AIIE şi căruia nu puteam să nu îi dau dreptate: doar făcând cât mai atractiv malul drept al Nistrului am fi putut să realizăm reîntregirea teritorială a Republcii Moldova.

Astăzi nu mai cred în puterea societăţii civile din Transnistria. Ea nu mai există!

Şi cum să existe aceasta dacă la Tiraspol se organizează întruniri între autorităţile transnistrene, reprezentanţii mediului academic şi reprezentanţii mediului asociativ, în cadrul cărora se face „profilactică” (acesta este termenul utilizat în articol) în creierele tinerilor ONG-şti? Acestora li se povesteşte despre pericolul revoluţiilor portocalii şi rolul CIA în perpetuarea lor. Cum să existe acestea când profesorii universitari rostesc discursuri pline de patos, în care prezintă rolul reprezentanţilor mediului asociativ în destabilizarea vieţii interne a „MARELUI STAT TRANSNISTRIA”? Cum să existe acestea dacă de acum înainte se pare că vei avea nevoie de acordul acestor profesori sau al autorităţilor pentru a deveni membru al unui ONG? Cum să ai încredere în acestea când până şi angajaţii OSCE-ului, care prin „coincidenţă” sunt şi fondatori ai unor ONG-uri din Tiraspol, i-au vândut pentru sume destul de mari pe tinerii cărora le vorbeau de valori şi principii?

Organizaţiile Non-Guvernamentale din Transnistria primesc sume mari de bani pentru a desfăşura activităţi sociale. Problema este că donatorul nu se duce pe teren să vadă dacă aceştia, într-adevăr, sunt utilizaţi în conformitate cu obligaţiile contractuale. Şi cum ar putea să verifice, dacă el nu poate să pună piciorul pe acel teritoriu, care „îi aparţine” luminăţiei sale Smirnov? Şi dacă nu ai idee ce se întâmplă cu banii tăi de ce îi mai dai? Pentru că dă bine la public?

PS: va recomand sa cititi cele doua articole, ascunse in cuvintele inserate cu albastru.

• Angela Gramada