arabesque
îmi înfruntă privirea cercetătoare fără a da semne de panică, normal că e puţin neliniştită: un tânăr mascul, blond, stăruind asupra unei imigrante într-un autobuz ce-i poartă pe oamenii danezi ai muncii pe la casele lor, un băiat est-european, interesat dincolo de pragul neruşinării de exotismul înfăţişării sale, în ceasurile sălcii ale după-amiezii, acum, la atâţia ani trecuţi de la acea tristă perioadă din viaţa ei, când, împreună cu familia, eram etichetată drept venetică, mi se striga în faţă, mi se reamintea asta, subtil, la şcoală, mai târziu - şi la muncă, mi se impuneau sarcinile cele mai penibile, dar poate că e "doar" o studentă sau o prostituată, de pe chipul ei regretabil de expresiv cobor din nou, fără jenă, cu ochii jucându-mi beţi în cap, pe pieptul ce i se frământă de capul lui pe sub piele, îngrămădindu-i-se pe sub piele, urcând şi coborând sub piele, către grumaz în sus - două coline domoale, bătătorite de potecile vineţii ale circulaţiei sanguine, pierzându-se tandru în îngusta câmpie de la baza gâtului.
***
Am observat cât era de scundă abia după ce a coborât din bus. Avea buci pietroase şi era crăcănată, păşea bărbăteşte.
Sursa
2010-02-09 11:14:32