Petrică şi Петя

Petrică trânti grăbit uşa apartamentului şi începu să fugă pe scări în jos, ieşi din scară acceptând rolul social care i se atribuiese la Congresul 0. Plutea pa valurile paginii lecturate anterior. Citea mult şi îndesat, era în stare să savureze orice editură şi să scuipe în noroi orice nume propriu brand-uit intens de tabloiduri.

Petrică se opri impresionat de motivul roşu aprins al semaforului. Începu panica. Plumbul asfalt împietrise in nuanţele de gri de pe stâlpul felinarului. Era 16.20. Fuse-se de mult…

• Слы….ш… пааа.р.неага. Помоги брателе?

• Ce spui amice? Petrică tresări, de parcă se trezi. Brusc. Într-un vis.

Петя громко орал на Алину.

• Аленушка, дура ты полная, Стеллинг не норвежец, а голандец.

Картинка Алины внезапно исказилась в понятии Пети, твердый начал твердить, мягкий давно расслабил мозжечок в полнейшее неосознаное бездействие. Петя начал засыпать.

Светофоры. Безумное количество обезумевших светофоров. Все светофоры мира в сознании Пети. При искаженном восприятии – пытки Мука в аду. Маленькие, но мучительные. И все Красным.