De cine era populata transnistria innainte de al II-lea razboi Mondial sau despre acitivitatile criminale ale romanilor

Transnistria este un termen artificial geografic, creat in al doilea razboi mondial, referindu-se la o parte din Ucraina cucerita de trupele germane si romane in vara anului 1941. Inainte de razboi, acest domeniu a avut o populatie evreiasca de 300.000 de evrei. Zeci de mii dintre ei au fost sacrificati de catre Einsatzgruppe D, precum si de catre fortele germane si romane. Transnistria a fost ocupata si a fost utilizata pentru concentrarea evreilor din Basarabia, Bucovina si Moldova de nord, care au fost expulzati de pe ordinea directa a lui Ion Antonescu. Deportarile au inceput la 15 septembrie 1941, si au continuat, pana in toamna anului 1942. Evreii care au supravietuit uciderea in masa efectuate in Basarabia si Bucovina au fost deportati in Transnistria pana la sfarsitul anului 1941. Numarul total al deportatilor a fost in jur de 150000, desi surse germane scriu de 185000.

Acitivitatile criminale ale romanilor
Ghetourile si lagarele din regiune au fost in mainile jandarmeriei si autoritatilor administrative romanesti. La sfarsitul lunii noiembrie 1941 cea mai mare parte a evreilor din Basarabia si Bucovina au fost inghesuiti in ghetouri si lagare in Transnistria centrala si de nord. Pe urma Antonescu – a ordonat sacrificarea a evreilor din Odessa.

Bogdanovca, tabara situata pe Bug, in satul Bogdanovca in transnistia. Ea a fost fondata in octombrie 1941 de catre autoritatile de ocupatie romane. Pana la 1 decembrie 1941, peste 54000 de evrei din Basarabia si Odessa au fost inchisi in lagar. La mijlocul lunii decembrie, tiful a izbucnit in Bogdanovca. In acel moment, romanii si germanii au decis sa distruga intreaga populatie din tabara. Exterminarea a inceput pe 21 decembrie. Soldatii romani si politia, politia ucraineana, si civili locali au luat parte activa, sub comanda sefului politiei locale ucrainene. Aproximativ 5000 de prizonieri bolnavi si cu handicap au fost blocati in doua grajduri, care au fost apoi arse. Restul prizonierilor a fost indreptat in grupuri de 300 – 400 la riu. Ei au fost fortati sa se dezbrace de imbracaminte si sa ingenuncheze. Apoi au fost impuscati sau exploadati cu grenade de mina.Ucidere a continuat timp de patru zile, in care 30.000 de evrei au fost ucisi. Uciderea a fost oprita temporar in Ajunul Craciunului, in timp ce restul evreilor au fost lasati in afara, congelati in asteaptarea mortii. Masacrul a inceput din nou, pe 28 decembrie; 11000 de evrei au fost ucisi la 31 decembrie. Doua sute au fost tinuti in viata pentru a arde organisme, dupa care au fost ucisi.

In districtul Golta: 54,000 in lagarul Bogdanovca, 18000 in lagar Akhmetchetka, precum si 8000 in lagarul de Domanevka. In Bogdanovca toti evreii au fost impuscati, de jandarmeria romana, politia ucraineana, si Sonderkommando R, alcatuita din Volksdeutsche. In ianuarie si februarie 1942, 12.000 de evrei ucraineni au fost ucisi. Altii 28000 de evrei, majoritatea din Ucraina, au fost ucisi de catre SS si de politia germana, in sudul Transnistriei. Prin martie 1943 nu mai mult de 485 de evrei ucraineni au fost lasati in viata in tot sudul Transnistriei. Un total de 185,000 de evrei ucraineni au fost ucisi de romani si de unitatile armatei germane.
Iarna din 1941 – 1942 a fost severa, cu zeci de mii de deportati pieriti. Situatia evreiilor sa imbunatatit in iarna anului 1942 – 1943 fiindca transporturile primelor ajutoare din comunitatile evreiesti din Regatul si sudul Transilvaniei au ajuns la evreii din Transnistria.
La 17 decembrie 1941, Wilhelm Filderman, a obtinut acordul lui Antonescu pentru ajutorul care urmeaza sa fie trimis in Transnistria, dar autoritatile au pus tot felul de obstacole in calea evreilor. Cu toate acestea, ajutorul a jucat un rol important in ajutorul a cel putin o parte din supravietui. Spre sfarsitul anului 1943, ajutorul pentru evreii deportati in Transnistria a fost trimise acolo de catre Comitetul Evreiesc American distributi in comun, Comitetul de salvare a Agentiei Evreiesti din Turcia, World Jewish Congress, si Oeuvre de secours aux Enfants (OSE) . In februarie 1943 Pope Pius XII a dat o contributie de ajutor. Consiliul evreesc a concentrat lupta cu privire la repatrierea deportatilor pentru a merge la Palestina. De asemenea, in aprilie 1943, Consiliul, cu ajutorul Centrului Evreesc, a obtinut permisiunea lui Antonescu pentru intoarcerea in Romania a 5.000 de orfani evrei. 5000 nu au fost repatriate, din cauza opozitiei germane. Filderman a fost expulzat in Transnistria, in mai 1943, si, la intoarcerea sa in Romania in luna august a cerut guvernului sa permita tuturor evreilor sa se intoarca in Romania.
Multi dintre supravietuitorii ramasi li sa permis sa se intoarca in Romania in 1945 si 1946.

Multi evrei au fost deportati in Transnistria din Basarabia si Bucovina. In perioada 1941-1944, 200.000 de oameni de romi si de evrei au devenit victimele ocupatiei romanesti din Transnistria. Ne fiind pe teritoriul romanesc, transnistria, a fost folosit ca un cimp de ucidere de exterminare a evreilor. Supravietuitorii spun ca, in comparatie cu Holocaustul din Germania nazista, in cazul in care deportarile au fost atent planificate, guvernul roman nu a pregatit gazduirea miilor de oameni in transnistria, ei au fost plasati in cazarmile brute, fara apa, electricitate. Cei care nu puteau merge au fost pur si simplu lasat sa moara.
In Odesa, din oras aproximativ 180.000 de evrei au ramas intre 80000 si 90000 in momentul in care germanii si romanii capturat orasul pe 16 octombrie 1941. Sase zile mai tarziu, o bomba a explodat in cartierul general militar roman din Odessa, care ca raspuns a fost un masacru de evrei; multi au fost arsi de vii. In octombrie si noiembrie 1941, trupele romane de la Odessa au ucis aproximativ 30.000 de evrei. Cea mai mare parte ramase evreilor din Basarabia (84.000 de 105000) si nordul Bucovinei (36.000 din 60.000) au fost inghesuiti in cum scrie Enciclopedia Holocaustului (Statele Unite ale Muzeului Memorial al Holocaustului), scrie ca “Printre cele mai notorii dintre aceste ghetouri … a fost Bogdanovca, pe malul de vest al raului Bug, … In decembrie 1941, trupele romane, impreuna cu partea ucraineana, au masacrat aproape toti evreii din Bogdanovca; impuscaturile au continuat pentru mai mult de o saptamana. ” Evenimente similare au avut loc la Domanevka si tabere Akhmetchetkha, si colonia” in Moghilau. ” Tabere Altele, de asemenea, cu rate de deces foarte mari, au fost la Pechora si Vapniarka. Multi evrei au murit de foamete sau boli in timpul deportarilor in transnistria sau dupa sosire. Altii au fost ucisi de romani sau unitati germane, fie in Transnistria sau dupa ce au fost condusi peste raul Bug in Ucraina germana ocupata. Cele mai multe dintre evrei care au fost trimisi in lagarele din Transnistria nu sau intors. Cei care au supravietuit, in jur de 70000, sa intors in Romania in 1945 pentru a gasi casele lor.
Chiar si pentru populatie, in general, produsele alimentare in transnistria au fost extrem de limitate, prin lipsa de planificare romanesca.. Din spusele supravetuitilor:
- oamenii se adunau in afara unui abator si asteptatu resturi de carne, piele si oasele ca sa fie date afara din abator, dupa curatare in fiecare dimineata. A fost lupta pentru oase, la fel ca si ciinii. Printre supravietuitorii au fost Liviu Librescu si Norman Manea.