Petru BogatuGoogle Page Rank

 Petru Bogatu Petru Bogatu


Blogul lui Petru Bogatu. Eseuri și analiză politică
RSS posts

Politica si Politici


Comenteaza





Marea contraofensivă conservatoare
La București unii se plâng, iar alții se amuză că stânga preia mesajele dreptei și se așază nechemată în fruntea luptei pentru familia tradițională și mutarea ambasadei la Ierusalim. Or, nu e nimic paradoxal la mijloc. Ceea ce se întâmplă nu e nici motiv de consternare și nici subiect de mișto-uri.Metamorfoza lui MacronPolitica e machiavelică, precum se știe. Dar nu neapărat în sensul peiorativ, fixat în dicţionare, ci în cel redefinit de Jonathan Powell, potrivit căruia în unele situații, presat de noile împrejurări, un lider poate abandona calea cea considerată dreaptă de el și de adepții săi pentru a urma o altă cale, mai puțin obișnuită, dar potrivită momentului.Occidentul a fost și rămâne încă cel mai bun, desigur. Civilizația iudeo-creștină este spațiul cunoașterii și revoluției tehnologice care, în consecință, îi conferă prosperare, forță economică și militară. Dar de la un timp încoace aceasta suferă de o anumită amnezie culturală care începe să deranjeze și să trezească oamenii din indolență sufletească, obligându-i să se întrebe ce se întâmplă.În aceste împrejurări, nu este România singura țară unde stânga se deplasează ușor spre dreapta, iar liberalii, în număr tot mai mare, îmbrățișează ideile conservatoare. Un exemplu concludent, din acest punct de vedere, este președintele francez Emmanuel Macron.Fost socialist și ministru în guvernul de stânga sub președintele Hollande, el se numără în prezent printre puținii lideri vest-europeni care au reușit să închege relații de amiciție cu Donald Trump. Iar ultima sa vizită în SUA vine să confirme acest fapt. „America reprezintă posibilităţi nelimitate pentru ţara mea", a afirmat preşedintele Franţei la Washington.Puțină lume a observat la noi că Macron produce o veritabilă revoluție educațională de sorginte conservatoare în țara sa prin revenirea la învățământul tradițional. A reintrodus în școală, de exemplu, clasele bilingve, studiul limbilor clasice, filosofia și intonarea imnului național.Un șoc însă a trezit în Franța apropierea lui Macron de pozițiile conservatoare în probleme de familie și spiritualitate potrivit cărora viaţa e sacră, începe în momentul concepţiei, iar moralitatea nu-i relativă, ci îşi are originea în legile şi poruncile revelate. „Un preşedinte al Franţei care nu e interesat în niciun fel de Biserică şi de catolici ar eşua în îndatoririle sale", a spus el recent într-un discurs neaşteptat.Președintele francez, firește, nu este, până una-alta, un om de dreapta în adevăratul sens al acestui cuvânt. Însă el, aidoma altor liderii centriști mai luminați, conectați la noile realități, caută să se opună uzurpării valorilor conservatoare de către grupări conjuncturiste sau radicale gen Frontul Național sau Alternativa pentru Germania. Ca să nu vorbesc de falsul conservatorism al lui Putin. Privită din acest unghi, metamorfoza lui Macron este logică.Improbabilul TrumpPoliticienii și partidele au simțit de unde bate vântul evoluțiilor internaționale și încearcă să se adapteze la noua situație. Viaţa politică internă a celor două state românești se conectează, bineînțeles, la o tendință care se întrezărea de ani buni în Occident, dar care a devenit mai vizibilă și și-a arătat forța odată cu victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA.Ascensiunea fulminantă a actualului președinte american a stârnit, precum se știe, o adevărată isterie în presa progresistă de peste Ocean și de pe bătrânul continent. Succesul său improbabil a fost taxat drept un triumf al populismului. Fusese acuzat că ar fi fost votat de rasiștii albi, de bărbații misogini etc. Cei care debitează atare enormități nici nu-și dau seamă că ofensează astfel poporul celei mai mari democrații din lume.De fapt, cine l-a votat pe Trump? Inconștienții? Pleava societății, după cum susțin inamicii săi? Haideți să fim serioși.Ulterioarele evoluții au arătat că americanii au optat pentru candidatul conservator nu din impuls. Nu în urma unei rătăciri scandaloase a minții. Că la originile refacerii dreptei în SUA și în Europa se află nu doar frica față de imigranții musulmani, după cum insinua mass-media corporatistă.Actualul președinte american a fost adus la Casa Albă de cei mulți și dezamăgiți că înalții demnitari sunt mai preocupați de sexualitate decât de starea drumurilor. De cei mulți și speriați de evadarea întreprinderilor și locurilor de muncă din SUA în străinătate. De cei mulți și dezgustați de faptul că vacanța ce Crăciun în școli a fost înlocuită cu vacanța de sezon. De cei mulți și contrariați că părinții nu mai sunt descriși în acte drept mamă și tată. De cei mulți și nemulțumiți că în unele state americane Biblia este considerată un text politically incorrect. De cei mulți și consternați de faptul că unele opere de artă consacrate sunt taxate ca fiind violente sau rasiste.Înfrângerea lui CastroDiplomatul Teodor Baconschi, ex-ministru de Externe al României și fost ambasador în mai multe capitale ale lumii, a spus, după victoria lui Trump, că în lume începe o nouă revoluție conservatoare. De fapt, cred că mai curând e o contrarevoluție sănătoasă decât o revoluție demolatoare.Nu este vorba de o mișcare împotriva progresului, ci de o rezistență față de mizeria istoricismului, după cum ar spune Karl Popper. Împotriva crezului utopic de inspirație marxistă potrivit căruia progresul ar fi o legitate intrinsecă a evoluției sociale. Că prezentul se poate debarasa de valorile trecutului ca de un balast. Că tradiția și religia ar fi niște obstacole în calea dezvoltării și de aceea trebuie aruncate în lada de gunoi a istoriei.Oricum, revoluție sau contrarevoluție, puțină lume l-a crezut pe Baconschi. Însă evoluțiile actuale par să-i dea dreptate.Toată lumea astăzi este cu ochii pe ofensiva dreptei în Europa și de aceea îi scapă renașterea din cenușă a conservatismului în America de Sud care, până mai ieri, era un fief al stângii neocomuniste. De la un timp încoace însă, socialiștii, pasionați de Castro, pierd pe toată linia.La 23 aprilie 2018, candidatul dreptei, Mario Abdo Benitez, a câştigat alegerile prezidenţiale din Paraguay, reinstalând la putere vechiul partid conservator Colorado. Acest succes nu-i decât o nouă verigă într-un lanț de victorii ale curentului catolic și tradiționalist pe continent.Un prim semnal al reînvierii conservatoare a fost Congresul internațional al veteranilor Vechii Drepte de la Buenos Aires din 2014 la care au participat fruntașii partidelor din America Latină, iar invitat de onoare al reuniunii fusese reprezentantul special al Papei de la Roma. De atunci încoace regimurile marxiste ce păreau imbatabile au început să se prăbușească unul după altul ca într-un joc de domino.În 2015, în Argentina, alegerile prezidențiale le-a câștigat conservatorul Mauricio Macri. Dreapta a preluat puterea în Peru.În 2016, evanghelistul Jimmy Morales a fost ales președinte în Guatemala. El sprijină necondiţionat Israelul, pe care îl consideră o materializare a profeţiilor şi un spaţiu al Parusiei (a doua Venire, glorioasă, a lui Iisus Hristos). Nu întâmplător, Guatemala a fost a doua țară din lume, după SUA, care a anunțat că își mută ambasada la Ierusalim.În noiembrie 2017, candidatul dreptei, Juan Orlando Hernandez , a învins în alegerile prezidențiale din Honduras. O lună mai târziu, în Chile, scrutinul prezidențial a fost câștigat, în detrimentul contracandidatului său de stânga, de conservatorul Sebastian Pinera.Asistăm la o contraofensivă istorică a vechii drepte în lume. Revirimentul ei se datorează nu unui moft al electoratului sau unei toane politice, ci instinctului de autoconservare. Persoana, familia, comunitatea, tradiția, credința, identitatea națională, drepturile naturale la viață, la libertate și la proprietatea privată constituie lumea veche a spiritului conservator, izvorâtă din civilizația greco-romană, moralitatea creștină și principiile capitalismului.
Se pregătește separaea Transnistriei în baza precedentului Kosovo?


Vizita fără precedent în Marea Britanie a șefului administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselki, și primirea sa la Ministerul de Externe al Regatului Unit nu au cum fi întâmplătoare. Dimpotrivă. Pare să fie o bombă politică occidentală recent fabricată care se află în faza de testare. O bombă politică în faza de testareCă la mijloc nu este o stângăcie sau o eroare diplomatică, nu încape îndoială. Voiajul liderului regiunii separatiste nu era un secret, iar Chișinăul a cerut respectuos dar ferm Londrei să nu permită sosirea acestuia pe Insula Albionului. Suprinzător, Foreign Office a ignorat demersurile făcute de oficialitățile moldovene, lucru care nu s-a mai întîmplat de la 1992 încoace, anul izbucnirii conflictului de la Nistru. Până acum statele occidentale au fost receptive și nu au desconsiderat poziția Republicii Moldova când venea vorba de călătoriile în Europa a liderilor separatiști. De unde și impresia că a fost întoarsă foia problemei transnistre. Se prefigurează o nouă abordare a diferendului pe care unele statel occidentale, în primul rând Marea Britaniei și SUA ar înclina să o adopte. Ce se întâmplă? De de unde și până unde această schimbare de macaz? Riscă un colapsOricât ar părea de paradoxal, Republica Moldova suportă acum consecințele propriilor succese în chestiunea Transnistreană. Asistat de Kiev, Chișinăul pentru prima oară preia controlul asupra segmentului transnistrean al frontieri moldo-ucrainene. Mai mult decât atât. Președintele Poroșenko a lăsat să se întrevadă că țara sa are suficiente resurse pentru a pune la respect regiunea separatistă în cazul în care Turaspolul va apela la ajutorul trupelor ruse dislocate în zonă. pentru a împiedica Republica Moldova să pună stăpânire pe pe hotarul său răsăritean. S-a creat, astfel,o situație nouă, nemaiîntâlnită până acum. Transnistria nu este Abhazia sau Donvas. Nu are hotar comun cu Rusia și tocmai de aceea, dacă se va pomeni izolată de restul lumii, riscă să intre rapid într-un colaps economic, politic și social. .Putin caută o soluție salvatoareÎn aceste condiții, Putin, după cum scria recent Nicolae Negru în Ziarul Național, are nevoie ca de aer de o soluție salvatoare, onorabilă, pentru a pune capăt agoniei „statului nistrean" în stare de putrefacție, pe care nu-l poate întreține la nesfârșit. Asta înseamnă că el ar fi dispus să se retragă din Transnistria. Însă nu oricum, ci doar cu capul sus, pentru a nu se compromite în fața susținătorilor săi.Se pare că Moscova ar fi transmis niște semnale în Occident că-i dispusă să-și evacueze contingentul militar din Transnistria și să deblocheze astfel procesul de reglementare a diferendului. Dar cu o condiție. Occidentul trebuie să plătească demilitarizarea regiunii rebele cu recunoașterea independenței acesteeia în baza precedentului Kosovo. în caz contrar, strâns la zid, Putin va dezgheța conflictul în spatele Ucrainei, că oricum nu are nimic de pierdut, deschizând astfel al doilea front. Acest scenariu s-ar constitui într-n coșmar nu doar pentru Kiev, ci și pentru Europa, deoarece ar apropia războiul ruso-ucrainean de hotarele ei. În această partidă de șah politic nici Putin, nici Occidentul nu prea au de ales. Mutări bune sunt puține.Precedentul KosovoAșa fiind,  retragerea trupelor ruse în schimbul sepărării autoproclamatei republici nistrene  pare un compromis mai mult sau mai puțin rezonabil care ar da satisfacție multora. Rpublica Moldova s-ar descotorosi de prezența militară rusească, Ucraina ar scăpa de spectrul extinderii agresiunii ruse, iar Occidentul își va înscrie în palmaresul diplomatic o semnificativă concesie a Mosovei. Mai cu seamă că, potrivit precentului Kosovo, două teritorii dintr-un singur stat  care au luptat unul cu altul într-un război sângeros, ar trebui să se separe în mod civilizat. Experiența amară a Bosniei-Herțogovina dovedește că în cazul în care inamicii de odinioară sunt forțați să conviețuiască în cadrul unei singure federații, statul nu este nici viabil, nici funcțional. Orice ar spune astăzi diplomația britanică care jură că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova, primirea lui Vadim Krasnoselki la Foreign Office readuce pe tapet scenariul Kosovo și netezește drumul Transnitriei spre separare. Este limpede că deocamdată părțile tatonează terenul. În timpul apropiat, vom afla și dacă zarurile au fost aruncate.
Bandiții veseli R. Usatîi, Dodon și alții
Pentru prima oară aprob o afirmație a lui Dodon, ceea ce mă obligă să-i pun niște întrebări. S-o luăm însă pe rând.Invitat la televiziunea rusă NTV, președintele Republicii Moldova l-a numit pe Renato Usatîi ”bandit” și ”clovn”. Mai mult decât atât. El a făcut o dezvăluire uluitoare, mărturisânnd că l-a promovat pe acesta ”în fața partenerilor strategici”, adică a autorităților ruse care, potrivit lui ”, au vrut să-l scoată dintr-o grupare criminală”. Cu ce s-a soldat acest efort neomenesc al Kremlinului, Dodon nu știe exact. El presupune că ”poate l-au scos de acolo, dar banditul din el nu l-au scos”. Că Renato Usatâi este un interlop nu sunt la curent doar preșcolarii care n-au reușit încă să iasă din scutece. Oricum, faptul că Dodon a recunoscut într-un târziu că acesta e un ”bandit” trebuie salutat, bineânțeles. Însă sinceritatea sa dezarmantă ridică niscaiva întrebări. Prima. Dacă Renato Usatâi este un ”bandit”, fapt cunoscut de oficialitățile de la Moscova, de ce acesta e în libertate și nu în pușcărie? De ce rușii i-au oferit azil, având grijă să nu pună mâna pe el justiția moldovenească?A doua. De ce ”partenerii strategici”, în loc să-l aducă pe ”bandit” în fața instanței, s-au căznit ”să-l scoată din gruparea criminală” și să-l trimită în Republica Moldova să se joace de-a politica?A treia. Cum altfel decât banditesc se numește regimul ”partenerului strategic” de la Moscova care ”scoate” un bandit din ”gruparea criminală” și îl implică în bătăliile politice din Republica Moldova?A patra: Cum poate fi categorisit altfel decât complice personajul Igor Dodon care pune pile la Moscova în favoarea unui membru al grupării criminale și contribuie împreună cu ”partenerul strategic” la deghizarea ”banditului” și ”clovnului ” în om politic?A cincea. De ce Dodon s-a aliat cu un ”clovn” și cu un ”bandit” pentru a protesta împotriva ”statului capturat”? Nu cumva a vrut să transforme Republica Moldova ”eliberată” de ”oligarhul rău” într-un circ ambulant neautorizat? Sau într-o bandă veselă?A șasea. A juca fotbal pe toloacă cu ”banditul” Renato Usatîi este pentru Dodon un hobby sau o strategie politică? Și într-un caz, și în altul, câți bandiți sunt astăzi printre partenerii săi de joc?A șaptea. Cum altfel decât gașcă se numește parteneriatul său ”strategic” cu Rusia care a adus cu bună știință un interlop dintr-o grupare criminală în politica moldovenească, iar astăzi obstrucționează urmărirea lui penală?Toate aceste întrebări le cedez gratis reporterilor care vor avea ocazia și curajul să i  le pună președintelui Igor Dodon.
Despre discreditarea lui Mihai Ghimpu și nu numai
Mihai Ghimpu nu este un tip rafinat, desigur. Nicolae Dabija are dreptate când scrie că liderului PL i se poate reproșa că-i incult și necivilizat, nu însă că ar fi un ”iuda”. A dezamăgit, a săvărșit o sumedenie de greșeli despre care subsemnatul am scris în repetate rânduri. Se comportă adesea ca un flecar neciioplit, dar acuzația că ar fi o coadă de topor nu se justifică. Liderii Platformei DA, care au indus ideea cum că M. Ghimpu ar fi un trădător, au comis un abuz de încredere, lansând premeditat în mulțime un mesaj fals și denigrator. De altfel, aceasta nu este singura manevră psihologică subversivă a celora care i-au gonit pe unioniști din PMAN pentru a da mâna cu Dodon și R. Usatîi. Pe de altă parte, campaniile de discreditre a unor fruntași ai mișcării unioniste, vechi sau noi, nu sunt niște acțiuni impulsive, îndărătul lor întrezărindu-se binecunoscutele stratageme kaghebiste. Dar asta deja e o altă poveste.
Cronica lui Bogatu, 15 aprilie 2017
CRONICA, 15 aprilie 2017Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara!Presei de la Chișinău i-au scăpat declarațiile enigmaticele ale regelui Iordaniei Abdullah al II-lea despre problemele de securitate ale Republicii Moldova. Dacă neînțelegerile dintre SUA și Rusia vor continua, a spus recent monarhul, acest fapt ar putea muta conflictul dintre ele în Republica Moldova.  Declarații enigmaticeCe ascund afirmațiile sale și ce legătură au ele cu editorialul lui Vlad Plahotniuc publicat de portalul American Daily Caller în care liderul PDM denunță pericolul rusesc și cere sprijinul administrației președintelui Trump?  La aceste și alte întrebări vom căuta răspunsuri de-a lungul cronicii de azi.Sub atac?Regele Regatului Hașemit Abdullah al II-lea, într-un amplu interviu pentru Washington Post pe tema evoluțiilor din Orientul Mijlociu, cu ocazia vizitei sale peste Ocean, a vorbit despre posibilitatea unei ciocniri ruso-americane în afara Siriei. Răspunzând la  întrebarea „Ce așteptați de la președintele Putin?”, el a sugerat că rușii ar putea ataca Republica Moldova.SINCRON CARTON: „Un dialog ruso-american ar fi de folos. În caz contrar, americanii și rușii vor lupta în Siria și Libia. Dacă se menține starea de  tensiune dintre ele, următoarea problema va fi în Moldova. Rușii vor continua să agite situația…” (Regele Iordaniei Abdullah al II-lea).Nu aruncă vorbe-n vântCuvintele regelui iordanian au consternat mulți observatori politici. Cu ce ocazie un monarh din Orientul Mijlociu arată cu degetul spre un stat mic și cvasinecunoscut din centrul Europei? Unii au presupus că i-a ieșit vorba din gură accidental. Nu e cazul. Regele Abdullah  e un monarh instruit, calculat și cumpătat. Are un discurs briant și nu aruncă vorbe în vânt. Un avertismentContează însă contextul în care Abdullah al II-lea a vorbit despre Republica Moldova. Interviul pentru Wasshington Post a fost oferit în timpul vizitei sale în SUA, unde capul încoronat  s-a întâlnit cu președintele Donald Trump. Iată de ce destui experți internaționali consideră că declarațiile sale sunt un avertisment, un semnal occidental transmis prin gura suveranului iordanian.  „Probabil că, ținând seama de întâlnirea (regelui Abdullah) cu președintele Trump și de parteneriatul vechi al Iordaniei cu Occidentul, este, mai degrabă, o declarație ce exprimă o îngrijorare americană. Întrebarea este cum vor ataca rușii în Republica Moldova?” (Bogdan Chiriac, analist politic, București).Veriga slabăAșadar, regele Regatului Hașemit bate șaua să se priceapă calul. Dacă încordarea ruso-americană nu  va fi estompată, conflictele din Libia și Siria riscă să-și găsească o continuare în Republica Moldova. Dar de ce? De unde și până unde? Pentru că Republica Moldova e veriga slabă a Europei Centrale care poate fi lesne transformată de Moscova într-o nouă Sirie.Calul troianDacă reaprinde fitilul la Nistru, Rusia va pune sula în coastă flancului estic al NATO, dar și Ucrainei la hotarul vestic al acesteia. Atuurile lui Putin sunt trupele sale din regiunea rebelă din estul Republicii Moldova, tentațiile separatiste din sud, elementele mafiote infiltrate în scena politică de la Chișinău, președintele filorus care va juca rolul calului troian etc. O țintă accesibilăOricum ai da, pericolul este evident, Republica Moldova fiind cea mai accesibilă și comodă țintă pentru autoritățile ruse care ar distrage astfel atenția de la probleme interne în preajma alegerilor prezidențiale de la anul. Lucrurile sunt agravate de luptele intestine la Chișinău, alimentate de corupție, coloana a cincea și agenții de influență ai Kremlinului, strecurați în miezul clasei politice. Anume din acest unghi  trebuie privită și tentativa de asasinare a liderului PDM dejucată de serviciile de contrainformații și brigăzile antitero din Ucraina și Republica Moldova.Opt persoane au fost reţinute la începutul acestei săptămâni, şase dintre acestea fiind moldoveni care deţin şi alte cetăţenii, iar doi sunt ucraineni, toți având antecedente penale.Pistele duc la LubiankaLa mijloc e o operațiune comună moldo-ucraineană, asistată de servicii secrete occidentale care, din câte știm, au furnizat și informații prețioase anchetei, ceea ce a permis identificarea unor piste ce duc spre  Lubianka. Nu întâmplător,  președintele Petro Poroșenko a monitorizat personal investigațiile.Exerciții de imaginațieImpresionat, probabil,  de această situație, analistul politic Igor Volnițchi se întreabă ce s-ar întâmpla dacă Vlad Plahotniuc ar dispărea mâine de pe scena politică moldovenească? Și tot el răspunde că acest fapt ar echivala cu destrămarea actualei majorități parlamentare și , adăugăm noi, cu venirea pro-rușilor la guvernare. Un exercițiu de imaginație pe aceeași temă propune pe o rețea socială și criticul literar Andrei Țurcanu:  „Propun să reflectați ce s-ar fi întâmplat în politica de la Chișinău, care ar fi fost consecințele adică, în cazul că tentativa de asasinat reușea? Pentru niște concluzii pertinente, vă rog să luați în calcul cine este președintele R. Moldova, să nu uitați de cei aproximativ 10 000 de militari de la Tiraspol”. (Andrei Țurcanu, poet și critic literar).Teatru de război?Analistul politic Nicolae Negru, comentând cuvintele  lui Andrei Țurcanu, se întreabă și el retoric  în paginile Ziarului Național dacă „ e posibil ca... FSB-ul să fie supărat pe Plahotniuc?” Și  răspunde că e posibil. ”Că doar nu din sentimente de amiciție Moscova îl vrea pus sub monitorizare internațională?” Așa fiind, concluzionează Nicolae Negru, tentativa de asasinat anunță riscul ca Republica Moldova să devină „teatru de război, ca pe străzile noastre să se împuște, să se arunce  bombe, ca în Rusia sau Ucraina”.Suport americanPrin prisma  primejdiei ruse asupra căreia stăruie  regele Iordaniei, dar și unii observatori politici,  trebuie privit editorialul lui Vlad Plahotniuc, găzduit de portalul american  Daily Caller a doua zi după  eșuarea tentativei de asasinat. În acest articol liderul PDM denunță urzeala Kremlinului împotriva Republicii Moldova și cere suportul american.  „Moscova pare dornică să adauge probleme suplimentare, hărţuindu-ne deputaţii în aeroporturile ruseşti, ca parte a campaniei de împiedicare a anchetei moldoveneşti împotriva unor persoane corupte din Rusia care au folosit băncile noastre pentru a spăla miliarde de dolari” (V. Plahotniuc, președintele PDM)Linie roșie la NistruLiderul PDM scrie că, în ciuda unui președinte pro-rus, guvernul de la Chișinău își menține politica proamericană și pro-europeană și solicită sprijinul administrației Trump pentru Republica Moldova în „drumul spre Occident”. E un gest simptomatic ce va fi remarcat, neîndoielnic, la Casa Albă. Mai cu seamă în condițiile în care România pregătește vizita președintelui american la București, așteptând ca cel mai puternic om al planetei să traseze linia roșie la Nistru peste care rușii nu ar putea să treacă. În aceste împrejurări, este vitală o mobilizare exemplară a forțelor pro-europene de la Chișinău,  atât a celor din arcul guvernamental, cât și a celor în opoziție. Din păcate, comportamentul unor partide de dreapta este buimăcitor. Tovarășa MaiaMaia Sandu a devenit tovarășa lui Vladimir Voronin. Și nici nu contează în numele cărei cauze se întovărășesc aceștia. Este consternant faptul că împreunarea inamicilor de odinioară a devenit posibilă, pretexte se mai pot găsi. PAS-ul, PCRM, PPDA și partidul penalului Renato Usatîi au semnat un Acord de consens național, înjghebând astfel o monstruoasă coaliție, ceea ce se constituie într-un cadou nesperat pentru Moscova. Lenin a intuit bine când a prezis că burghezia va vinde singură funia comuniștilor de care apoi va fi spânzurată.  Vestea bună pe acest fundal e crearea de către sprijinitorii deputaților Iurie Leancă și Valeri Ghilețchi în Parlamentul de la Chișinău  a Grupului Popular European care își propune să oprească deraierea dreptei de pe pozițiile pro-occidentale și căderea ei în plasa rusească. Noua dreaptăNoua platformă nu-i exclus să anunțe schimbări în majoritatea parlamentară. Dar nu numai. Bănuiesc că Grupul Popular European are planuri pe termen lung și de aceea va pregăti terenul pentru constituirea unui larg bloc electoral al dreptei pro-occidentale, din care să facă parte formațiunile neîntinate de colaboraționismul cu grupările pro-ruse, antieuropene, antiunioniste și românofobe. Unirea se impune, deoarece, odată cu adoptarea sistemului majoritar, vor avea șansa să intre în Parlament partidele sau alianțele mari. Un moment istoricUnirea are loc la Prut, totuși. Deocamdată, unirea vămilor. Executivul de la Chișinău a aprobat o înțelegere prealabilă moldo-română privind comasarea celorpatru puncte de frontieră. Va fi un singur ghișeu al autorităților de pe ambele maluri. Călătorii nu vor trebui să aștepte la două bariere, controlul urmând să fie efectuat la un filtru unic. E un moment istoric. Așa stau lucrurile. Sărbători fericite și nu pierdeți cronica istoriei care se scrie sub privirea noastră.
Trump va lupta pe două fronturi, iar unul dintre ele va fi contra Rusiei


Trump și-a făcut numărul de mare efect în Siria. Dar nu de dragul unei ieșiri episodice, după cum presupuneau uniii observatori politici. El a bombardat nu atât baza Shayrat, cât reputația lui Putin de machist, de cel mai tare în parcare în Siria și în jurul ei. În consecință, președintele Rusiei a trebuit să înghită în sec și să se dea la o parte pentru a face loc omologului său american. Numai că președintele SUA nu se mulțumește doar cu atât.Trump a dăt de înțeles că doi nu încap în aceeași teacă siriană. Noua strategie americană nu mai are loc de Rusia. Washingtonul își propune să curețe Siria concomitent și de ISIS, și de al-Assad, și de iranieni. În aceste condiții, și Moscova, aliatulul Damaskului și Teheranului, se vede forțată să se care. Tocmai de aceea, Boris Johnson, ministrul britanic de Externe, și Rex Tillerson, secretarul de stat american, și-au împărțit rolurile. Cel dintâi trebuie să înduplece aliații europeni să se ralieze noului plan al președintelui Trump pentru Siria. Cel de-al doilea urmează să discute cu Putin și Lavrov.Boris Johnson și-a anulat vizita la Moscoca și se întâlnește cu omologii săi din G7 pentru a-i convinge să aplice noi și mult mai aspre sancțiuni împotriva Rusiei în cazul în care Putin nu încetează să-l sprijine pe Bashar al-Assad. Rex Tillerson, după cum scrie presa occidentală, vine la Moscova cu un ultimatum: ori contingentul militar rus se retrage din Siria, ori SUA creează o coaliție internațională pentru a lupta pe două fronturi:împotriva Statului Islamic și a regimului al Assad.
MOTIVUL PENTRU CARE PUTIN RECUNOAȘTE CETĂȚENIA RUSĂ STRĂINILOR NĂSCUȚI ÎN URSS
O întrebare frământă mass-media. De ce Moscova, după 25 ani de la prăbușirea Uniuni Sovietice, recunoaște cetățenia Federației Ruse tuturor străinilor născuți în URSS?Calcul geolpolitic?Răspunsul aparent e la suprafață și  se vede de la o poștă. Kremlinul dorește să controleze populația din republicile ex-sovietice prin instrumente de pașaportizare.Unii comentatori s-au grăbit chiar să-și asume exclusiv această interpretare a evenimentului. Și până la un punct, ei au dreptate. Moscova va cauta, de bună seamă, să profite de creșterea numărului de cetățeni ruși în republicile ex-sovietice. Nu cred însă că dividendele geopolitice de pe urma acestui fapt vor fi substanțiale. Țările Baltice nu permit cetățenilor săi să aibă un pașaport al Federației Ruse sau al altor republici ex-sovietice. Ucrainenii cu dublă cetățenie nu pot deține vreo funcție în instituțiile publice. Cetățenia dublă este interzisă în Azerbaidjan și unele state din Asia Centrală. Multipla cetățenie este posibilă în Georgia și Republica Moldova. Dar și în aceste două state cei care și-au dorit cu adevărat un pașaport rusesc, deja l-au obținut. Moldovenii, bunăoară, care lucrează legal de mai mulți ani în fosta metropolă, au în mare parte cetățenie rusă. Ca să nu mai vorbesc de transnistreni. Peste jumătate dintre ei sunt cetățeni ruși. Și pe urmă, este puțin probabil că Moscova a decis să acorde pașapoarte ruse străinilor doar de dragul Georgiei și Republicii Moldova.  Motive electorale și interes personal De fapt, motivele adevărate pentru care Moscova a întors macazul și a hotorât să le ofere pașapoarte tuturor celor născuți în URSS sunt mai curând electorale decât geopolitice. Mai exact vorbind, îndărătul acestei decizii se ascunde interesul personal al lui Vladimir Putin de a fi ales președinte în 2018. Liderul de la Kremlin dorește ca cel de-al patrulea său mandat prezidențial să aibă legitimitate socială. Să nu ridice semne de întrebare nici în țară, nici peste hotare. De aceea, de data aceasta Kremlinul va permite intrarea în cursa electorală a unor candidați incomozi, iar experiența Brexit-ului și alegerii lui Trump în SUA arată că surprizele votului popular astăzi sunt mai reale ca oricând. În această situație, Putin are nevoie de câteva milioane de votanți suplimentari ale căror opținuni nu se pretează verificărilor. Cetățenii ruși din fostele republici sovietice vor putea să participe la alegerile prezidențiale sub o formă sau alta, iar numărul lor va fi greu de estimat, ceea ce va da posibilitate să se măsluiască rezultatele scrutinului în favoarea lui Putin. Sufragiile de dincolo de hotarele Federației Ruse vor putea fi atribuite fără probleme candidatului puterii. Acest lucru, de altfel, s-a făcut în ultimele alegeri parlamentare când șapte reprezentanți ai partidului de guvernământ au intrat în Duma de Stat cu o majoritate covârșitoare de voturi obținute în stânga Nistrului. Adesea suntem tentați să credem că în spatele unor gesturi sau acțiuni politice se află niște calcule subtile și mari interese de stat. În realitate însă, motivația acestora de multe ori este mai prozaică și nu ascunde nimic altceva decât frica de a pierde puterea.

Rusia va duce în CSI o politică de anexiune
O predicție confirmată. Scris: 15 ianurie, joi, 2004.În numărul de marți, cotidianul ”Vremea” inserează un amplu interviu cu Konstantin Zatulin, directorul Institutului țărilor CSI de la Moscova. Acesta profită de atenția ce i s- acordat pentru a aminti că a sprijinit întotdeauna pe față elementele separatiste din Osetia, Abhazia și Transnistria. El condideră că politica Rusiei față de fostele republicii sovietice va fi, sub Putin, spre deosebire de perioada Elțîn, una ofensivă.Zatulin   mai susține că angajamentul luat  de Moscova la summitul OSCE de la Istanbul de a-și evacua trupele și arsenalul din stânga Nistrului a fost o greșeală a fostei administrații de la Kremlin, fapt ce aduce astîzi Rusiei mari daune. În plus, directorul Institutului țărilor CSI afirmă că eventualiatea unirii Republicii Moldova cu România constituie un pericol pentru Rusia.Aș fi putut, desigur, trece cu vedere gestul comis de Zatulin. La urma urmei, în Rusia există o sumedenie de politologi care îndrugă verzi și uscate. Și în genere, în fosta metropolă pe mică pe ceas se întâmplă fel de fel de năstrușnicii. Dar înseamnă oare asta că ele toate trebuie să se bucure de răsfățul presei?Unii ruși, bunăoară, se scaldă iarna în apa înghețată a rîurilor și  lacurilor. Alții își bat nevestele. Zice-se că Rusia ocupă un loc de frunte în lume în ceea ce privește violența în familie. Însă rezultă oare de aici că  laba cu care Ivan și-a lovit soția peste bot  trebuie să lase neapărat urme nu numai pe fizionomia ei, ci și în mass-media? Așa am ajunge prea departe.Mulți ruși, de exemplu, beau cât șapte. Sunt de neîntrecut la îngurgitarea de alcool pe cap de locuitor. Cu toate acestea, Cartea recordurilor Guiness nu-i ia în seamă. Știți de ce? Pentru că ar falimenta. În cazul în care Guiness book s-ar aventura să înregistreze toate recordurile rușilor în materie de beție, autorii cărții s-ar vedea siliți să scoată câtetre-patru volume pe zi, fiecare cu spațiul tipograafic al unui roman balzacian.La fel și cu beția de cuvinte din interviul lui Zatulin. L-am putea ignora ca pe mulți alții de teapta lui. Cu toate acestea, asupra unor declarații ale directorului Institutului șărilor CSI vom zăbovi puțin.Vorba e că Zatulin este consilierul lui Iuri Lujkov, primarul Moscovei și un apropiat al celor care conduc actualul partid de guvernământ din Federația Rusă.  El, deci, e mai mult decât un personaj bine informat.Zatulin se numără printre experții care elaborează din umbrăpolitica rusească.  Tocmai asta însă îi joacă festa. În interviul din ”Vremea”, el creează impresia că îl ia gura pe dinainte. Spune se pare ceea ce oficialitățile ruse au deocamdată doar în minte.De fapt, directorul Institutului șărilor CSI dezvăluie două lucruri.Primul. Chiar dacă reunirea Transnitrieicu Moldova ar putea să constrângă până l urmă Chișinăul  să rămână pe orbita Moscovei, un atare deznodământ , în opinia lui Zatulin,  trebuie evitat. Și asta din două motive. Mai întâi, zice politologul rus, viitorul Moldoveiridică, în prezent, niște semne de întrebare. Nu există garanții, crede el, că aceasta nu se va uni vreodată cu România. Mai apoi, Chișinăul face parte la ora actuală din GUUAM, o organizație internațională pe care unele republici ex-sovietice au format-o fără Rusia și au îndreptat-o împotriva Rusiei.N-are astfel rost, sugerează Constantin Zatulin, să cedezi Transnistria unei țări dintr-un bloc de state va fi în viitor ostil Rusiei.Mai departe. Zatulin crede are încă șanse să preia controlul asupra unor regiuni pierdute în urma dispariției URSS. Tocmai  acesta este cel de-al doilea lucru dezvăluit de directorul Institutului țărilor CSI. El spune că mișcările separatiste din Osetia, Abhazia și Trasnistria  trebuie  susținute, întrucât oamenii din aceste regiuni luptă pentru dreptul lor de a trăi într-un stat rus. Cu alte cuvinte, lupta pentru refacerea imperiului continuă. Curios, nu? Zatulin dă de înțeles astfel că posibilitatea anexării respectivelor teritorii există încă.Având în vedere toate acestea, ar putea să aibă dreptate acei observatori străini care cred că alipirea unor regiuni rebele din CSI, precum Osetia, Abhazia și Transnistria, e în interesul personal al lui Putin. O asemenea revanșă ar reclama modificarea Constituției. Ăn urma acestui fapt, președintele rus ar putea să obțină modificarea legii supreme ăn Rusia. Ăn urma acestui mandat, președintele ar putea să obșină cel de-al treilea mandat, lucru imposibil în actualele condiții.Putin nu vrea să modifice Constituția fără un motiv serios, deoarece se teme să creeze un precedent juridic periculos care ar zdruncina sistemul constituțional al țării. Dacă însă s-ar reuși anexarea unor   teritorii străine, probleme s-ar rezolva de la sine.Așa o fi sau altfel, Zatulin anticipează practic viitoarele mișcări  expansioniste ale Kremlinului în spațiul CSI. Această constatare ne obligă la o concluzie. Așa-zisa politică ofensivă a Moscovei nu-i decât un eufemism, îndărătul căruia se ascund planurile anexioniste ale președintelui Putin.      
Trei fake-uri despre Trump care zguduie lumea


Putin, după Lenin, Stalin și Hitler, cei mai mari maeștri ai dezinformării, este la ora actuală, neîndoios, practicianul numărul 1 al manipulării  și intoxicării potențialului inamic. El a reușit, cu o dexteritate diabolică, să utilizeze noile tehnologii informaționale pentru subminarea opiniei publice și a voinței politice din țările-țintă.  Compromiterea ambilor candidațiDeturnarea informațiilor, interpretarea abuzivă a unor declarații veridice, minciuna sfruntată, atacurile cibernetice pe post de arme psihologice și-au spus cuvântul. Rusia a modificat imaginea realității în conștiința marelui public. În războiul rece purtat  împotriva Occidentului, președintele rus, aidoma predecesorilor săi, a profitat de superioritatea despotismului asupra democrației într-un război informațional. Societățile deschise, pluralismul și libertatea de exprimare sunt mai vulnerabile decât societățile ermetice, unde viața individului este riguros controlată de stat. Din acest punct de vedere, capotarea SUA și a statelor europene era previzibilă. Democrațiile nu au cum să reziste în fața propagandei și disimulării dacă nu își iau măsuri de precauție.Miza agresiunii cibernetice ruse asupra SUA n-a fost atât înfrângerea lui Hillary Clinton și victoria lui Donald Trump, cât compromiterea ambilor, a sistemului politic american și a establishmentului. Obiectivul esențial al lui Putin fusese, oricât ar părea de paradoxal, spălarea pe creier a jurnaliștilor, experților, consultanților politici și, nu în ultimul rând, a directorilor de opinie din Occident pentru a-i determina, deja fără implicarea Kremlinului, să-și denigreze cu de la sine putere elitele politice.Ca rezultat, astăzi, pentru Trump cea mai gravă problemă nu sunt dosarele prefabricate menite să-l discrediteze, ci părerile eronate despre el ale presei,  oamenilor de cultură, ale unor persoane publice credibile și bine intenționate. Președintele ales este acuzat, bunăoară, la ora actuală de rasism, sexism, izolaționism, intoleranță, apucături dictatoriale și chiar spionaj în favoarea Rusiei.  Am urmărit în ultimele zile diverse comentarii și dezbateri televizate despre viitorul lumii sub Trump. Vocile lucide s-au dovedit a fi într-o minoritate descurajantă. Majoritatea analiștilor și politicienilor care s-au dat cu părerea sunt plini de prejudecăți dezarmante, generate de campania rusească de dezinformare. Falsuri și insinuăriIată trei fak-uri despre Trump care, fiind prezentate drept axiome, zguduie lumea. 1.  Zice-se că președintele ales al SUA este un adept al izolaționismului care dorește să-și retragă țara de pe toate continentele și să-și abandoneze aliații externi tradiționali pentru a se concentra asupra problemelor interne și profitului economic. Fals. Trump a promis să facă America din nou mare. Or a reda măreția Statelor Unite înseamnă, înainte de toate, a-i consolida influența politică, economică, militară și culturală în lume. SUA nu sunt un stat oarecare, ci o supraputere care poate să-și mențină statutul și gloria de mare forță mondială numai în cazul în care sunt omniprezente pe mapamond. Dacă renunța la influența globală, în ciuda prosperității sale interne, vor deveni în mod inevitabil mici, ceea ce nu-și poate permite nu doar Trump, ci absolut niciun politician responsabil de la Washington. Un președinte care își propune zdrobirea Statului Islamic, eradicarea terorismului mondial, strunirea expansiunii chineze, suplimentarea sprijinului pentru Israel, modernizarea potențialului nuclear și consolidarea forțelor armate nu poate fi izolaționist prin definiție. Așa fiind, sub Trump prezența internațională a SUA nu numai că nu se va diminua, ci va crește. 2. Se insinuează cum că Trump îl admiră pe Putin și de dragul lui ar vinde și republicile ex-sovietice, și chiar întreaga Europă rușilor. O stupiditate. Unele avansuri pe care le-a făcut Trump liderului de la Kremlin aveau ori conotații electorale, ori vizau viitoarele politici în Asia. Noul stăpân al Casei Albe vrea să renunțe la politica unei singure Chine și s-ar putea să recunoască Taiwanul. În aceste împrejurări, SUA le-ar conveni ca Moscova să nu se alieze cu RPC. Nu-i exclus să inverseze doctrina Nixon, încercând să  folosească Rusia împotriva Chinei. Atingerea acestui scop impune anumite concesii, dar renunțarea la alianțele și valorile strategice americane este exclusă, bineînțeles. Ca să nu mai repet adevărul uzitat potrivit căruia în politică nu există sentimente, ci doar interese. O  ameliorare a relațiilor cu Rusia și-a dorit-o și administrația Obama, ceea ce deloc nu înseamnă trădarea aliaților și cedări geopolitice nepermise. Acest lucru nu ar fi posibil, chiar dacă, prin absurd, și-l va dori cineva. Pe urmă, Trump se consideră un lider puternic și își dorește să intre în istorie ca o mână forte. De aceea nu va face rușilor nicio cedare care ar crea impresia că e un lider slab. Deunăzi, prietenul și consultantul președintelui ales, Rudy Giuliani, declara că noul stăpân al Casei Albe va negocia cu Putin de pe poziții de forță și nu va retrage trupele americane de la frontierele Rusiei.3. În fine, dar nu și în ultimul rând, se induce ideea frivolă precum că Trump ar fi un zănatic imprevizibil, o gură spartă fără principii pe care îl interesează profiturile afacerii sale și nimic mai mult. Eroare. Victoria în sânul Partidului Republican, iar ulterior în lupta pentru Casa Albă probează că are și intuiție politică, și aptitudinea rarisimă de a auzi vocile predominante ale electoratului care își dorea o schimbare fundamentală de paradigmă politică. Unde mai pui că întreaga lui viața a demonstrat că e un performer. A reușit cu brio în toate activitățile în care s-a antrenat: și în  business, și în jurnalism, și în cinematografie. Dincolo de toate, acest fapt dovedește că, pe  de o parte, e un spirit de învingător, iar pe de alta, că are o capacitate excepțională de a învăța. De unde și convingerea că va persevera și în viața politică. În orice caz, a debutat  promițător, câștigând alegerile prezidențiale, ceea ce deja este un rezultat formidabil. Primul succesUna peste alta, în ciuda campaniilor ostile lansate împotriva lui, Donald Trump a repurtat  primele victorii pe plan intern, determinând mai multe companii americane care își mutaseră activele sau producția în străinătate, să revină acasă. Altfel spus, noile sale politici menite să înlăture unele excese ale globalizării prind contur în realitățile americane. Nimeni nu poate pune mâna-n foc, desigur, că își va atinge obiectivele. Dar asta-i deja o altă problemă.  Un lucru e cert. Realul Donald Trump nu are nimic în comun cu portretul strâmb pe care i l-au zugrăvit adversarii săi.
Ce anunță transferul de imagine de la Băsescu către Șalaru?


Anatol Șalaru, înainte de a-și face partid, are deja simbolul lui viu. După toate probabilitățile,  noul său proiect politic la care lucrează împreună cu Traian Băsescu,  se află  într-un stadiu mai avansat decât pare la prima vedere. Către liderul-stegar Mediatizarea  întâlnirii dintre cei doi chiar la început de an nu este întâmplătoare, bineînțeles.  Fostul ministru al Apărării a anunțat joi că s-a întreținut  cu Băsescu pentru a discuta construirea unei noi structuri politice și  reconstrucția instituțională a Republicii Moldova.Este limpede că  întrevederea lor a urmărit un transfer de imagine de la Traian Băsescu către Anatol Șalaru. Inițial, probabil, cel dintâi urma să devină un fel de mecanic de locomotiva pentru garnitura noului mega-partid unionist, celui de-al dolea revenindu-i misiunea de a fi  lider-stegar.Altfel spus, Traian Băsescu, simpatizat în Basarabia,  trebuia să asigure coagularea electoratului unionist, destul de numeros, dar dezbinat și derutat, în jurul unui nou partid pe care l-ar fi condus împreună cu Anatol Șalaru.  Cum însă Dodon, retrăgându-i cetățenia ex-președintelui României, a dat peste cap aceste planuri, s-au impus de urgență niște corecții.  Simbolul viuAșa fiind, fostul ministru al Apărării va urma să-și asume de unul singur și rolul stegarului, și cel  al mecanicului  de locomotivă. Iar pentru a-i crește forța de tracțiune,  Traian Băsescu a fost ridicat la rangul de simbol  viu care, înfipt în mentalul colectiv al electoratului unionist, va face ca preferințele lui să graviteze în jurul  proiectului Șalaru.Se anunță însă nu doar constituirea unei noi structuri politice, ci și " reconstrucția instituțională" a statului. E un amănunt simptomatic. Se urmarește reforma constiuțională care ar legifera asocirea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și  statutul ei de cel de-al doilea stat românesc.Nu doar pe cont propriu Sunt semne că proiectul Șalaru-Băsescu nu se derulează doar pe cont propriu. Acesta pare să fie agreat și la București, și la Chișinău, și în Occident.În România, partide diferite, altele decât Partidul Mișcarea Populară, îl privesc cu ochi buni, întrucât este o șansă pentru a depăși fragmentarea electoratului unionist din stânga Prutului și a consolida astfel capacitatea lui de a se opune elementelor filoruse. În Republica Moldova, cursul european nu poate fi asigurat fără prezența la guvernare a unei puternice forțe unioniste. Occidentul, la rându-i, își dorește stabilitate în acest teritoriu care este imposibilă fără cooperarea elementului românesc.Dar și adversari va avea destui peste tot, firește. Împotrivirea lor va fi crâncenă.  Una peste alta, ultimele mișcări de trupe politice anticipează o substanțială reconfigurare a eșichierului. Schimbările ar putea să înceapă chiar în Legislativ, unde Șalaru, încă înainte să-i apară partidul, nu-i exclus să se pricopsească în curând cu un grup parlamentar, format, de altfel,  nu doar din membri ai PL.
DE CE VLAD PLAHOTNIUC A PRELUAT CONDUCEREA PARTIDULUI DEMOCRAT
Vlad Plahotniuc a furnizat în ajun de Crăciun surpriza anului. A preluat conducerea Partidului Democrat într-un moment când foarte puțini se așteptau s-o facă.  A fost invocat regele SolomonDeși existau unele presimțiri și speculații, nimeni în ajunul Congresului PDM nu s-ar fi încumetat să parieze pe numele noului lider al formațiunii. Plahotniuc a pus în încurcătură observatorii politici, a buimăcit opoziția și i-a nedumerit până și pe unii dintre  simpatizanțiiformațiunii sale. Reacțiile ce au urmat în mass-media, în cea mai mare parte a lor, cad alături de realități fără a izbuti să limpezească lucrurile. Ele dovedesc un deficit de înțelegere a celor întâmplate.Destui  lansează astăzi  incredibile teorii ale conspirației. Alții se întreabă derutați de ce a avut nevoie să iasă din umbră un politician a cărui popularitate, dacă e să dăm crezare sondajelor, lasă mult de dorit. Unul dintre comentatori, recunoscându-și neputința de a veni cu vreo lămurire  mai de Doamne ajută,  l-a invocat pe regele Solomon. Fără succes însă, pentru că n-a ținut seama, pesemne, de vorbele înțeleptului din Vechiul Testament care spunea că viața e mai frumoasă decât orice teorie. Păreri preconceputeOr adevărul e la suprafață. Se vede cu ochiul liber. El le scapă totuși celor care își construiesc raționamentele în jurul unei păreri preconcepute, potrivit căreia  Plahotniuc ar fi cauza tuturor relelor,  un ucigă-l crucea, stăpânit de o devorantă patimă a puterii.   Înotând în prejudecăți, ei nu-și pot explica de ce Occidentul este satisfăcut de reformele întreprinse de actuala guvernare și îi oferă un consistent credit de încredere. Într-o situație stupidă s-au pomenit politicienii și experții cu viziuni pro-europene pe care cruciada împotriva  „oligarhului rău”  i-a aruncat, uneori fără știrea lor,  în tabăra interlopilor filoruși Platon, Karamalak sau Renato Usatîi. Plahotniuc nu este ușă la biserică, bineînțeles. După cum nimeni pe scena politică nu-i fără de prihană atâta timp cât regulile de joc descrise de Machiavelli nu au fost încă anulate.   Subsemnatul îmi mențin în mare parte  critica anterioară la adresa lui Vlad Plahotniuc. Dar el nu are nimic în comun cu acel portret caricatural, plăsmuit de o propagandă ostilă în plin război psihologic, care a căutat să-l demonizeze pentru a distrage atenția de la sculele voluntare sau involuntare ale Rusiei, precum și de la omuleții verzi trimiși de Putin la Chișinău cu misiunea perfidă de a induce  aici haosul, frica și neîncrederea.Secretul proiectului LupuContează faptele, totuși. Până una-alta, noul președinte al PDM în ultimii șapte ani menține neclintit cursul proeuropean real al Chișinăului. De altfel, lui Plahotniuc în mare parte i se datorează înfrângerea PCRM în iulie 2009, după opt ani de guvernare neîntreruptă.  Când în luna aprilie a aceluiași an, lui Voronin nu i-a ajuns un singur vot ca să-și instaleze un președinte comunist și să rămână astfel la guvernare, a fost elaborat proiectul Lupu pentru Partidul Democrat care urma după alegerile anticipate să se alăture nu pro-europenilor, ci comuniștilor, asigurându-le o majoritate calificată în Parlament.Nu-i însă pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește. Planurile secrete ale comuniștilor au fost date peste cap de Plahotniuc care se alăturase discret lui Diacov în Partidul Democrat în vederea formării Alianței pentru Integrare Europeană împreună cu PLDM și PL. Lupu, desigur, a fost și el din capul locului de partea lor.Multe de atunci i se pot imputa noului președinte al PDM. Spre deosebire de „proeuropenii”  de carton din Platforma DA însă, el nu a intrat niciodată în cârdășie cu oamenii Moscovei la Chișinău și nu a trădat cauza europeană.În ajun de Crăciun, Plahotniuc a făcut singura mutare logică, și anume: și-a formalizat statutul de lider informal a partidului. Astfel, a lovit dintr-un foc câteva ținte.Trendul TrumpPrima. Le-a transmis un semnal partenerilor occidentali că decidenții reali ai politicii moldovenești  se legitimează, ies din întuneric la vedere. Că telecomanda este acum în mâinile unui lider ales regulamentar, nu în buzunarul unui oligarh care trage sforile dintr-o subterană sau dintr-o pădure după bunul său plac și în interese personale.De fapt, este vorba de continuarea unui  proces de transparentizare  în politică și business. Acesta a început ceva mai înainte,  odată cu oficializarea proprietăților lui Plahotniuc  din mass-media.A doua. Le-a închis gura celor care îl acuzau de capturarea oligarhică a instituțiilor statului. De acum încolo, el este un om bogat care a ajuns la putere prin votul popular, ceea ce se înscrie într-un trend cvasi-global, Ivanișvili în Georgia și Poroșenko în Georgia fiind ultimele exemple din spațiul ex-sovietic. Ca să nu mai vorbesc de Donald Trump. A treia. A readus în stare de normalitate PDM care până mai ieri era complexat de duplicitatea decizională în vârful formațiunii, de aspectul bicefal al simbolului puterii în partid, divizat  între un lider formal și anul informal. Gura lumii e ca apa și vântulAșa fiind, PDM a făcut un pas indispensabil pe calea revigorării sale. Greul însă abia începe. Ca să se reabiliteze în fața alegătorilor, după criza politică din ultimii doi ani, democrații au nevoie ca de aer de un succes vizibil și palpabil al Guvernului Filip, iar acesta, la rându-i, spre deosebire de cabinetele anterioare, este dator să producă niște  reforme veritabile, nu mimate, o schimbare autentică, ceea ce într-o fază inițială va ridica inevitabil temperatura socială. În plus, Plahotniuc, pentru a fi capabil să tragă partidul în sus, va trebui să scape de handicapul de imagine. Iar gura lumii, precum se știe, e ca apa și vântul. Sunt foarte dificil de oprit. E pluribus unumOricum, cale de ales nu există. Aidoma unei echipe de fotbal într-un campionat național,  și Plahotniuc, și partidul său, n-au altă ieșire din situație decât să intre în teren, în caz contrar ar  pierde meciul la masa verde. Iar jocul e unul de sumă zero cu o miză uriașă: votul popular. Democrații vor urma să pună în aplicare celebra deviză a statului american „E pluribus unum”( „Din mai mulţi, unul”). Cu alte cuvinte, vor fi obligați să fie pe placul celor mulți ca să obțină girul electoratului pentru partidul lor. Să realizeze, după cum scrie Nicolae Negru în paginile „Ziarului Național”, tot ceea ce nu a realizat Alianța pentru Integrare Europeană.Să facă, deci, ceea ce trebuie, nu ceea ce le place. Să fie mai autocritici decât au fost la ultimul congres, să depolitizeze efectiv, după cum a promis noul lider al formațiunii, instituțiile statului, să dea frâu liber justiției. Altminteri, vor trebui să se recunoască înfrânți și să iasă din istorie.
Comunicat oficial al gazetei "Noul plugar roş"
Cea mai mare realizare a preşedintelui socialist Igor Dodon după primii cinci ani de guvernare este refacerea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din care deocamdată fac parte parte Republica Sovietcă Socialistă Moldovenească şi Republica Populară şi Democratică Coreeană, singurele două state de pe glob în care puterea aparţine cu adevărat oamenilor muncii. La un an de la reapariţia URSS, preşedintele RSS Moldoveneşti, s-a deplasat la Pyongyang unde, în cadrul unui miting grandios, i-a raportat iubitului conducător al noii URSS, Kim Jong Un, că Moldova Sovietică a depăşit planul cincinal la toţi indicii cantitativi şi calitativi. Tovarăşul Gon Do Ir, aşa sună în limba moldo-coreeană, limba oficială a URSS, numele liderului RSSM, a declarat pentru gazeta "Noul Plugar Roş", organul central al Partidului Unit al Socialiştilor din noua Uniune Sovietică că, în ciuda distanţei uriaşe dintre cele două republici sovietice frăţeşti, unitatea lor este de nezdruncinat, pentru că  noua armată roşie păzeşte vigilent munca liberă şi fără istov a ţăranilor şi muncitorilor de la Chişinău până la Pyongyang. Hotarul e pus sub lacăt, anihilând influenţa dăunătoare a ideologiei burgheze în plină putrefacţie. Tovarăşul Dodon (Gon Do Ir) a declarat că în curând cele două republici sovietice se vor apropia la o azvârlitură de băţ. Munca profund mobilizatoare şi elanul revoluţionar au permis demararea lucrărilor de săpare a unui gigantic tunel subteran care urmează să lege Coreea de Nord şi Moldova de Est. Punând în practică indicaţiile preţioase ale tovarăşului Kim Jong Un privind construcţia acestei colosale galerii subterane, noua URSS a lichidat pentru totdeauna şomajul şi parazitismul, plăgi caracteristice orânduirii capitaliste, bazate pe exploatarea omului de către om. În acelaşi timp, s-a ridicat  pe culmi nemaivăzute nivelul de trai al oamenilor de rând care pot cumpăra astăzi în magazinele sociale pâine albă cu  doar 16  copeici. Din păcate, în urma împotrivirii înveşunate a burgheziei ucrainene şi a cele chineze, săpăturile au fost sistate în apropierea râurilr Bug, pe de o parte, şi Fluviul Galben, pe de altă parte. Însă zecile şi sutele de mii de muncitori antrenaţi în realizarea acestei opere măreţe şi fără precedent în istoria omenirii, la sugestia tovarăşilor Kim Jong Un şi Gon Do Ir, au hotărât UNANIM, dovedind creativitate proletară şi conştiinciozitate sovietică, să sape tunelul în adâncime, evitându-se oprirea lucrărilor. Astfel, va fi construit un tunel suplimentar în profunzime care va avea ieşire pe Insula Paştelui a cărei populaţie geme în prezent sub jugul capitaliştilor chilieni. Ceasul eliberării lor este aproape. Proletari din toate ţările, uniţi-vă!
EDUCAŢIA, SUB OCUPAŢIE RUSĂ
O agenţie guvernamentală de la Moscova, însărcinată cu propaganda antioccidentală, a deschis la Chişinău "Şcoala de jurnalism inovativ" Motto: ...îl dai afară pe uşă şi el intră pe fereastrăLa 23 noiembrie 2016, Parlamentul European adoptase o rezoluţie in care critica "propaganda anti-europeana a Rusiei din ce in ce mai virulenta”. Potrivit acestui document, Russia Today, alte aşa-zise agenţii de ştiri ruse, ataca valorile democratice, pentru a diviza şi a învrăjbi lumea liberă. Reeducare la faţa loculuiCu puţin timp înainte de votarea acestei rezoluţii la Bruxelles, Kremlinul a considerat că manipularea prin mass-media nu-i de ajuns şi a deschis o instituţie de învăţământ la Chişinău. Este vorba de oficiosul rus Sputnik care, potrivit propriului comunicat, a inaugurat în capitala Republicii Moldova „Şcoala de jurnalism inovativ”. Nici mai mult, nici mai puţin. Astfel, guvernul Rusiei, după cum se arată şi în rezoluţia Parlamentului European, şi-a extins panelul de instrumente propagandistice. A hotărât să se ocupe de reeducarea jurnaliştilor moldoveni chiar la faţa locului. Ca să vă daţi seamă cât de mare e neobrăzarea Moscovei şi cât de penibilă e nepăsarea autorităţilor de la Chişinău, ţin să amintesc doar că sistemul educaţional într-un stat este prerogativa guvernului. Altfel spus, nu vine oricine are ticuri pedagogice să ne înveţe cu de la sine putere. Toate instituţiile de învăţământ, inclusiv cele private sau străine, sunt coordonate de Ministerul Educaţiei. Asta e practica europeană. Şopârla KremlinuluiAcum mă întreb, cine i-a oferit licenţă Sputnik-ului? Într-o ţară pot funcţiona şcoli cu finanţare străină. Dar ele trebuie să fie private şi să respecte curriculumul naţional. La noi există o Şcoală de Studii avansate în Jurnalism de pe lângă Centrul de Jurnalism Independent, aceasta funcţionând în baza unor proiecte internaţionale nonguvernamentale. Sputnik Moldova însă este o filială a Agenţiei de stat ruse Sputnik, fondate de guvernul de la Moscova şi gestionate de agenţia guvernamentală „Rossia segodnea”. Potrivit publicaţiei americane, Foreign policy, Sputnik este cea mai vicleană şopârlă a propagandei Kremlinului care poartă un război informaţional împotriva Occidentului.Ar mai fi de spus că „Rossia segodnea” este succesoarea agenţiei Novosti care în vremurile sovietice era extensia mediatică a KGB-ului. Zice-se că astăzi aceasta e o agentură sub acoperire a noului KGB numit FSB. Printre condeierii de frunte ai Sputnikului Moldova se numără "falsul amic" al unonismului românesc cu "plămân rusesc" Iurie Roşca şi ortacii lui.Trebuie să fie ceva putred în Danemarca noastră că să se întâmple aşa ceva. Are loc o intruziune directă a Kremlinului în sistemul de învăţământ de la noi. De ce oficialităţile de la Chişinău permit ca funcţiile educaţionale ale statului să fie acaparate de un guvern străin? Sau poate că Republica Moldova există doar pe hârtie şi am devenit un „sputnik”, adică un satelit al Rusiei? Doamne-fereşte!Acest comentariu este un fragment din "Cronica lui Bogatu", difuzată sâmbătă, 10 decembrie, de canalul TV  Prime
Când se bat Sandu şi Dodon, câştigă al treilea
Acum două zile arătam într-o postare, preluată de mass-media,. că au apărut semne ale unei promiţătoare schimbări la faţă a Maiei Sandu după primul tur de scrutin. Din păcate,  această impresie s-a dovedit a fi amăgitoare. Astăzi constat că miracolul politic pe care îl aştepta multă lume nu s-a concretizat.  Deşi candidatul PAS a încercat să articuleze un discurs de a fi sau a nu fi Republica Moldova în Europa, declarând, bunăoară,  pentru RFi că, în cazul victoriei adversarului ei, există pericole să fie schimbată direcția geopolitică a Republicii Moldova, totul pare să se termine în coadă de peşte. Polemica Maiei Sandu cu Igor Dodon nu a depăşit condiţia de gâlceavă ordinară pe teme adesea reale, dar secundare şi chiar derizorii. Ambii candidaţi au făcut o uriaşă risipă de energie pentru a demonstra cine dintre este mai "plahotniucist". Agenda revanşardă, pe care Andrei Năstase i-a impus-o Maiei Sandu, a împins-o pe un drum ce nu duce nicăieri. Şi contracandidatul său pare tot mai debusalat, chit că rămâne favoritul cursei electorale. Dodon îşi corectează din mers mesajul filorus, făcând timide avansuri Europei. Ce l-o fi speriat oare?Şi, după cum era de aşteptat, când cei doi candidaţi se bat ca orbii, fără noimă şi luciditate, al treilea câştigă. Am senzaţia că singurul învingător al competiţiei dintre Maia Sandu şi Igor Dodon este Vlad Plahotniuc. În aceste condiţii, o răsturnare de situaţie în cursa pentru fotoliul prezidenţial este dificil de realizat. Maia Sandu nu pare să aibă suficientă muniţie electorală pentru a înclina balanţa în favoarea sa prin mobilizarea indecişilor. Nu aş vrea să descurajez pe nimeni, dar cred că o poate ajuta doar o minune. Or minunile sunt posibile, desigur, dar apar foarte rar. Cam din joi în paşti.
Dodon ori moare, ori achită facturile lui Putin


Deşi presa citează copios declaraţiile pe care le-a făcut luni seara Ion Sturza la Pro TV, tuturor le scapă o dezvăluire şocantă. Şi Marian Lupu, şi Igor Dodon, afirmă fostul premier, au fost curtaţi anterior de Moscova pentru a-i înregimenta  în solda  Kremlinului.  Lupu a refuzat  banii MoscoveiCel dintâi, când făcea parte încă din guvernarea comunistă, a cochetat un timp cu ruşii, trezind suspiciunile lui Voronin, aflat pe atunci în dizgraţia Kremlinului. Despre asta, în treacăt fie spus, am scris şi subsemnatul acum opt ani. Totuşi, când a venit vorba de bani, Marian Lupu a dat dovadă de prudenţă. El a refuzat în cele din urmă să fie finanţat de ruşi şi astfela a ieşit din cărţile lor. Nu-l apăr, l-am criticat destul în ultimii ani pe preşedintele PD; iar flirtul de altădată cu Rusia va rămâne o pată ruşinoasă în biografia lui politică. Trebuie să recunoaştem însă că el a rezistat în faţa tentativelor Moscovei de a-l corupe. Dodon a fost cumpărat de ruşiAltfel au stat lucrurile cu Dodon. Actualul candidat PSRM la preşedinţie a acceptat să fie plătit direct de Moscova, devenind dependent de fosta metropolă. Cine ia bani de la Putin trebuie ori să-şi onoreze angajamentul, ori să moară. Cu toate că ruşii îl sponsorizează din cotizaţiile lui Platon, Karamalak şi ale altor gangsteri, ei îl au la mână pe Dodon. Coborând la condiţia infamă de sluga plătită a Moscovei, candidatul socialistilor, dacă devine preşedinte, va fi obligat să achite facturile lui Putin.Astfel, în fruntea statului riscă să ajungă omul plătit al Moscovei, ceea ce în actualul context geopolitic ar fi un dezastru. Un scenariu macabru cu repecusiuni tragice. Dincolo de frământările sociale iminente, Republicii Moldova va fi lăsată din braţe de Occident, rămânând  fără finanţare externă şi absolut neajutorată în faţa marilor provocări ale momentului. Ceea este chiar mai grav însă, va  intra într-un conflict periculos cu Ucraina care va căuta să-şi măsuri de precauţie împotriva unui regim prorus la Chişinău.
Renato Usatîi, între ciocan şi nicovală


După cum era de aşteptat, interlopul Renato Usatâi a dat bir cu gugiţii în Rusia. Însă nici la Moscova câinii nu umblă cu covrigi în coadă pentru el. Adăpostul pe care l-a găsit în fosta metropolă s-ar putea să dovedească un infern.Cei care îi asigurau un spate tare în Federaţia Rusă sunt de la un timp încoace ori destituiţi, ori chiar arestaţi pentru delapidarea fondurilor destinate misiunilor speciale în străinătate. În iunie 2016, de exemplu, a fost demis generalul Victor Voronin, şeful direkţiei K a serviciului de securitate economică din FSB, alţi câţiva generalii şi coloneii de securiitate. Noii şefi, ce-i drept, nu-i exclus să-l adopte şi să-l pună iar la treabă. Dar cu acelaşi succes, dacă vor considera că nu mai e bun de nimic, ar putea să-l bage şi la zdup. Astfel, Renato Usatîi riscă să se pomenească între ciocan şi nicolvală. Nu degeaba se agită aşa tare, deşi încă nimic nu-l doare.
RĂUL MAI MARE DECÂT RĂZBOIUL
În România, agenţii de influenţă ai Rusiei atacă virulent măsurile pe care le iau autorităţile de la Bucureşti pentru creşterea bugetului militar şi consolidarea siguranţei naţionale. În Norvegia, a fost desemnat laureatul Premiului Nobel pentru pace. Aceste două evenimente diferite doar în aparenţă nu au nicio legătură între ele. Să le luăm însă pe rând.   Daunele neimplicării Aşadar, preşedintele Columbiei, Juan Manuel Santos, a luat premiul Nobel pentru Pace. Rar se întâmplă ca această distincţie să-i revină unui şef de stat sau de guvern. Nici nu-i de mirare. Mai întâi, politica este adesea machiavelică, impunând coerciţie şi aplicarea forţei. Mai apoi,vorba lui Ronald Reagan, există un rău mult mai mare decât războiul şi el se cheamă neimplicarea. Frica de a interveni prompt într-o situaţie riscantă are de foarte multe ori efecte dezastruoase. Acest fapt l-a demonstrat actualul preşedinte american Barack Obama, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2009. Dorind să nu fie târât într-un război, el a ezitat să declanşeze o operaţiune militară terestră în Irak şi Siria în momentul apariţiei aşa-zisului Stat Islamic. Nu au fost sprijinite efectiv nici forţele moderate care luptă şi cu regimul al-Assad, şi cu ISIS. Ca rezultat, războiul civil s-a lăţit periculos aidoma unor metastaze, soldădu-se cu moartea a mii de oameni nevinovaţi şi cu o acută criză a refugiaţilor în Europa. Lucrurile au fost complicate cumplit de intrarea Moscovei în război de partea preşedintelui al-Assad, ceea ce a creat o situaţie mai primejdioasă, după cum afirmă astăzi ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, decât războiul rece. Lumea s-a pomenit în pragul unei conflagraţii mondiale. Votul împotriva păcii Revenind la cazul Columbiei, mă bucur şi eu că preşedintele Santos a reuşit să încheie un acord de încetare a focului cu gherila comunistă FARC. Urmăresc de mulţi ani evoluţiile din această ţară latino-americană şi ştiu că rebeliunea grupărilor marxiste a degenerat într-un conflict sângeros şi de durată, aducând multe necazuri.De-a lungul anilor oficialităţile Columbiei au întreprins mai multe tentative de a pune capăt capăt războiului civil prin negocieri, dar toate au eşuat. Iată că lui Santos i-a reuşit. Parcă sunt motive să ne bucurăm şi să-l aplăudăm. Centrul Nobel pentru Pace din Oslo s-a grăbit chiar să-l decoreze.Există însă o problemă. Columbienii în majoritatea lor nu cad pe spate de fericire. La referendumul naţional de deunăzi, aceştia s-au pronunţat împotriva acordului de încetare a ostilităţilor, semnat de preşedintele lor cu FARC. Şi ei ştiu de ce. Preţul pe care ar putea să-l plătească pentru un simulacru de pace riscă să fie prea mare.   Acalmie măsluită Gherilele Farc sunt o abominabilă bestie. Terorişti şi asasini în serie, aceştia sunt şi cei mai mari traficanţi de droguri de pe continentul american. În conformitate cu noul acord, comuniştii violenţi au şansa să-şi păstreze reţelele secrete, intoxicând întreaga societate a ţării, una dintre cele mai culte şi instruite, de altfel, în America de Sud.Acest popor ştie ceea ce nu înţeleg alde Pătraru, Ernu şi alţi stângişti şi pacifişti de prin păţile noastre, care atacă în prezent creşterea bugetului militar şi consolidarea capacităţii de apărare a României. Columbienii au învăţat multe din experienţa luptei de decenii cu ciuma roşie. Ei ştiu că o pace măsluită e o acalmie mai dăunătoare decât războiul. Cine nu crede, să-şi amintească de refuguaţii care au inundat Europa. De bombele care cad pe capetele copiilor şi femeilor din oraşul Alep. De Siria unde o pace amăgitoare s-a convertit astăzi într-o catastrofă.
Partidele hibrid în războiul hibrid împotriva Republicii Moldova
Miercuri seara, liderul Platformei DA Andrei Năstase a fost surprins la o întâlnire secretă cu Valeri Klimenko, fondatorul mişcării Ravnopravie care şi-a vândut recent formaţiunea penalului Ilan Şor. Deşi par foarte diferite, cele două grupări se aseamănă într-o anumită privinţă ca două picături de apă. Coloana a cinceaRăzboiul secret din Crimeea și regiunile Luhansk și Donetsk, purtat de Rusia împotriva Ucrainei, a fost denumit de NATO „război hibrid”. Noţiunea vizează un conflict în care unităţile militare clasice joacă un rol mai mic, forţa de şoc fiind reprezentată de trupele sub acoperire, asistate de grupuri politice sau civile care acţionează pe teritoriul inamicului. Pe de altă parte, teoreticianul militar sovietic Gheorgii Isserson spunea că mobilizarea nu intervine atunci când este declarat un astfel de război, ci, „neobservată, intervine mult înainte de asta”. Totodată, generalul Valeri Gherasimov, şeful Statului Major al Forţelor Armate Ruse, scria în 2013 că în acest caz contează enorm „coloana a cincea”. Privind situaţia de la noi din acest unghi, putem constata un fapt îngrijorător. În Republica Moldova există toate semnele unui război hibrid în faza mobilizării populaţiei. Coloana a cincea s-a pus în mişcare, consolidându-se în jurul unor partide hibrid care la această etapă se constituie în vârful de lance al ofensivei Moscovei în teritoriul nostru naţional. Toate formaţiunile filoruse sunt nişte corcituri plantate pe scheletul unor grupări mai vechi. Hibridarea partidelorSă le luăm pe rând. Renato Usatîi în 2014 cumpără Partidul Popular Republican al lui Nicolae Andronic pentru a se lansa în politică. Hibridarea eşuează însă, Ministerul Justiţiei invocă încălcarea legislaţiei şi refuză înregistrarea formaţiunii. R. Usatîi nu se dă bătut şi încrucişează gruparea sa PARUS cu partidul Patria al fostului ambasador în România, Emilian Ciobu. Deşi este eliminat din cursa electorală, revine la cele două tentative nereuşite de corcire. Foloseşte Patria şi Partidul Popular Republican pentru obţinerea hibridului „Partidul Nostru”. Cu această corcitură izbuteşte să buimăcească multă lume, obţinând jilţul de primar la Bălţi, post pe care se bazează pentru a lansa la Chişinău diverse acţiuni destabilizatoare. Un hibrid urât mirositor e şi partidul lui Igor Dodon. După ce a părăsit PCRM, acesta, însoţit de Zinaida Grecenîi, s-a lipit de Partidul Socialiştilor, ca apoi, recurgând la nişte tertipuri dezgustătoare, să se descotorosească în 2013 de fondatorii acestei formaţiuni - Veronica Abramciuc şi Valentin Krîlov. Altfel spus, Dodon e un hoţ de partide care şi-a tras un hibrid prin furtişag. Şi Platforma DA e o corcitură dubioasă. În decembrie 2015, aceasta s-a convertit din mişcare civică în partid prin încrucişare cu Partidul Forţa Poporului, o grupare fondată de fostul agent al spionajului rus Nicolae Chirtoacă. Cred că, presat de timp, Andrei Năstase n-a reuşit să-şi caute un lot de hibridare mai decent. S-a aliat cu un spion sovietic şi a pornit la luptă cu oligarhia. Încrucişarea spionajului rus cu lumea interlopăPână la urmă, Andrei Năstase a ajuns să fraternizeze cu Valeri Klimenko, iar acest concubinaj pare firesc, întrucât, asemenea PPDA, Ravnopravie este tot un hibrid. O încrucişare a unei formaţiuni proruse revanşarde cu lumea interlopă reprezentată de Ilan Şor. Cercul se închide frumos. Spionii ruşi îşi dau întâlnire cu tâlharii de pretutindeni. Noul război hibrid rusesc mocneşte în Republica Moldova. Controversatul ambasador rus Valeri Kuzmin, cel care îi consideră pe români „fascişti”, nu întâmplător tocmai a fost trimis de Putin la Bucureşti.
Marele şi micul satan
Fanilor lui A. Năstase nu le-ar strica un dram de discernământ. Şi o deşteptare din somnul raţiunii. Întâlnirea cea de tainăComentariul subsemnatului pe marginea negocierilor secrete ale  idolului lor cu românofobul obscurantist Valeri Klimenko ei îl tratează că pe un serviciu făcut lui Plahatniuc. Aceştia sunt atât de orbiţi de ataşamentul lor  pentru fiul mamei cu batista pe ţâmbal  încât, deşi  se împiedică în fapte strigătoare la cer şi argumente solide,  refuză să le vadă. Problema lor e că întâlnirea de taină este reală, iar Klimenko a confirmat-o.Surprins în flagrant, fondatorul mişcării revanşarde Ravnopravie  nu a negat că a devenit complicele de „nevoie” al liderului Platformei DA. Mai mult. El a recunoscut că este vorba nu de un simplu taifas într-un restaurant de lux, ci de negocieri discrete. "Suntem nevoiţi să negociem", a zis Klimenko. Iar pentru a  justifica această întrevedere aparent contra naturii,  nu a găsit nimic mai bun decât să compare discuţiile lor  cu negocierile dintre SUA şi Iran. Vă daţi seama ce-i în capul  acestui Klimenko? Rămâne doar de precizat, ca să folosim terminologia ayatollahului Ali Khamenei, liderul spiritual al Iranului, cine dintre cei doi este marele satan şi cine este micul satan.Îi respectă antiunionismul  Dacă însă lăsăm gluma la o parte, Klimenko a făcut despre Andrei Năstase o dezvăluire simptomatică. El a dat de înţeles că îl respectă pe preşedintele  PPDA pentru antiunionismul lui. Fondatorul Mişcării Ravnopravie a  spus că se întâlneşte doar cu oamenii care nu „susţin ideea lichidării Republicii Moldova”, aşa numind nostalgicii filoruşi adepţii unirii cu România. De unde şi concluzia că, de dragul frontului comun cu Ravnopravie, preluată între timp de penalul Ilan Şor, liderul Platformei DA l-a asigurat pe Klimenko că nu este unionist. Ceea ce de fapt nu-i o noutate. Andrei Năstase, precum se ştie, este un antiunionist declarat. Lumea nu a uitat cum i-a alungat pe unionişti din piaţa centrală a Chişinăului şi asta numai ca să ajungă în braţele lui Dodon şi Renato Usatîi.  
Enigma stenogramei de la şedinţa secretă de Guvern: cui convine publicarea ei?
Stenograma şedinţei secrete de Guvern din 27 martie 2015 încă face valuri. La o săptămână de la difuzarea ei, lumea încă se întreabă ce l-a făcut pe premierul Filip să publice un document care ar avantaja-o în aparenţă exclusiv pe Maia Sandu. Elocvenţa miniştrilor discreţi Oricum ai suci-o, fostul ministru al Educaţiei s-a dovedit a fi singurul membru al Cabinetului care a adoptat o poziţie drastică, taxând situaţia creată în sistemul bancar ca fiind „o porcărie”. Deşi în cele din urmă a votat acordarea de garanții suplimentare, de peste 5 miliarde de lei, celor trei bănci falimentate de Ilan Șor, ea l-a admonestat fără menajamente pe guvernatorul BNM, Dorin Drăguţanu, reproşându-i că nu a luat toate măsurile ce se impuneau ca lucrurile să nu degenereze periculos. Ceilalţi miniştri de bună seamă au fost mai discreţi şi mai temperaţi decât Maia Sandu. În ciuda acestui fapt, până şi cele mai concise alocuţiuni ale acestora nu sunt de neglijat, întrucât dezvăluie un adevăr terifiant. Să luăm intervenţiile ex-ministrului Finanţelor, Anatol Arapu, care a susţinut cu fermitate solicitarea guvernatorului BNM privind acordarea unui împrumut de urgenţă Băncii de Economii. Afirmaţiile sale sunt elocvente. Ele arată că Executivul ştia cine şi ce se ascunde îndărătul jafului din bănci. Se va face mare nare gălăgie, spunea Arapu, însă „mai mult de jumătate din ţipete sunt plătite pentru a ne destabiliza”. Ca apoi să adauge că, dacă anumite forţe străine ar fi reuşit să-şi atingă toate planurile urmărite, „noi nu mai sărbătoream semnătura Acordului de Asociere” şi ridicarea vizelor de călătorie în UE. O urzeală rusească şi o complicitate moldovenească Curios, nu? Cel mai tranşant a fost însă directorul CNA Viorele Chetraru. Spunând pe şleau că la mijloc este o infracţiune, el a comparat jaful din cele trei bănci din Chişinău cu situaţia băncii Bancorex din România care fusese devalizată deliberat în urma unor uneltiri ale elementelor din fosta Securitate ceauşistă. Se face aluzie astfel la implicarea unor servicii secrete şi în cazul Băncii de Economii, numai că de data această din Rusia. Declaraţiile directorului CNA pun degetul pe rană. Ele confirmă două lucruri. Mai întâi, stenograma probează ipoteza noastră lansată încă la începutul lui 2015 că furtul miliardului este o diversiune a Rusiei, menită să rupă echilibrul social în Republica Moldova şi să o arunce în haos. Cu alte cuvinte, jaful, înainte de a fi o hoţie de proporţii, a fost o urzeală politică străină. Mai apoi, afirmaţiile lui Chetraru, potrivit căruia de cel puţin patru ani se fură din bănci ca în codru, demonstrează complicitatea unor importanţi factori politici care ori au acoperit frauda, ori au fost implicaţi în tâlhărie. Altfel spus, „forţele” din afară, despre care vorbeau în şedinţa secretă membrii Guvernului, au profitat de cupiditatea unor demnitari şi bancheri de la Chişinău, dar şi de suspecta lipsă de intervenţie a Procuraturi Generale şi CNA, devastând sistemul bancar cu mâinile lor. Trage cenuşa pe turta sa Una peste alta, stenograma arată că miniştrii au acţionat în condiţii de forţă majoră, fiind puşi în situaţia să aleagă răul cel mai mic, deoarece neacordarea creditului solicitat de Drăguţani s-ar fi soldat mai mult decât cu o lovitură grea aplicată sistemului financiar-bancar. S-ar fi produs o degringoladă naţională de proporţii inimaginabile. Dezvăluind faptul că este vorba de un atac rusesc asupra Republicii Moldova, asistat de cercuri politice şi de afaceri din interiorul statului, stenograma dovedeşte că membrii Guvernului au acţionat ca nişte salvamari, poate uneori lenţi şi stângaci, nu ca nişte iresponsabili inconştienţi, după cum li se impută. Din acest punct de vedere, publicarea discuţiilor de la şedinţa secretă de Guvern convine nu doar Maiei Sandu, ci şi lui Pavel Filip, chiar dacă fiecare dintre ei, din motive electorale, trage astăzi cenuşa pe turta sa. Pe de altă parte, patrimoniul naţional, jefuit şi compromis, aşteaptă să fie răzbunat. Din acest punct de vedere, înclin să-i dau dreptate lui Viorel Chetraru, directorul CNA, care a făcut un pronostic demn de reţinut. Toți acei care sunt vinovați vor fi trași la răspundere, zicea el în şedinţa de Guvern de la 27 martie 2015. Nu o vom face noi, o vor face alții, dar ordine va fi”, precizând că, în asemenea cazuri, nu există termene de prescripție.
Templul lui Andrei Năstase ridicat deasupra unui canal
Andrei Năstase pretinde că ar fi domn. Nici mai mult, nici mai puţin. Şi, în virtutea acestui caz biologic, se consideră superior Maiei Sandu.Părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!Dacă e să-i dăm crezare,  lui i s-ar potrivi ca o mănuşă funcţia de preşedinte datorită faptului că ar fi fost născut bărbat, ceea ce nu s-ar putea spune, sugerează el, despre o femeie, chit că această este şi ea lider de partid. "Sigur că, domn fiind, mi-aş lua asupra mea aceasta responsabilitate şi aceasta durere", susţinea el deunăzi la TVR Moldova. În replică, Maia Sandu l-a numit misogin. Unii jurnalişti, amintindu-şi cum anterior liderul PPDA a împroşcat cu înjurături şi insulte în nişte jurnaliste, conchid că acesta ar fi un ipocrit sau chiar un dobitoc ordinar.  Observatorii mai delicaţi care caută să se menţină pe terenul obiectivităţii afirmă că el este doar un întârziat în timp. Atacat din toate părţile,, Andrei Năstase, pare niţel descumpănit. Dacă ar depune însă un minim efort intelectual, ar avea posibilitatea să se apere cu argumente serioase. Ar putea, bunăoară, cita  al 34-lea verset al Coranului: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah... Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor “.Iar fi de folos şi filosoful Tertulian. Acesta considera  femeia „poarta de intrare a Diavolului“ şi un „templu ridicat deasupra unui canal“. S-ar putea baza A.Năstase  şi pe unii gânditori liberi cugetători din istoria modernă. Pe Napoleon, de exemplu, care susţinea cum că „toate femeile sunt curve. În afară de mama şi sora mea. Dar şi ele sunt femei”.Falsul liber-cugetătorCred că eticheta de misogin pe care i-a atribuit-o  Maia Sandu lui A.Năstase este o exagerare, totuşi. De altfel, ca şi alte calificative la care recurg unii autori pentru a-l ţintui la stâlpul infamiei. Boruch Gorin, redactorul şef al revistei „Lehaim”, povesteşte o veche anecdotă evreiască despre doi pretinşi liberi-cugetători. Aceştia  aflaseră că la Vilno trăieşte un bătrân înţelept, celebrul liber-cugetător Haim. După multe căutări, ei l-au găsit la periferia oraşului într-o casă singuratică. Intrând în odaie, au văzut un bărbat cărunt şi  bărbos oploşit în mijlocul unui morman de cărţi. Haim s-a bucurat nespus  că oaspeţii săi sunt şi ei liberi-cugetători. „Vom descâlci, le-a propus el,  cărţile rabinului Moses ben Maimon (Rambam), vom lămuri tratatul Suca şi von discuta pe marginea cronicilor lui Bar Hebraeus despre Zoara”. Zăpăciţi, la auzul acestor vorbe, oaspeţii  au recunoscut că nici n-au auzit vreodată de toate aceste nume şi lucrări. „De ce pretindeţi, mincinoşilor, i-a dojenit Haim,  că aţi fi liberi-cugetători, când voi sunteţi de fapt  nişte ignoranţi ordinari?”Al 34-lea verset al Coranului anunţă: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt şi Măreţ“.Citeste mai mult: adev.ro/n3kglqAl 34-lea verset al Coranului anunţă: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt şi Măreţ“.Citeste mai mult: adev.ro/n3kglqAl 34-lea verset al Coranului anunţă: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt şi Măreţ“.Citeste mai mult: adev.ro/n3kglqAl 34-lea verset al Coranului anunţă: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt şi Măreţ“.Citeste mai mult: adev.ro/n3kglqAl 34-lea verset al Coranului anunţă: „Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, datorită calităţilor deosebite cu care i-a dăruit Allah şi datorită cheltuielilor pe care le fac din bunurile lor. Pe acelea de a căror neascultare vă temeţi, povăţuiţi-le, părăsiţi-le în paturi şi loviţi-le!, dar dacă ele revin şi ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt şi Măreţ“.Citeste mai mult: adev.ro/n3kglq
Dezvăluirile lui Platon
Zice-se că Platon face dezvăluiri din puşcărie. Cam aşa titrează o parte a presei. Şi ce secrete oare ne deconspiră veteranul criminal?Spune că pe Drăguţanu l-a promovat guvernator al BNM Plahotniuc, nu Ghimpu. Ei bine, Valeriu Saharneanu , fost membru al grupului parlamentar PL, precizează pe bună dreptate că oficial Drăguţanu a fost propus totuşi de liberali, dar la sugestia PDM care anterior, prin AMN, şi-a instalat şi un procuror general loial. Despre asta, de altfel, şi subsemnatul, şi alţi colegi din mass-media au scris încă la finele anului 2009. Ce noutate ne relatează Platon? Ce dezvăluire e aici? Ne face o revistă a presei de acum câţiva ani?Ceea ce evită să ne spună Platon este faptul că el, împreună cu Şor, profitând de miopia şi rapacitatea guvernanţilor, a realizat diversiunea Moscovei de prăbuşire politică şi economică a Republicii Moldova. A delapidat, a luat credite neperformante, a spălat bani şi, nu în ultimul rând, a cumpărat deputaţi, procurori, înalţi ofiţeri de la Interne şi SIS pentru a acoperi jaful.Politicienii şi bancherii care vor fi găsiţi reponsabili de complicitate la devalizarea băncilor, pentru că nu doar Filat este sungurul vinovat, bineînţeles, să răspundă. Platon însă să ne destăinuie adevărul despre rolul său personal în conspiraţia rusă împotriva Republicii Moldova. Din păcate, calitatea procesurală a anchetei, aşa cum o văd eu, lasă mult de dorit. Eruditul avocat rus Ilia Novikov, campionul concursului televizat "Что? Где? Когда?", nu degeaba a fost trimis la Chişinău. Nu m-aş mira să-l scoată basma curată pe Platon. Mai cu seamă că oamenii acestuia din urmă rămân încă în funcţii.
Indispensabilul Plahatniuc
Indiferent cine-o fi el, înger sau demon, dacă nu exista, Plahatniuc trebuia inventat.Butoiul cu maimuţeLa televizor, Republica Moldova arată astăzi mai comic decât un butoi plin cu maimuţe. Un infractor internaţional care se lăuda el însuşi deunăzi că ar fi campionul CSI al preluărilor ostile, tronează cu nonşalanţă pe micile ecrane. Deşi televiziunile îl pot filma doar de la distanţă, reporterii îi urmăresc silitor gesturile şi îi înregistrează grijuliu cuvintele aruncate la nimereală pe coridoarele înguste ale judecătoriei. Presa face un mare caz din el. Nu din furtişagurile sale, ci din destăinuirile-i intime din celulă. Poate că pentru Interpol Veaceslav Platon este un personaj dubios din anturajul lui Igor Putin, verişorul liderului de la Kremlin şi coordonatorul marii spălătorii de bani din Federaţia Rusă. Pentru TV el este însă un guru, o autoritate supremă care transmite din puşcărie mesaje colţoase în care dezvoltă idei simple şi accesibile. Recunoaşte că s-a furat mult şi cu neruşinare. Admite că ar fi călcat şi el strâmb. Atâta doar că, în versiunea sa, vina pentru toate faptele sale urâte o poartă Plahotniuc care l-ar fi obligat să voteze pe cine nu trebuie şi să subtilizeze ceea ce nu se putea. Deşi n-are vocaţie de filosof, precum celebrul sau tiz din antichitate, Platon, nu-i un actor chiar de lepădat. Ştie să stoarcă emoţii prin avocata sa personală. Datorită Anei Ursachi, care îi sonorizează meditaţiile din puşcărie, el nu mai pare, ca odinioară, un gangster internaţional. O puşlama învechită în rele. Un criminal veteran, după cum e poreclit în Ucraina. Platon, dacă stai şi îl asculţi, aduce mai curând cu un idealist incurabil. Cu un romantic naiv deturnat de pe drumul cel drept de un căpcăun fioros care a înghiţit întregul stat precum peştele uriaş din cartea lui Iov. Dacă vor continua aceste scurgeri de informaţii din Penitenciarul nr. 13, în curând îi vom plânge cu toţii de milă. Norocul lui PlatonŞi atunci te gândeşti ce noroc grozav pe capul lui Platon că îl are pe acest Plahatniuc. Ce ar fi făcut fără el? Indiferent cine-o fi, înger sau demon, Plahatniuc dacă nu exista, trebuia inventat. Nu de alta, dar fără el Platon se prăpădea cu zile. Acum însă altă făină să macină la moară. Dacă va obţine dreptul să fie cercetat şi judecat în libertate, la banii pe care îi are şi cu alura de victimă a lui Plahatniuc, Veaceslav Platon va ajunge neîndoios primar în vreun centru raional aidoma lui Şor. Sau poate chiar şef de stat ales de întreg poporul, de ce nu? De altfel, de favorurile acestui mare noroc numit Plahatniuc acum poate beneficia oricine în Republica Moldova. De la mic până la mare. Dacă n-ar putea arăta cu degetul spre Plahotniuc, unora dintre deputaţi, bunăoară, le-ar fi greu să distragă atenţia de la faptul că, în fiecare dimineaţă, înainte de a merge în Parlament, stau smirna în faţa telefonului la care ascultă docil ordinele lui Platon. În lipsa lui Plahatniuc, unii dintre înalţii ofiţeri ai SIS-ului n-ar avea cum să ascundă că sunt folosiţi de Platon ca umilă forţă de tracţiune pentru a-i căra valiza la gară. Fără Plahatniuc opoziţia filorusă de la Chişinău ar fi privită ca o liotă de trădători de stat în solda Kremlinului. Aşa însă aceasta se erijează cu succes în forţă politică luptătoare cu oligarhia. Fără Plahotniuc, afaceriştii fugari, condamnaţi pentru şantaj şi delapidări de fonduri de la Banca de Economii, erau să fie deja extrădaţi justiţiei moldoveneşti. Aşa însă ei s-au transformat în animatori nobili ai unei mişcări civice care se zbate să dezrobească statul din captivitate. Datorită lui Plahotniuc, Andrei Năstase, liderul unei facţiuni opozante pretins proeuropene se simte îndreptăţit să pună căpăstru interesului naţional. Şi are în favoarea acestei porniri deşucheate un argument de o subtilitate tocmai bună de tăiat lemne pe ea. Cursul european trebuie chipurile oprit atâta timp cât el luptă pentru eliberarea statului de sub jugul lui Plahotniuc. Cuiul lui PepeleaÎncă de pe vremea agrarienilor unica raţiune de a fi a statului proaspăt încropit Republica Moldova era faptul că orice demnitar avea posibilitatea să-şi facă de cap fără să fie oprit de Politbiroul de la Moscova. Astăzi orice coţcar sus-pus poate prăda vistieria într-o veselie fără teama că DNA-ul de la Bucureşti îi va pune cătuşe pe mâini. Iar dacă vreo unul este arestat la Kiev şi trimis la Chişinău, susţine că n-are nicio treabă cu jaful de care e acuzat. Că la mijloc ar fi o persecuţie politică pe care a pus-o la cale, desigur, acelaşi oligarh atotputernic. S-a furat ca în codru dintotdeauna. Acum însă pentru nelegiuirile comise cu nemiluita ziua în amiaza mare există în sfârşit o dezvinovăţire beton. Toate canaliile, toţi escrocii şi toţi tâlharii au astăzi pregătită o scuză. Dacă sunt prinşi în flagrant delict, pot spune că nu e vina lor, ci a lui Plahatniuc care şi-a subordonat justiţia. Să nu fiu însă înţeles greşit. Nu despre Plahatniuc este vorba care, evident, nu-i nici el uşă de biserică, ci despre cuiul lui Pepelea. Nu mai este nevoie să gândim, să perseverăm, să fim oneşti. Nu trebuie să ne întrebăm de ce alegem primari penali. De ce acceptăm coabitări imorale şi contra-naturii cu agenturile Kremlinului? De ce, luptând pentru o societate curată, fără oligarhi, nu ne este greaţă să ne aliem cu interlopul bufon Renato Usatîi şi cu putinistul românofob Dodon? E o situaţie comodă pentru toată lumea. Oricine calcă pe greblă, rupe cuiul, o ia razna, dă prin gropi sau cu mucii în fasole, nu trebuie să aibă mustrări de cuget. Plahatniuc e la îndemâna oricărui. Tot ciocoiul, nătăfleţul sau pungaşul are o justificare. Plahatniuc este neapărat trebuincios. Nimeni nu se poate lipsi de el.
Iată dovada că ambasadorul SUA a vorbit de capul lui
Toată lumea se întreabă dacă nefericitele declaraţii ale ambasadorul SUA , James Pettit, vin din capul lui sau de la Washington. Am certitudinea că a vorbit pe propria-i răspundere, iar acum nu ştie pe unde să-şi scoată cămaşa.Ce-a sperat şi ce a ieşit?Afirmaţiile diplomatului american, potrivit cărora Republica Moldova n-ar fi România şi ar avea propria istorie, au provocat un adevărat seism în spaţiul public. Unda lui de şoc se propagă cu o viteză uluitoare în toate direcţiile. Personalităţi de marcă de pe ambele maluri ale Prutului se arată revoltate de impertinenta lecţie de identitate naţională pe care ne-o dă ambasadorul Statelor Unite. Pe reţelele sociale se adună deja semnături pentru revocarea sa, iar senatorii de la Bucureşti i-au trimis un mesaj de protest secretarului de stat John Kerry. Hărmălaie mare, monşer. Asta a urmărit James Pettit ? Mă îndoiesc. Ce-a sperat şi ce a ieşit? Şi-a propus el să scandalizeze două state deodată – România şi Republica Moldova? Să comită o boroboaţă care să tulbure apele politice de la Chişinău şi aşa destul de agitate? Desigur că nu. L-a luat gura pe dinainteSUA vrea stabilitate între Prut şi Nistru. Dar şi perpetuarea cursului proeuropean. Nu încape discuţie. De aceea ambasadorul american depune eforturi susţinute pentru a nu perturba situaţia politică şi a evita ruperea echilibrului social. Fără sprijinul său era dificil să fie dejucată urzeala Moscovei împotriva Republicii Moldova. Deşi a criticat derapajele cleptocraţiei, el sprijină actuala guvernare, cu toate defectele ei, pentru a asigura continuitatea politicilor europene. Şi, bineînţeles, pentru a nu da apă la moară forţelor externe şi interne care, sub pretextul luptei cu oligarhia, caută să arunce în haos Republica Moldova. Astfel stând lucrurile, el nu avea cum să-şi dorească să stârnească furtuni politice cu efecte imprevizibile. De unde şi concluzia că pe James Pettit l-a luat gura pe dinainte. A călcat prin străchini. A dat cu oiştea în gard, iar acum regretă cumplit. Mai mult decât atât. Bănuiesc că este deja admonestat de Departamentul de Stat care l-a trimis la Chişinău să prevină eventuale cutremure politice, nu să facă tumbe riscante. Este limpede că limba lui James Pettit a vorbit fără el. Să recuperăm istoria pierdutăUnde mai pui că precursorii săi la Chişinău aveau cu totul alte viziuni. Am discutat anterior cu destui diplomaţi americani acreditaţi în Republica Moldova şi nimeni dintre ei nu punea la îndoială faptul că Republica Moldova are o istorie, o cultură şi o limbă comună cu România. Ca să nu mai spun că America e aliatul nostru natural. E ţara pe care ne putem baza. De-a lungul anilor, oficialităţile de peste Ocean au transmis constant înspre Bucureşti şi Chişinău semnale de susţinere şi adeziune, nu de dezbinare. România pentru Washington este un prieten strategic care adăposteşte baze militare americane pe teritoriul său. Secretarul de stat John Kerry, într-un mesaj de felicitare expediat cu ocazia zilei de 27 august, ne-a asigurat că SUA sprijină aspiraţiile populaţiei din Republica Moldova. Iar acum trei ani, în timpul scurtei sale şederi la Chişinău, şeful diplomaţiei americane ne îndemna să recuperăm istoria pierdută şi să revenim acolo unde am fost – în Europa.
Cum a consternat James Pettit prietenii cei mai fideli pe care îi are SUA în acest ţinut
Nota bene: "Moldova trebuie să rămână un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni. Moldova nu este România, Moldova își are propria sa istorie și propriile sale provocări".Vorbele de mai sus, rostite de ambasadorul SUA la Chişinău, au stârnit rumoare pe ambele maluri ale Prutului. La mijloc nu-i doar o gafă monumentală, ci şi o indecenţă, o zgândărire nepermisă a rănilor naţionale necicatrizate. Metaforic vorbind, "Istoria proprie" a Moldovei, pe care o invocă diplomatul de peste Ocean, e istoria piciorului rupt şi separat de restul corpului de clona sovieto-bolşevică a dr. Hannibal Lecter. Nu e de mirare că ambasadorul şi-a pus în cap toată lumea cu memoria istorică nealterată. Cu alte cuvinte, a contrariat crema acestei societăţi, intelectualii prooccidentali, straturile mai mult sau mai puţin şcolite ale populaţiei, capabile să reflecteze asupra destinului naţional fără prejudecţi. S-o spunem pe şleau: a consternat prietenii cei mai fideli pe care îi are SUA în acest ţinut.Nu cred însă că este cazul să se facă mare tapaj pe marginea subiectului dezbătut. Deşi a greşit, James Pettit are scuza că a fost bine intenţionat.El respectă se pare actualul curs al Casei Albe de a nu clătina barca numită Republica Moldova care riscă mult să se ducă la fund sub loviturile Rusiei. Este de prisos să spun că acest fapt ar crea o breşă periculoasă în spatele Ucrainei care, la rându-i, nu stă nici ea tocmai bine în faţa războiului-hibrid dezlănţuit de Putin. Astfel stând lucrurile, diplomatul american încearcă, cu destulă stângăcie, de altel, să inducă ideea că statu quo-ul trebuie să rămână intangibil. Totuşi, calculul său, dar şi al altora care gândesc la fel, este eronat.Orice naţiune e construită nu pe un loc viran, ci pe o conştiinţă de sine, iar aceasta în cazul nostru este eminamente românească. De aceea Moldova, şi cea de est, şi cea de vest, este România, oricum ai da. Ca să supravieţuiască, Republica Moldova trebuie să reziste în faţa gerului care vine de la Moscova pentru a nu fi iar rusificată.Cale de mijloc nu-i, deoarece nu poţi perpetua un stat artificial clădit pe amintiri coloniale, pe coşmarul trăit în cuşca rusească. Ori România, ori Rusia. Terţul exclus.

Generat în 0.282 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots