Basarabeanca

vetogate.com Era într-o dimineață răcoroasă de toamnă. Luau micul dejun împreună.  El era tăcut, încerca să fie serios, însă, nu-l prindea.  Între ei dăinuia o liniște asurzitoare. Televizorul le servea drept oglindă, fiindcă nimeni dintre ei nici că avea de gând să se atingă de telecomandă. Şi, tăcere. Pentru un moment, ea credea că trăiau ca și personajele cărții "1984" de George Orwell. Fără zâmbet, discuţii, de parcă iar fi tras cineva la răspundere pentru aceste mici îndeletniciri. El, o privea pătrunzător. Însă, ea știa că nu la ea îi este gândul ci la cea pe care o poartă în inima şi gând mereu. Se plimbau, ea încerca să-i ţie pasul mai lent, să privească luna, stelele, vroia să-l facă să simtă aceeaşi ce simte şi ea. Dar... O îngropa de vie tăcerea. Și cât de mult îşi dorea ca atunci când ajung să-şi spună noapte bună, să stea mai mult fața în față, să se privească, să se simtă, să se iubească. * Dar, ea înţelege că brațele lui niciodată n-o s-o încălzească strâns la piept, ochii lui n-o s-o privească cu dăruire, iar buzele lui n-o să-i rostească acele două cuvinte  - ... ştiţi voi care!  Şi, adorm ambii, ea cu gândul la el, şi el cu gândul la alta...