ioncuba Blog

http://www.facebook.com/#!/ioncuba http://odnoklassniki.ru/profile/242748505913#/profile/242748505913 http://twitter.com/#!/ioncuba

 Transferurile băneşti din străinatate şi modul investirii lor în ţară sunt unul din interesele de fond ale programelor recente de parteneriat cu institutiile europene. O tematică sistematic abordată în presa şi terminologic, greşit formulată, plasată la rubrica « Remitenţe”. Termen specializat, barbarism ori „fals amic”? O miză dublă: una lingvistică, cealaltă economică. Perspectiva lingvistică. Remitenţa ca parabolă a fiului rătăcitor În ultimul timp se vorbeşte tot mai des în presa îndeosebi moldovenească despre remitenţe, banii trimişi din străinatate de către migranţi, familiilor si rudelor din ţară. Remitenţa – un termen mediatizat prin jurnalism şi preluat de mediile profesionale fără a se fi consultat în prealabil provenienţa şi adevăratul sens al acestui cuvânt. Vina revine ziariştilor, folosirii eronate a terminologiei engleze şi corelativ implantării Bancii Mondiale şi FMI-ului în Republica Moldova. Presa moldoveneasca colcăie de utilizari eronate ale acestei noţiuni; o întalnim în interviuri mass-media cu personalităţi politice şi specialisti din domeniu, pe saituri oficiale si tematice. Pe pagina web a domnului Vasile Tarlev, într-un interviu acordat postului de radio Europa Libera din 5 februarie 2010, d-nul Tarlev afirma: „Remitenţele nu au început să vină în ţară în 2001”, „ Nu este corect ca ţara sa se fi menţinut doar pe remitenţi”. Mai regăsim termenul pe saitul BNM şi al OIM-ului în raportul „Migraţie şi remitenţe”, în presa online a ziarelor de specialitate ca dezmoltarea.md, economist.md, expert-group.md, etc., Personal, m-am ciocnit de aceasta noţiune înca de prin 2007, deşi utilizarea sa este mult anterioara. Într-un interviu din 21 decembrie 2007 acordat de către D-na Melanie Marlett, director de tara al BM pentru Moldova, Agentiei de Presa Info-Prim Neo, ziarista care intervieva afirma: „ Moldova deţine întïetatea incontestabilă, se pare, în lume privind rata remitenţelor de peste hotare în raport cu PIB-ul ». Traducând articolul din română în franceză îmi dau seama că termenul e folosit inadecvat. Într-adevăr, cuvântul rémittence, termen rar şi livresc există în franceză, dar înseamnă cu totul altceva. De unde provine atunci eroarea ? Evident ! Articolul e tradus iniţial din engleză. Iar în engleză remittance corespunde în traducere română cu „ trimitere, expediere de bani; bani expediaţi”. Se crează astfel o confuzie în jurul termenului, confuzie exascerbată de uzajul substantivului spaniol remitente, care in traducere înseamnă „expeditor”, dar care n-are nici o legătură nici o legătută cu remitenţa.Termenul « remitenţă » il regăsim în DEX în 2 accepţii: « Remitenţă – 1. (livresc) Remisiune 2. (medical) Remisiune . Din fr. rémittence ». Iar în franceză rémittence trimite la rémission, la fel cum termenul din DEX trimite la remisiune: « Remisiune – 1.Iertare. 2. Ameliorare sau dispariţie temporară a unei boli. Din fr. rémission ». Remitenţa înseamnă deci, în primul rând, iertarea păcatelor şi apoi, ameliorarea unei boli, termen ecleziastic şi respectiv medical, care n-are nici în clin, nici în mânecă cu terminologia economico-financiară. Există totuşi şi o accepţie juridică a termenului sub forma „remitere”: „remitere de bani, a unei datorii – renunţarea la o sursă de bani, iertarea unei datorii ale debitorilor; anulare, ştergere de pe lista de plată (cf. dexonline).Confuzia provine ca atare de la confluenţa acestor trei termeni, folositi inconsecvent: termenul englez remittance (expediere de bani), termenul spaniol remitente (expeditor) şi românescul remitere (iertare). Remitenţa – iertăciunea migrantului. Ca şi cea a fiului rătăcitor din pilda biblică, a mezinului care întors acasă fără nici un ban , după ce-a risipit averea familiei este iertat de către tată şi primit în sânul familial cu braţele deschise. Remitenţa ca indulgenţa pe care-o plăteau fidelii Bisericii Catolice pentru iertarea păcatelor. Numai în acest sens, migrantul, acest fiu rătăcitor trimiţând bani familiei va fi primit acasă nu ca un delipidator, ci ca un sponsor părtinitor. Expedierile băneşti din străinătate: un fenomen economic ca factor migraţionistÎn sfârşit avem bilanţul pentru anul 2009 privind transferurile de bani din străinatate efectuate prin sistemul bancar. Rezultatele publicate de către Banca Naţională a Moldovei nu sunt chear încurajatoare. În anul 2009 s-au transferat în ţară prin băncile comerciale şi sistemul rapid de transferuri băneşti 1 mlrd. 182,02 mln. de dolari. O cifră onorabilă petru economia ţării, dar în scădere bruscă în raport cu anul precedent. E prima oară după anul 2000 când suma e în descreştere. După ce în 2008 s-a înregistrat o cifră de 1 mlrd. 660,09 mln. De dolari, în creştere cu 35 % faţă de 2007, această sumă coboară în 2009 sub rezultatul de acuşa trei ani. La 5 martie 2010 au fost publicate de către BNM şi cifrele petru luna ianuarie 2010, care insumează 63, 39 mln. de dolari, o cifră tot în descreştere şi faţă de luna precedentă, şi faţă de aceeaşi lună a anteriorilor 2 ani. O fi fiind sfârşitul crizei pe aproape în Occident poate; doar că în Republica Moldova ameliorarea, remitenţa de pe urma acestei crize va dura încă ceva timp. Şi expedierile de bani din străinatate pot în bună parte accelera remitenţa economiei moldoveneşti. Ion Ciobanu, Parishttp://www.facebook.com/#!/ioncuba http://odnoklassniki.ru/profile/242748505913#/profile/242748505913 http://twitter.com/#!/ioncuba

                               "Cei care fac revolutia doar pe jumatate isi sapa propria groapa"                                                                                               Saint- Just       Parafrazez aici voit titlul unui film romanesc relativ recent pe tema unei polemici mai vechi, respectiv de la 90 incoace. Intrebarea daca a fost sau nu revolutie, evenimentele din decembrie '89 in Romania e inca sursa multor dezbateri, carti si talk-show-ri televizate. E si subiectul comediei cu cateva premii europene, regizate de Cornel Porumboiu, «  A fost sau nu a fost ». Eroii filmului, Piscoci, un veteran « figurant », si Manescu, un profesor plin de datorii pentru bautura sunt invitati la televiziunea locala, « la est de Bucuresti » sa se expuna asupra contraversei daca a fost sau nu revolutie in orasul lor. Jderescu, moderatorul emisiunii, il tot apostrofeaza sporadic pe Manescu, care se incurca in explicatii profesorale: « «A fost dom'le sau nu, revolutie? ». La care profesorul grav si intransingent raspunde: « A fost! ».     A fost sau nu a fost – un subiect care divizeaza in definirea unei revolutii. Evenimentele din decembrie '89 au trecut in manualele de istorie drept o revolutiie. E poate reductiv si simplist, avand in vedere ca aici s-au suprapus mai multe elemente. Dar a iesit ce a iesit.    O revolutie se defineste dupa rezultat. Etimologic, ea semnifica o rasturnare, respectiv o schimbare de regim. Acum, in contextul contagios al schimbarilor revolutionare de regim din tarile arabe, acum, cand se implinesc doi ani de la evenimentele din 7 aprilie 2009 din Republica Moldova e cazul sa repunem aceeasi intrebare: A fost dom'le sau nu, revolutie?

REUSITA ORI ESECUL  UNEI REVOLUTII       Corect ar fi sa punem intrebarea ce-au fost de fapt evenimentele de la 7 aprilie 2009. In debandada tragica creata, impingand lucrurile la paroxism, unii ii spun eveniment, altii, revolutie, ba chear, lovitura de stat. Ar trebui insa sa delimitam din capul locului campul de aplicare al acestor notiuni.    O revolutie ca rasturnare de regim e in primul rand populara. In cazul unei lovituri de stat e o forta care comploteaza impotriva puterii, un lider sprijinit de un grup militar, entitate care ravneste sa preia puterea. Istoria ne arata ca de cele mai multe ori loviturile de stat au dat esec, alteori, combinate cu o revolutie au reusit, cum a fost lovitura de stat a lui Lenin care se transforma curand  in Revolutia rusa din 1917. Ea schimba regimul tarist cu cel bolsevic. Dintr-un exces in altul.  Romania a reusit revolutia din '89 dar a ratat schimbarea radicala. De ce? Pentru ca in iuresul evenimentelor revolutia a luat intorsatura unei lovituri de stat cu Iliescu in cap de lista. Alte masti, aceeasi piesa.     Si noi, moldovenii, popor iremediabil mioritic, dar dornici deodata de schimbare, luand exemplul romanesc, am pornit si  noi o revolutie. Dar a iesit ce-a iesit.         Dar ce face atunci ca o revolutie sa reuseasca?   Dupa Riadh Sidaoui, pentru a reusi, o revolutie trebuie sa regrupeze 3 factori:         1) Radicalizarea opozitiei populare.       2) Divizia in sanul elitei puterii.       3) Neutralitatea armatei sau tradarea ei fata de regim.    S-o luam punct cu punct. Radicalizarea opozitiei: poporul ia pozitie brusca, brutala, vrea deodata caderea, capul dictatorului (cf. "Vrem capul lui Motoc"). Evenimentele din 7 aprilie au avut drept punct de plecare nemultumirea populatiei fata de rezultatele electorale, presupus trucate, boicotarea lor si consecutiv represiunea violenta a manifestantilor de catre fortele de ordine, soldate cu moartea catorva tineri. E  de altfel sursa multor revolutii. Excesul si sentimentul injustitiei intriga si duce la revolta impulsiva.  Deosebirea e insa ca daca o revolutie e indeosebi spontana, ea cere deseori o mobilizare in masa si consecvent o strategie de grup, o pregatire anticipata "in umbra". Revolutia din Egipt, un model de reusita a rasturnarii subite de regim a fost elaborata timp de trei ani de un grup de tineri . Formandu-se in tactica pasnica de rasturnare a dictaturilor dupa metodele lui Luther King, Gandhi si  Gene Sharp, urmand stagii la centre americane de Conflict neviolent si mai ales sesiuni  intensive in Belgrad si sfaturile miscarii Otpor din Serbia, grup care a stat la baza caderii lui Milosevic, cativa tineri egiptieni creaza un grup pe Facebook in 2008, "Miscarea 6 aprilie" pentru buscularea regimului. In scurt timp, grupul aduna 70.000 de contacte. Contextul revolutionar din zona a precipitat lucrurile. Dupa revolutia din Tunisia, "Miscarea 6 aprilie" anunta o greva generala. Contrar preavizului, revolta  incepe cu o zi inainte si din alte puncte strategice decat cele anuntate. Ceea ce-a zadarnicit eforturile  fortelor de  ordine luate prin surprindere si a dus curand la caderea regimului. Radical si eficient. Rezultat asigurat. Asta daca iai in calcul orice factor. Si a doua conditie pentru rasturnarea unui regim e ca elita politica sa fie scindata. Cand se fac aranjamente politice, cum se mai intampla pe alte meleaguri, poporul e intotdeauna cel care va pierde.Al treilea factor de reusita a revolutiei e ca armata sa abandoneze interesele regimului si sa serveasca cauza poporului. In Romania armata s-a dat relativ repede de partea poporului. In tarile arabe, unde zelul si fanatismul sunt inscrise pina in constiinta morala, si acolo armata a trecut treptat de cealalta parte a baricadei. In Moldova insa, indaratnicia dulailor in slujba regimului comunist e de neclintit. Cu varf si indesat.        In final, putem spune ca nu exista o definitie  neta  a revolutiei. Fiecare o face cum poate si cu mijloacele de care dispune. E esential doar de luat in cont cativa factori care maresc sansele de reusita. Si poate din contra, esecul revolutiei survine din definirea ei. Bineinteles, o revolutie e populara si spontana. Nepregatirea insa si lipsa unui lider duc la ratarea revolutiei.

                                                                                                             (R)EVOLUTIA DEMOCRATIEI      Partea buna in toata povestea asta e ca evenimentele din 7 aprilie 2009 vor fi zguduit serios regimul si fara sa se ajunga la o revolutie de proportii, lucrurile au evoluat treptat sub presiunea poporului, a presei si a opozitiei. Populatia vrea alegeri democratice. Poftim! Paradoxal, aflat poate intre ciocan si nicovala, regimul purcede la un referendum in regula, care esueaza insa din lipsa de promovare si informare. Ulterior, la alegerile anticipate, puterea se divizeaza in doua tabere, comunistii si alianta pro-europeana. Ce-am schimbat? Pe noi insine! Asa evoluam. Vor trebui poate generatii ca lucrurile sa se schimbe cu adevarat. Iar adevarul despre "evenimente" poate ca nu-l vom afla niciodata.   Traim intr-o tara democrata, ni se spune. Ei bine, daca revolutia vizeaza rasturnarea unui regim, evenimentele din 7 aprilie vor fi constituit  o evolutie in procesul nostru de democratizare, un parcurs in drumul nostru de iesire din perioada de tranzitie.Schimbarea e telul unei revolutii. Doar ca e o schimbare radicala. Am facut si noi (r)evolutia noastra. In felul nostru. http://www.facebook.com/#!/ioncuba http://odnoklassniki.ru/profile/242748505913#/profile/242748505913 http://twitter.com/#!/ioncuba

Integrarea migrantilor in societatea tarii gazda e adeseori pereclitata de lipsa de finantare. Chear daca unii din ei castiga bani indeajuns, initierea unui proiect de anvergura e greu de realizat din cauza accesului dificil la sistemul de creditare. De ce intampina migrantii obstacole pentru a subscrie la un credit bancar in Franta ? Exista conditii de acces la credit specifice pentru straini ? Nu, ne asigura Clémentine Penegry, consiliera pentru clientela la Société Générale in Paris: «  Accesul la un credit bancar este supus unor criterii. Odata ce persoana indeplineste aceste criterii, ea poate contracta un credit, fie ca e migrant ori nu ». Tocmai aici e si chichiţa. Persoana fizica care cere un credit trebuie sa prezinte cel putin patru justificative : copia piesei de identitate, respectiv a cartii de sejur pentru straini, justificativul de domiciliu, copia ultimelor buletine de salariu si un RIB. Chear daca multi imigranti au venituri mai mult sau mai putin regulate, adeseori ei nu pot prezenta un titlu de sejur si un buletin de salariu ; si daca sa intampla sa aiba un salariu declarat, el risca sa fie prea mic pentru a face fata rambursarilor. Acordarea creditelor bancare se face indeosebi in functie de valoarea si periodicitatea veniturilor declarate. Un antreprenor independent care nu are un salariu va prezenta foaia de impozitare, onorariile incasate ; unui student cu mici venituri neregulate i se va calcula media fondurilor pe ultimii trei ani si poate eventual castiga un mic credit personal. Orice client este tratat aparte si supus unei evaluari de risc (credit scoring) ; deaceea deseori pentru contractarea unui credit pot interveni curtierii, care negociaza conditiile si accesul la credit contra cost. In estimarea riscurilor, banca tine cont in prioritate de rata de indatorare a clientului, care nu trebuie sa depaseasca 33% din venit, dupa cum ne explica domnisoara Penegry, consiliera bancara. Pentru asta, din salariu se scad toate cheltuielile curente, chirie, consum, imprumut, pensii alimentare, iar a treia parte revine pentru rambursarea creditului. Spre exemplu, unei persoane care castiga 1500 euro, trebuie sa-i ramana 500 euro, dupa eliminarea cheltuielilor de consum curent. Dar de la cifre la fapte, e un drum de parcurs.

                 CATEVA CIFREAici trebuie de remarcat faptul ca pentru contractarea unui imprumut bancar intra in calcul tipul creditului la care persoana fizica face appel. Pentru un credit imobiliar, termenul de rambursare va fi mai lung si rata dobanzii mai mica, in Franta rata medie pentru luna mai 2010 fiind de 3,70% pentru 20 de ani si 3,90% pentru 25 de ani. Rata scazuta se explica prin faptul ca banca are imobilul drept garant. Banca fixeaza liber rata dobanzii si o va propune clientului dupa evaluarea acestuia ; rata depinde de riscul pe care il reprezinta datoria si poate fi fixa sau variabila, indexata in functie de rata directoare a Bancii Centrale Europeene. Pentru un credit la consum ca imprumutul personal sau creditul revolving nu se cere justificarea intrebuintarii banilor ; in schimb rata dobanzii e mai inalta si imprumutul e plafonat la 21 500 euro, rambursabil intr-un termen de maxim 3 ani. Se intampla si cazuri cand organismul de creditare cere clientului o cautiune sau un avans. Subscrierea la o asigurare e facultativa, dar organismele de creditare deseori cer aceasta garantie pentru a continua rambursarea in cazul cand clientul este in imposibilitatea de a mai plati. Creditul revolving e un imprumut permament, reinnoibil , o suma de bani pusa la dispozitie de catre organismul de creditare pe care clientul o utilizeaza dupa voia lui. Acest imprumut e insa foarte costisitor si duce deseori la supraindatorarea gospodariilor, credit « iresponsabil » denuntat adeseori de asociatiile de protectie a consumatorilor pe motiv ca stimuleaza consumul in exces. Un credit « rezonabil » si mai usor accesibil e creditul alocat care contracteaza pentru achizitia unui bun sau pentru lucrari. E si creditul pe care il contracteazea cel mai des migrantii. CREDITAREA MIGRANTILORDe cele mai multe ori, migrantii din Franta fac apel la creditul de consum si in special la creditul alocat dupa cum mentioneaza si consiliera bancara. Acest imprumut e acordat pentru punerea pe roate a unui proiect concret, investitii, cumpararea unui autoturism, pentru lucrari si cheltuieli curente. Banca nu detine (sau nu divulga) o statistica a numarului de imigranti care au contractat un credit. Un raport din 2006 al Directiei de primire si integrare constata accesul dificil al migrantilor la creditele bancare. In timp ce organismele de creditare impun aceleasi conditii pentru migranti si bastinasi, institutiile statale incita bancile franceze sa faciliteze accesul migrantilor la sistemul de creditare, dand exemplul bancilor spaniole ca BBVA si Caixa. Cu toate ca in mare parte bancile franceze mentin inca aceleasi conditii pentru straini, multi migranti, inclusiv cetateni moldoveni au reusit sa contracteze un credit bancar.Adrian R., un moldovean care locuieste si studiaza de mai multi ani la Paris a cerut recent un credit la Société Générale. Avand venituri modeste dar regulate, banca i-a facut o oferta de imprumut personal, dar i-a cerut in schimb o cautiune, o persoana care sa se poarte responsabila in caz ca el nu va mai putea plati. Si Natalia Z. a incercat sa ceara un credit la acceasi banca : « Eu spre exemplu am facut credit la banca LCL, dar sunt client la Société Générale a carei agentii se afla la periferie. La SG nu au vrut sa-mi acorde nici un credit fiindca salariul meu era prea mic (fiind studenta nu am posibilitatea sa lucrez mai mult), dar am apelat la o agentie bancara LCL si mi-au acordat fara nici o problema, plus mi-au mai dat 1000 euro in plus, un fel de ajutor pentru studenti. Conditiile mi s-au parut destul de avantajoase, am facut un credit pe 3 ani de zile si nu m-au pus sa rambursez din prima luna ci abia dupa patru luni». Am intrebat-o mai apoi pe Natalia daca banca i-a cerut cautiune: « Cautiune ? Pai le-am prezentat toate fisele de salariu (de 604 euro), plus factura telefon si chitanta de chirie si a fost suficient, adica si atestarile de la universitate». Banca incearca sa traga avatajele de partea ei si subsemneaza creditul doar daca e cointeresata, deaceea e indicata negocierea creditului, eventual cu mai multe organisme. „Incercati sa mizati pe concurenta intre banci”, ne sfatuieste din experienta Elvira Serghei, o moldoveanca care a contractat cu aproape un an in urma un credit imobiliar. Negocierea a fost dura. Avand cartea de sejur pe 10 ani, fisa de salariu adecvat si un contract de munca pe perioada indeterminata, Elvira se prezinta la banca a carei client este pentru a cere un credit imobiliar. Initial, banca ii da acordul. Elvira gaseste un apartament si face o promisiune formala de cumparare. Din cei 200 000 euro necesari pentru plata apartamentului, banca ii cere 10 % de aport personal, plus 7% cheltuieli de notar. Cand Elvira da acordul, banca ii refuza creditul pe motiv ca are salariul prea mic si-i mai cere aport personal. Femeia merge atunci la mai multe organisme de creditare si instiinteaza banca ei ca daca nu-i acorda creditul ea va apela la o alta institutie. In sfarsit, banca ii propune un credit cu o rata a dobanzii de 5 % si-i cere inca 15 000 de euro de aport. Clienta semneaza contractul de creditare cu banca. Acum Elvira plateste impreuna cu sotul aproape 1000 de euro lunar pentru rambursarea creditului si asta pe o durata de 12 ani. Ea sta in schimb in casa ei cu patru odai in 100 metri patrati. Banii care ar merge la plata chiriei merg acum la rambursarea pretului apartamentului. Pentru cei care intentioneaza sa cumpare un spatiu locativ in Franta, acum e momentul potrivit, caci oferta e avantajoasa si in plus statul francez stimuleaza contractarea unui credit, propunand credite cu rata 0. Adica statul se obliga sa plateasca rata dobantii petru cei care doresc sa ia un credit si au venitul anual care nu depaseste 30 000 de euro. Cu singura rezerva ca bancile aspresc conditiile de creditare in acest moment.                                                                                                          Ion Ciobanu                                                                                                              Paris                                             Articol publicat in revista PRO-DIASPORA, nr 7/2010 http://www.facebook.com/#!/ioncuba http://odnoklassniki.ru/profile/242748505913#/profile/242748505913 http://twitter.com/#!/ioncuba