Live your Life

Scriu despre ce am întîlnit în viaţă.

Comenteaza

Stay true to what you believe in

I just realized how important it is to stay true to what you believe in. Before this moment, the fear of losing some of my friend was beyond my ability of understanding that I don't always feel comfortable around them. Of course I love my friends no matter how different we are, but I guess I cannot bear their presence anymore. It sounds harsh but this is how I truly feel. I want to be around those people who mentally challenge me or/and make me a better person, but not around those that see me just as an entertaining for themselves. To me, friendship is more than just discussing about random stupid incidents that happen when I pass through the freshmen hallway. I want to be able to have a productive discussion sometimes. I have no common beliefs with some of them so I just question myself why I am still friends with that person. I think it is going to be hard to try not to communicate with some of my friend anymore, because I just got used to them so much but feeling good around them is a priority to me. I have a difficult decision to make, but I hope it is going to be worth it at the end.

What dwells inside my heart

I waved at the image he produced in my head.It feels like too much silence of a broken heart ... Of my broken heart! It screams. I do not recall anything tragic happening to me, but that feeling of a real dream about happiness makes me simply sad; it disappears when I realize that nothing is bad or when I attack my mind with the colorful life around me. I know I can choose my reality, so I chose to seek relief in lamentations, sometimes. I had a dream dashing through my mind right when I was awake. I was enchanted by the mighty plain appearance of yours. I can't explain myself why, but the energy you have makes mine feel better. I can slam the door leading to my heart and turn off all the unnecessary emotions for you. But why? My life is so much entertaining witnessing myself caring about someone like you. It is too late to try to sprinkle some light in this head, but I don't regret making mistakes, I just hate choosing to make them. I gotta go, my life is waiting for me outside. It wants to be lived...

Hypocrisy

I wish I could stop this new trend of being a hypocrite. This trash is gaining too much ground in our lives. Hypocrisy is not a simple vice anymore, it's a style of living. Some people's low self-confidence make them fall into this sin. They lie to people that might consider them friends, they lie to themselves that they can love those whom they hate, but how much can one lie? I hope, my dear friends, that you will always be able to detect those outrageously immoral human beings.Post Scriptum: Don't hide who you are and don't be afraid of who you are. Sooner or later your true personality will be reviled; not all the people are blind. It's better to be loved by a few just like you, than to be just acknowledged by many.

A new prospect on friendship

If people that don't have friends would become friends with other isolated people, life would become more beautiful for so many.

Ce să fac cu viața mea?

Am ajuns și eu la momentul în care într-adevăr ar trebui să mă gîndesc asupra cărui domeniu aș vrea să-l îmbrățișez după ce finisez școala. Acest subiect îmi dă dureri de cap de fiecare dacă cînd mă gîndesc mai profund la aceasta. Și ce folos că știu ce-mi place, dacă niciodată nu am studiat domeniile date, pentru că algebra și fizica sunt cum mult mai importante decît cîntecul și dansul. Societatea în care trăim ne-a impus niște reguli stupide, în care artele sunt cu mult mai prejos decît științele. Și oare de ce nu avem în școală obiecte care ne-ar dezvolta în mai multe domenii? Păi da, ne dezvoltăm în geografie și chimie și astronomie, dar ce să-i faci dacă nu-ți place asta? De ce curriculum-ul trebuie să-mi spuie ce-mi place mie? Acum eu stau și nu mă pot decide între ce-mi place, ce doresc și ce știu. Ceea ce știu, nu e ceea ce-mi place iar ceea ce doresc, nu e ceea ce știu. Cum să-mi construiesc viitorul atunci?

Why do we get what we get?

Why do we get what we get? I've been asking myself this question for a while, but I couldn't find an answer; I found a lot of questions instead. Imagine your life having everything you've always dreamed about, wouldn't it be utterly wonderful?Life doesn't work like that fortunately for some or unfortunately for others. We, perhaps, get what we deserve or maybe everything is just a random sequence of events. Who knows, probably God is testing our strength and faith in him or maybe fate is just a figment of somebody's imagination. Even so, why do some poor people become even poorer, and why do some rich become richer? Or why do we love those whom we hate or why does distance separate us from our soul mates? Why do some get beauty, but others don't? Why some don't quite have any talents, but others have lots of them? Why do people without arms learn to play an instrument with their legs, but those who have them are too lazy to press a button on a remote control? Is all what we get given to us for a reason? I am trying to find a logical explanation for all the bad things that happen to those that deserve happiness, but it is just like trying to find a corner in a circle. Whether we or somebody else have the power to manage our present and future, I still cannot understand why we get what we get.

When one wants to become a hero

I was thinking about heroism and those who are heroes during the English lesson. Books give us a wonderful model of how to become heroes. Sacrifice, love, suffering, loneliness and the most important one for me is the art of speaking. Most of the heroes from the books impress us with their thoughts, deep knowledge of feelings and their isolation from the rest of the world. They love, but suffer from unrequited love, and then they sacrifice their happiness for the one they love. But why should one sacrifice the blessing from God, and to my mind the meaning of life: happiness? Besides, one can never know if his sacrifice will make anyone happy, so why to assume that your action will make a positive difference in the life of others. Don't make yourself and the ones whom you care about feel miserable, if you want them the best, just tell them how you feel. It is not selfish to fight for your happiness, it is heroic to fight for it. Breaking the fear barrier, and succeeding in life is heroism. Deeds, not words. If you are afraid to be rejected, then just don't be. Be a hero; be the real hero, then one that can have a happy ending in his life.p.s. I don't even know, I guess I breathed in the spirit(meaning I have inspiration) of some sort today.

I am coming back

I am coming back. I haven't written since the end of September, and it's my first time writing in English. I forgot that I'm writing what I feel, so I decided to begin writing something else besides depressing poetry. If there is still anyone reading my blog, then welcome back. If you are a new person on my blog, then you should know that I am glad you're here.

Păsări

În noapte tîrzieȘi cerul plîngîndVezi aripi de păsăriPe cer, alunecînd...Și liniștea taieA lor răsuflareE pace, e searăȘi luna-i amară.Cînd totul adoarmeȘi vîntul mugeșteO pasăre, spre apăSporește...Și zborul ii divinȘi drumul ii alin.Dar frica-i sporeșteCelui ce-i singuratic.Și inima-i descreșteȘi aripa nu-i bate.O oră de tăcereUn creștet întretaie.Și cerul îi dispareDin vizor...I s-a pierdut al inimii odor!În plină noape...Și el tot mai departe,Și mai departe zboarăDeja a cîta oarăInima îi doboară.Să piară iubirea cei amară!

Ascuns în adîncuri

În gîndurile mele, pătrunse doar de vînturiAm îngropat un suflet în negrele adîncuri.Şi soarele nu-i bate şi norii nu-l ajungAcolo, să rămînă pe-un termen cît mai lung.Cît inima iubeşte şi sufletul respirăDestinul, îmi va cînta frumos din liră.Cînd voi uita trecutul, şi-oi spulbera dulceaţaDe-a pururea să-mi piară lumina-n dimineaţă.Cînd soarele se-ndreaptă spre-un creştet buimăcitCel din adîncuri se simte fericit.Căci inima-i se-nmoaie şi totul infloreşteŞi cu-n magnet spre sine ademeneşte.Nu-ţi îngropa iubirea,n-o proteja orbeşteCi las-o să răsufle aşa cum ea doreşte.Ca un cristal de pură să fie pe vecieŞi liberă ca lună să stea o veşnicie.

Energia fulgului de nea

Simt energia fulgului de nea.O Doamne, cît de tare-aş vreaCa în obraz să mi se adînceascăDeşi mi-e frică c-o să se topească.Simt energia fulgului de nea.O Doamne, cît de tare-aş vreaCa să plutească-n nepăsareÎntr-o totală eschivare,De tot ce e văzut sau nevăzut,De tot ce-a fost într-un trecut,Să fugă de realitate.Ah Doamne, ce absurditate!Simt energia fulgului de nea.O doamne, cît de tare-aş vrea,Să pot să-l urmăresc în nepăsareFără regrete, fără de mustrare.Şi oare dacă fac ceva nebunDe ce ei vreau inima s-o răpun?Oare acesta-i un păcatDorinţa de-a trăi cu-adevărat?Aşa cum sufletul mi-o cereDin plin şi cu mare plăcereDe vreau să zbor, e ăla un păcatDacă asta mă face împăcat?Simt energia fulgului de neaAh Doamne, cît de tare-aş vreaSă pot s-aterizez cu sufletul seninChiar şi pe-un loc plin de venin.

Carenţa responsabilităţii

Nu mai am putere să mă dezamăgesc în oameni. Le-am dat mai multe şanse, dar nu ştiu dacă mai sunt capabilă să suport comportamentul egoist şi lipsit de responsabilitate al persoanelor în care, parcă nu demult, credeam. Nu ştiu dacă este cea mai bună decizie, însă mi-e mult mai uşor atunci cînd mă îndepărtez de unii oameni, astfel nu le dau posibilitatea să mă rănească. Singurătatea e uneori dureroasă, dar cu mult mai plăcută decît dezamăgirea, căci ultima este precum rugina pentru fier. Ea roade, fărîmiţează şi distruge capacitatea inimii de a mai crede în vreun oarecare ins.

Ca o umbră

Ca o umbra înecată în paharul de regret.Oare este-o arătare?Oare este un portret?Ca o patima se zbate în amiaza vieţii sale.Oare este-o cicatriceSau un bocet ce răsare?Şi împinge-n scrumul vieţii înc-un suflet miruitOare este un păcătosSau un simplu iezuit?Este-un om ce calcă dreptulDoar de Duminica Mare,Şi i se dă de pomană, de la vînt şi de la soare,Numai sute de ştergare, pentru lacrimile-amare.

Te las cu bine, deşi te ador

Voi, cei ce mă priviţi cu nerăbdare! Acei umili, de suflet părăsiţi!Vă-nştiinţez că sunt aproape de cedareSunt ca şi cei ce simt că-s nedoriţi.Cînd mă îndrept spre tineGîndurile-mi sunt osîndite la pribegie.Înţeleg că inima-ţi nu-mi aparţine,Atunci transform totul în elegie.Mă faci să simt că-mi fuge răsuflarea,Mă pierd în părul tău şi negreşit,Eu te visez chiar şi atuncea cînd uitareaSe întrupează-n trupul buimăcit.Amară clipă mi-a lăsat privirea.Model de fericire şi de dorO singură suflare-i amintirea,Te las cu bine, deşi te ador.

A state of soul (12)

Secretul frumuseţii pure: orice persoană fericită este şi frumoasă.

Doresc să evadez

Iar dacă inima n-ar mai bătea,Şi eu încet m-aş sufoca.Aş vrea ca-n ultima clipă.Să-mi creasc-o aripă.Cu tine să zborSă evadăm pe-un nor.Să-nscriu a mea soartăPe-a eternului poartă.Sus, în liniştea tulburătoare,Forţa creatoare a devenit distrugătoare.M-a împins în goliciuneFără narcoză, făcîndu-mi ablaţiune.Pe-o pînză de păianjen urcŞi printre fire mă încurcŞi chinu-l mi-e amarŞi visul mi-e coşmar.Am dorit să ating noriiFugind de banalitate,Dar n-am văzut zoriiCăci am mîinile împreunate.Ca să ascund ce am în mine -Vulcanul în stare latentă,Şi ochii în picături cristalineAle chipului în stare inconştientă.

Vrăjeli

Sunt o avară, dar nu şi în lacrimi,Şi cum nu-ţi pasă de tînguieli-În noaptea fierbinte, cu ochi-mi de ceară,În oglindă voi face vrăjeli!Să te văd înălţat, spre cer aşezat,Cu faţa-ţi rumeoară şi mintea hoinară,Să fii botezat cu-n nume curat,Ca-n iarnă şi-n vară să-ţi stau la inimioară.Şi chiar în zece țări şi peste zece mări,Să nu-ţi găseşti tihna cel puţin un veac,Să-ţi fiu boala ta şi tot al tău leacIar ameninţări să-ţi fie ale mele sărutări.

Monştrii

Un monstru îţi este arătarea,Fie şi-n îngerescul chip.Te zbaţi ca să-ţi arăţi catifelarea,Dar e ca o pictare pe nisip.Şi ce folos că ai voluptate, Oricum emani acru năduh.Aşa sunt spiritele abandonate -Par vii, dar sunt fără de duh.

Actriţă în iubire

Ar trebui să fiu mai bună,Cu-n spirit mai înălţător spre cer,Dar tu, făcuta-m-ai nebunăCu ochii roşii ca de ger!De cîte ori am vrut să-ţi spun,Acele înfocate vorbe,Ce sufletul… şi-acuma mi-l răpun,Iar creierul mi-l vor răsfierbe.Acum le-aş pronunţa,Deşi sunt la trecut.Dar, ca de obicei voi renunţa,Căci tot ce-a fost, am petrecut.De ce urăsc a sa bunătate,Precum uram a ta răceală?Şi surîsu-i pătimaş,Ce mă înfundă-n buimăceală?Actriţă în iubire am fost,Dar totuşi zîmbetu-i dulceagMi-a dăruit un adăpost,Şi m-adunat din drumul meu pribeag…

A state of soul (11)

Adevăratul succes se obţine încet, frumos şi cinstit. O persoană care se respectă pe sine n-o să se grăbească să-şi atingă ţelurile. Va face totul cumpătat şi în aşa fel ca să primească plăcere de la ceea ce face. Atunci cînd lupţi pentru un scop, să nu uiţi de demnitate şi să atragi atenţia la metodele pe care le foloseşti pentru a ajunge acolo unde-ţi doreşti. Cinstea şi frumuseţea merg de mîna, una fără alta pot exista, doar că în alte situaţii.

Cît e de bine să fii acasă...

Într-o zi, îţi dai seama că nu ai prieteni, dar că nu ai nici duşmani. Înţelegi că nu ai bucurii, dar nici tristeţi. Şi totul nu are nici o culoare şi nu-ţi aduce nici o expresie pe faţă. Unica ce-ţi schimbă mimica e soarele, care enervant îţi trece prin ochi. Zăpada scîrţîe sub picioare atît de plăcut. Eşti doar tu şi cu muzica ta. Mîinile îţi sunt lăsate-n jos, de parcă muşchii nu te mai ascultă. Eşti o umbră proiectată pe zăpadă, nimic mai mult. Nu eşti singur, deşi te simţi aşa. Apeşi pe clapa timpului şi ea răsună într-un Fa major grav. Zboară un gînd şi te străpunge ca o săgeată, dar totuşi în sufletul tău nimic nu se întîmplă. Aceeşi stare de moleşeală, aceeaşi muzică, acelaşi scîrţîit al zăpezii. Involuntar, îţi dai seama că defapt aceste 30 de minute de mers, sunt unicele în care poţi fi singur, unul la unu cu tine însuţi. Mîina ta scoate nişte chei, ca mai apoi să te vezi într-un loc unde încep şi se termină problemele tale. Un loc, unde niciodată nu vei mai simţi acea stare de moleşeală, pentru că acolo ştii că nu eşti singur şi că doar acolo inima ta bate cu adevărat, deoarece pereţii acelei încăperi parcă emană şi dau sens la tot ce faci. Acel loc, unii îl numesc casă… O Doamne, cît bine e să fii acasă…

Pierdută în timp

Îmi pare rău că am uitat cine sunt. M-am pierdut undeva între trecut şi viitor, undeva între cine sunt şi între cine nu vreau să fiu. Nu vreau să mă fac o inimă de piatră, dar ăsta va fi unicul mod care mă va face să nu-mi mai văd lacrimile

Împrăştiat pe foaie

VisezLumina aruncată-n foc.ÎmbrăţisezUn întuneric gol.Uit Locul primei întîlniri.RegretPlecarea-mi inexplicabilă.UrăscUn zîmbet semeţ.Strig La pustiul asurzit.PrivescSpre lumina întunericului.DezbracGînduri trecătoare.ÎngînUn demonic sunet.Smulg Răceala unui trup.ÎncălzescO piatră nordică.MănîncDin mărul interzis.DependentăDe sunetul unor buze.Închid Ochii ce mă privesc.GîndescC-o minte nebună. Îmi îmbunează inimaCuvîntulSpus din adîncul unui creier.Şi fie vorba saUn fulgerCe-atinge inima de înger. Aud Trecerea timpului.În el -Totul a dispărut,Iar în tăcerea ţipătoareMă temDe propria-mi suflare.

Altarul meu, al meu altar

Mă tem de zile trecătoareŞi de o singură suflare-A ta…Suflare .Cînd încetez să-mi clatin capulCuvintele îmi curg ca veacuri,Şi ochii mi se-ncleie amar.Tu oare eşti al meu altar?Acolo unde mi-e sortit a mă ruga,Şi unde mi-e sortit să mă închin,Şi în genunchi a deliraDea pururi inspirînd venin?Lumina ce se proiectează pe retinăÎmi orbeşte necugetatul creier.Şi frica mă cuprinde pe la spateŞi-mi gîdilă isteric nervii.Sunt vie sau o arătare?O veşnică martirăCe îşi îngroapă sufletul amarnicÎn cîntece de liră.

Sărbători Fericite

Vă urez în Noul An să aveţi ceea ce nu aţi avut, să simţiţi ceea ce nu aţi mai simţit, să faceţi ceea ce nu aţi mai făcut vreodată. Fie ca să aveţi gînduri cît mai frumoase, ca mai apoi acestea să se materializeze în nişte realizări pe măsură. Vă doresc să găsiţi răspunsurile la întrebările voastre. Dacă încă nu aţi făcut-o, atunci vă urez să vă găsiţi menirea pe acest Pămînt şi nu în ultimul rînd, un drum pe care să puteţi merge cu dîrzenie. Nu uitaţi să visaţi dar doar atît cît ar trebui pentru a vă da putere ca să vă atingeţi aspiraţiile. Revizuiţi ceea ce aţi făcut în acest an, pentru a vă aduce aminte de momentele plăcute pe care le-aţi avut, de faptele bune pe care le-aţi făcut dar şi de greşeli, pentru a nu le repeta în anul ce vine. Banii nu sunt fericirea, ci doar o resursă cu care putem construi un viitor prosper. Vă urez să fiţi mai buni şi să nu uitaţi că fericirea vine atunci, cînd îi faci pe alţii fericiţi. Iar de dragoste ce pot să spun!? Ea vine atunci, cînd te aştepţi mai puţin la aceasta. La mulţi ani, multă sănătate şi fie ca sufletele voastre să-şi găsească liniştea!

Generat în 0.239 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots