Functionarul public

Mulți au înghițit „gălușca” guvernării privind majorarea salariului angajaților APL cu până la 50%. Mai puțini au priceput că beneficiarii vor fi doar demnitarii publici: președinții și vicepreședinții de raioane, primarii și viceprimari, pretorii și vicepretorii dar și personalul tehnic care asigură activitatea APL. E un segment foarte îngust din personalul APL, iar funcționarii publici nu beneficiază de această majorare. Pe lângă faptul că această majorare a întârziat cu mult, ultima fiind în 2012, ea poartă un caracter profund discriminator față de funcționarii publici! Funcționarii publici debutanți ridica un salariu net de 2150 lei, după o perioada de probă de 6 luni,  susținerea unui examen și depunerea jurământului se va bucura de un salariu de 2300 de lei. Punct. Mai departe majorarea salariului va fi doar în urma evaluării anuale și în baza stagiului. Astfel, după un stagiu de 10 ani salariul net al unui funcționar public poate (!) atinge cota de 3500 lei. E vorba de un funcționar public cu studii superioare și master în domeniu! Funcționarii publici declară veniturile și interesele lor, deci s-a impus de legiuitor această rigoare fiindcă se presupune că ridică un salariu cel puțin decent. În realitate un funcționar public debutant ridică un salariu echivalentul a minimului de existență pentru orașe mari pentru anul 2017 (!) Un funcționar public cu stagiu de 10 ani ajunge să ridice un salariu net pe care-l ridică un măturător din IMGFL sau un salariu pentru muncitorii proaspeți angajați ai Spațiilor verzi! Ce așteptări pot fi de la funcționarii publici, care suntem "considerați" elita societății dar desconsiderați când e vorba de salarizare! Guvernarea nu are o politică consecventă și echitabilă în domeniul salarizării! Unor categorii de angajați li se majorează anual salariul, altor periodic, odată la câțiva ani. Privind dintr-o parte acest proces nu poți să-l numești altfel decât o „peticire” a bărcii care se scufundă! Abordarea problemei salarizării prin prisma veniturilor care sunt aduse bugetului (vama, fiscul) sau prin abordarea pur bolșevică (sovietică) că, chipurile (!) nu producem nimic, suntem doar consumători de buget (funcționari publici, profesori, medici, lucrători din cultură), fie prin riscurile de meserie și de corupție (judecători, procurori, polițiști) este una îngustă și lipsită de perspective! Guvernul anul precedent a majorat salariul la vameși și asistenți sociali, pentru a stopa exodul lor din sistem! Astăzi un asistent cu studii medii ia un salariu mai  mare decât un funcționar public debutant cu studii superioare și master în domeniu!  Quo vadis, funcționarul public?

     Am ajuns și eu vedetă tv...      În realitate, deputații PSRM, inclusiv și A. Labuneț, au terorizat săptămîna aceasta membrii birourilor electorale din sectorul Botanica  încercînd să înregistreze cererile unor alegători pentru votarea la locul aflării. Aceste cereri au fost scrise la inițiativa socialiștilor și aduse chiar de ei la birourile electorale!      Art.55 (4) din Codul electoral prevede dreptul alegătorului să voteze la locul aflării în cazul în care, cetățeanul, din motive temeinice (de sănătate s.a.),  nu poate veni la secția de votare.      De asemenea, Comisia Electorală Centrală a aprobat prin Hotărîrea nr.3391 din 30 iulie 2010 Instrucţiunea cu privire la procedura de vot cu urna mobilă, care prevede expres, în pct. 5, că alegătorul „poate depune cererea prin intermediul unui membru al familiei sale sau, după caz, poate solicita asistentului social din cadrul primăriei intervenţia în acest sens.”      Astfel, tovarășii deputați și alți susținători ai lor, care în acest sfîrșit de campanie electorală pretind că fac voluntariat, ar fi bine să cunoască și să respecte legislația electorală și să nu interpreteze buchia legii după propriul plac.      Insinuările făcute de reprezentanții socialiștilor dar și pretinsul jurnalist de la curaj.tv, precum că ar fi fost discriminați unii alegători sau că am fi făcut campanie electorală Partidului Liberal sunt niște aberații și fantezii bolnave. De fapt, ei sunt cei care au adunat  cererile încălcînd legislația electorală. Au încălcat legea și atunci cînd încercau să-i determine pe membrii birourilor să înregistreze aceste cereri. Din păcate, unii consideră că democrația înseamnă anarhie.

sursa: flux.md O postare de pe o rețea de socializare mi-a servit drept imbold pentru a scrie acest articol. E vorba de responsabilitatea politicienilor și relația deloc mutuală pe care o au cu alegătorii. În Republica Moldova, noi, alegătorii, votăm diferite partide și prin acest vot sperăm să fie realizate cel puțin măcar unele din multiplele aspirații pe care le nutrim, iar politicienii la rândul lor caută să câștige votul nostru dorind de fapt să realizeze aspirațiile lor, fără a le realiza pe ale noastre câtuși de puțin. E vorba de relația alegător-politician și politician-alegător, indiferent din care putere face parte: legislativă, executivă sau judecătorească! Și dat fiind faptul că deputații (slugile poporului) și demnitarii publici nu pot fi revocați din funcție de către alegător am ajuns la concluzia că e necesar de căutat o soluție care ar responsabiliza persoanele în cauză. Din păcate, natura politicianului este următoarea - a căpăta puterea, lucru care nu implică nici un risc, pentru el cel puțin, și apoi fie ci-o fi…. Altfel, nu pot explica implicarea cetățenilor în „cursele” electorale! Faptul că politicienii au devenit pentru moldoveni intangibili, a determinat mai mulți cetățeni să râvnească la aceste funcții numai pentru faptul că implică practic minim de riscuri comparativ cu businessul! Politica a devenit în Republica Moldova domeniul unde cel mai mult se investește! Uite că anume aici a fost „creat” un climat investițional favorabil! Soluția am spicuit-o dintr-o mică povestire a unui scriitor fantast Robert Sheckley „A tichet to Tranai” (Роберт Шекли «Билет напланету Транай»), care redă o călătorie a unui cetățean-pământean spre o planetă-utopie Tranai. În cazul că veți citi această povestire veți găsi mai multe „soluții”, mai mult sau mai puțin „inovative”, ba chiar bizare pentru problemele noastre de zi cu zi. Dar cred că cea mai efectivă e soluția pentru problema abordată - relația dintre alegător și politician. Vreau să atenționez că e soluție extrem de macabră, dar pe măsură de eficace! E vorba de faptul că fiecare demnitar public de pe această planetă-utopie posedă un medalion de aur care simbolizează puterea și funcția pe care o deține. Medalionul este purtat obligatoriu. Anticamera civilă are afișate portretele demnitarilor publici cu indicarea funcției ocupate, alături de fiecare nume de familie este plasat un buton prin care cetățenii își manifestă nemulțumirea lor față de funcționar. Accesarea butonului se înregistrează automat în Sala istorică. Desigur, dreptul de a accesa butonul o aveau doar maturii. Inițial, eroului nostru – Goodman, acest obicei i s-a părut destul de inofensiv, presupunând că există alte motivații care stimulează activitatea demnitarilor. Iar descoperirea metodei de „control și balanță” practic l-a determinat pe bietul pământean să dea bir cu fugiții de pe această planetă. Eroul din povestire a fost martorul fără de voie a „executării” și a considerat metoda aplicată atât de efectivă încât a refuzat cea mai înaltă funcție publică de pe planetă. E vorba că prin intermediul Anticamerei civile era soluționată problema politicienilor și demnitarilor publici care au „întrecut măsura”. Secretul sistemului era în faptul că fiecare medalion era dotat cu o anumită cantitate de exploziv, care l-a rândul său exploda la momentul când deținătorul de medalion (demnitar public) a acumulat „masa critică” de nemulțumire! Astfel, în această utopie a fost rezolvată dilema – responsabilizarea politicienilor! Inclusiv cetățenii au fost scutiți de necesitatea de participare la interminabilele scrutine electorale. După mine este o idee fantastică. Sper că relația dintre alegător și politician (demnitar public) va fi abordată atât de prezentul legislativ cît și de societatea civilă, altfel riscăm să ne aducem aminte de ea numai în preajma alegerilor.

caricatură de Ion Barbu; sursa:  TI-România, 2003

"Numărul funcţionarilor corupţi creşte. Ce fac autorităţile?" Este denumirea unui articol recent din ziarul Timpul. Întrebare pusă incorect, fiindcă autorităţile abilitate ale statului nu vor putea realiza prea multe în lipsa unor politici eficiente ale statului în domeniul combaterii corupţiei.

O parte componentă ar fi şi politica salarială, care în mod normal ar trebui să fie una de motivare! Ce avem în realitate? Statul promovează în acest domeniu politica „morcovul măgarului”!

Da, anume aşa poate fi definită politica statului în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Politica „morcovul măgarului” şi politica „morcovului şi băţului” practic e una şi aceeaşi, diferenţa fiind doar o alternativă aparentă între băţ şi morcov.           Din start vin cu un exemplu care, sper, va distruge un stereotip privind salariul funcţionarilor publici. Fără combaterea acestuia, nu vom putea  dărâma o prejudecată sovietică care ne macină continuu de mai bine de 20 de ani.          Majoritatea din noi suntem sau avem rude la ţară. Formaţi numărul de telefon al părinţilor sau prietenilor şi întrebaţii de viaţă, sănătate şi… cât costă  o zi de muncă la ţară! Da, să întrebaţi toate detaliile…          Sunt sigur că veţi afla următoarele - nu veţi găsi un ziler (muncitor angajat şi plătit cu ziua) mai ieftin decât 100 lei pe zi (în dependenţă de deficitul forţei de muncă din regiune, salariul net poate varia între 100 şi 150 de lei) plus, acesta va fi hrănit (obligatoriu cu carne) şi cinstit cu vin. Respectiv, la finele zilei de muncă urmează cina, la fel de copioasă şi băutură până la botul calului. Dacă e să calculăm şi banii care se dau pe mâncare şi băutură, cheltuielile depăşesc suma de 150 sau 200 de lei.          Aflăm şi ce salarii sunt în capitală - un angajat de rând (măturător) al ÎMGFL (жэк) sau al Spaţiilor verzi are un venit de circa 3000 de lei (125 lei pe zi). Asta e realitatea şi astfel e plătită munca unui ţăran sau muncitor necalificat!          Cine poate să spună ce salariu merită un angajat al statului, funcţionar public, cu studii superioare, care poate fi lesne ridicat din pat peste program, în situaţii excepţionale, care e obligat, la cerere, să se prezinte la serviciu în zilele de odihnă…ş.a.m.d.?          Sau să-mi spuneţi ce salariu au funcţionarii publici!? Mai multe instituţii media, în loc să informeze publicul, de fapt îl dezinformează, agravând şi mai mult isteria societăţii împotriva funcţionarilor publici!          De ce? Iata două exemple:



Din imaginea alăturată, jumatate din şefi nu sunt demnitari publici şi nici măcar funcţionari, aşa cum pretinde sursa! (vezi anexa Legii nr. 155 din 21.07.2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice sau Legea nr. 158 din 4.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) În articolul de mai jos un reprezentant al mass-media susţine că este ciudat faptul că Guvernul nu are ce face decât să majoreze salariile funcţionarilor publici de cîteva ori pe an. Doar la finalul articolului depistăm gafa comisă de reporter.  E vorba nu de salariul funcţionarilor, ci de cel al demnitarilor publici. În general, e vorba de cu totul alt proiect de Lege decât cel pe care pretinde reporterul că l-a studiat...           De obicei, volens-nolens, se confundă două noţiuni – funcţionarul şi demnitarul public. Foarte rar se analizează care este nivelul de salarizare al funcţionarilor.          În realitate, funcţionarul public (de execuţie) începător primeşte un salariul foarte mic până la atestarea sa (de la 2 până la 6 luni). Doar după atestare el va ridica un salariu net de maxim 1100 lei. Iar un funcţionar  de execuţie cu un stagiu de 20 de ani, va ridica un salariu net de circa 2000 de lei. Un şef de secţie (funcţionar public de conducere) cu stagiu minim de 5 ani va ridica un salariu net de 2500 lei, iar cu un stagiu de 20 de ani va avea un salariu net de 3000 de lei. Care sunt veniturile comparativ cu ţăranii şi muncitorii necalificaţi? Împărţim la 24 de zile lucrătoare şi obţinem – de la 50 până la 85 lei şi respectiv de la 104 şi până la 125 de lei! E vorba de salariile funcţionarilor publici din administraţia publică locală! Acum să răspundem la trei întrebări!? -       Este un salariu de motivaţie? -       Poate un funcţionar să întreţină familia? -       Dar să achite serviciile comunale? Din banii ăştia se circulă la serviciu şi înapoi, se circulă în interes de serviciu (nimeni nu asigură călătoria gratuită în transportul urban de pasageri), se ia masa ş.a.m.d.          Legea nr. 48 din 22.03.2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici a întârziat cu mult şi, în loc să rezolve situaţia creată în domeniul salarizării, doar amână rezolvarea ei, plasând o bombă cu efect întârziat ce va fi resimţită în scurt timp…          Dacă prevederile Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar a discriminat serviciul public făcându-l neatractiv, în special pentru începători, noua Lege, din păcate, la fel nu asigură un salariu cât de cât decent.                 Legea nouă aduce şi o noutate - discriminarea funcţionarilor publici cu stagiu în raport cu cei începători, fapt ce va duce la exodul lor din serviciul public. Mai grav e că funcţionarii tineri vor pierde motivarea lor principală – sporul la salariu pentru vechime în serviciul public.          Pentru tineri Serviciul public va fi în continuare considerat o trambulină pentru carieră. Dacă în condiţiile vechii legislaţii activitatea în serviciul public putea fi considerată ca un act de eroism pentru un începător, apoi noile prevederi anulează şi acest lucru. Mai mult, serviciul public devine neatractiv şi pentru funcţionarii cu stagiu. Stagiul ca instrument de motivare dispare, lucrul de fapt nemaiîntâlnit în practica mondială.          În fine, noul sistem de salarizare nu schimbă esenţial situaţia, funcţionarul va primi în continuare un salariu mic, care nu-i va permite să facă față inflaţiei... Noul proiect de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative vine să confirme încă o dată faptul că Statul doar schimbă "haina" Legii, fără a-i schimba esenţa. Astfel, n-a fost posibilă salarizarea adecvată a funcţionarilor publici în baza vechii Legi nr. 355-XVI fiindcă intrarea în vigoare a mai multor prevederi au fost permanent amânate.  La fel şi noua Lege nr. 48, intrată recent în vigoare, deja se propune a fi modificată. Şi anume se propune modificarea art. 17 din Lege prin înlocuirea cuvintelor  „anul 2013” cu  „anul 2015”. Respectiv, dacă Legea va fi modificată, premiul anual va fi plătit tocmai la "Sfântul Aşteaptă"!  Cum n-am mai ajuns să ne bucurăm de prevederile Legii nr. 355-XVI, aşa, posibil că nu ne bucurăm şi de actuala Lege nr. 48. Deci, cu o mână se dă, cu alta se ia.  Iarăşi „morcovul măgarului” se amână... deja pentru anul 2015.  

Apropo, când e sfârşitul Lumii?...:)

La 22 iulie, anul 2003, ora 1500  în sala de expoziții a Arhivelor Federale (str. B.  Pirogovskaya, 17) a avut loc vernisajul expoziţiei istorico-documentare  "Vaporul filosofic", dedicată deportării intelectualilor ruşi, organizată de bolșevici în 1922. Organizatorii expoziţiei: Serviciul Federal Arhive din Rusia, Arhiva de stat a istoriei social-politice, Arhiva centrală a FSB din Rusia împreună cu Arhiva de stat a Federaţiei Ruse, Arhiva de stat a literaturii şi artelor, Preşedintele Federaţiei Ruse.   Expoziţia a redat deportarea forţată a reprezentanților proeminenţi al elitei intelectuale din Rusia – N.A. Berdiaev, L. P. Karsavin,  N.O. Losskii, P. A. Sorokin, S. L. Franc şi alţii.   Pe fundalul evenimentelor istorice ce au avut loc în Rusia în 1922 (NEP, foametea, sustragerea forțată a obiectelor de valoare din biserici, lichidarea partidelor politice şi a mişcărilor social-politice) această acţiune (deportarea elitei intelectualității) a fost o luptă conştientă  a bolșevicilor cu opoziţia intelectuală şi spirituală a noului stat proletar.

Listele intelectualităţii antisovietice, pag. 1

Listele intelectualităţii antisovietice, pag. 2 La expoziţie au fost expuse primele documente care permit a identifica şi urmări mecanismul de luare şi punere în aplicare a deciziilor conducerii politice de la cel mai înalt nivel al ţării privind expulzarea, soarta celor aflaţi în exil, întoarcerea patrimoniului lor literar-spiritual Rusiei democratice, notează publicaţia rusă runivers.ru.   Cea mai mare parte dintre documente sunt listele  şi dosarele-anchetă în cazul oamenilor de știință, filosofi, istorici expulzați din Rusia (Moscova, Petrograd) și Ucraina, suplimentul lui Lenin la proiectului Legii introductive a  Codului penal al RSFSR privind expulzarea în străinătate, un decret al „VŢIK”-ului  privind „expulzarea administrativă", articolul lui L. D. Troțki "Dictatura, unde ţi-e  biciul?", rapoarte cu privire la arestare și deportare, desenele lui I.A. Matusevici făcute la bordul navei ce se îndreapta spre Germania în 1922, dar și alte materiale  anterior neexpuse şi cunoscute numai de un cerc restrâns de savanţi.

Lenin despre necesitatea exilării, scrie lui Stalin, pag. 1 

pag. 2 Primul „Vapor filosofic”: 29 septembrie 1922. Din Petrograd îşi ridică ancora vaporul  „Oberburgermeister Haken”, pasagerii căruia erau filosofii N.A. Berdeiaev,  S.L. Frank, I.A. Iliin, S.E. Trubeţkoi, B.P. Vîşeslavţev, M.A. Iliin (Osorghin), M.M. Novikov, A.I. Ugrimov, V.V. Zvorîkin, N.A. Ţvetkov, I.Iu. Bakkal şi alţii. La 30 septembrie vaporul a ajuns la destinaţie – Stettin/Şceţin. La bord se aflau 30-33 oameni din Moskova, Kazani şi alte oraşe din Rusia (împreună cu ei, erau şi membrii familiilor lor, încă aproximativ 70 de oameni).   Al doilea „Vapor filosofic”:  La 16 noiembrie  1922 din Petrograd îşi ridică ancora Vaporul „Prusia”, la bordul căruia pleacă în exil N.O. Loskii, L.P. Karsavin, I.I. Lapşin şi alţii. În  total – 17 exilaţi din Petrograd (cu familiile sale - 44 de oameni). La 18 noiembrie ajung la destinaţie – Stettin/Şceţin. De asemenea, la bord se aflau academicianul N.A. Kotlearovskii, profesorul F.Iu. Levinson-Lessing, M.V. Kirpiciov şi alţii.  

Articolul "Dictatura, unde ţi-e biciul", pag.1

Articolul "Dictatura, unde ţi-e biciul", pag.2

Raportul privind executarea operaţiunii de exilare

   E de mirare cum de a trecut de cenzura sovietică următoarele fragmente din filmul artistic "Собачье сердце", turnat în anul 1988, regizor: Vladimir Bortko. Probabil unica explicaţie plauzibilă este perioada numită "Perestroica". Altfel nu se strecura următoarea secvenţă, care demonstrează elocvent care este atitudinea proletariatului faţă de intelectuali şi pentru ce fapte puteau fi arestaţi!?           Iar următoarea secvenţă poate fi transmisă mai des în Parlamentul RM, pentru a reaminti care sunt consecinţele "dictaturii proletariatului" şi cum poate fi depăşită asemenea criză (formulă valabilă pentru criza de azi), un exemplu bun cum poate fi depăşită criza economică din ţară!

Promit să mai postez secvenţe video şi audio care demonstrează atitudinea faţă de intelectualitate. Iată şi un banc:

21.04.2010 Lucia DiaconuCongresul sindicatelor angajaţilor din serviciile publice - Mihai Ghimpu: „Nu putem avea salarii din împrumuturi și trăi din credite”Angajaţii din serviciile publice au cel mai mic salariu minim dintre bugetari. Retribuţia pe care o primesc cei care sînt în serviciul comunităţii nu acoperă nici măcar cheltuielile de primă necesitate. Aşa că salarizarea funcţionarilor rămîne pe ordinea de zi a sindicatelor angajaţilor din serviciile publice care şi-au ţinut astăzi Congresul ordinar. Salariul unui tînăr funcţionar public abia dacă ajunge la 900 de lei. Liderii sindicatului de profil spun că remunerarea proastă este cel mai des invocat motiv pentru care angajaţii în slujba comunităţii renunţă la postul care altădată era ademenitor pentru statutul ce îl oferea. În comuna Zagorancea din raionul Ungheni timp de 7 luni s-au schimbat 5 perceptori fiscali.

Mihai BurlacuMihai Burlacu, primarul comunei, spune că nu are pe cine angaja: “La angajare s-au adresat oameni foarte simpli, de diferite specialităţi. Am ajuns la aceea că s-au adresat şi bucătarii, şi muzicanţii, numai nu specialiştii în ramură. Astăzi nu poţi lua un nou angajat în teritoriu. Fiind leafa de la 850 de lei, el zice că are familie şi necesitatea de a avea mai mulţi bani. Astăzi ca să angajezi un funcţionar public în administraţia publică locală ai o singură soluţie: să angajezi un pensionar. Cu pensia şi cu leafa aceasta, poţi să mai prelungeşti activitatea în teritoriu. În rest, rămînem fără specialişti”. Majorările cu 10 procente promise funcționarilor publici de către fosta guvernare au fost anulate în toamna anului trecut. Noul Guvern s-a îndreptăţit atunci invocînd optimizarea cheltuielilor într-un an de criză şi a îngheţat salariile tuturor bugetarilor pînă în 2013.

Tatiana ToporTatiana Topor, vicepreşedintele federaţiei sindicatelor angajaţilor din serviile publice consideră că funcţionarii au fost cei mai nedreptăţiţi: „Problema cea mai mare e că s-a luat o decizie de a micşora ajutorul material la concediu de la 2 salarii la un salariu. Şi practic asta a dus la diminuarea veniturilor. Dacă pentru alte categorii – pentru învăţămînt, spre exemplu - , au fost careva majorări, noi vorbim nu de majorare, nici de stabilitate, ci de micşorarea veniturilor, asta-i problema. Ce înseamnă un funcţionar public? E ca la armată. El are un statut, el nu poate să aibă un alt serviciu suplimentar, el trebuie să aibă o responsabilitate enormă. Acum, dacă cade statutul funcţionarului, rămîne responsabilitatea. Acum ar trebui funcţionarului să i se dea un salariu, căci e vital. Chiar e paradoxal că a fost o lege a guvernului prin care tineretului din sfera bugetară i s-au acordat nişte facilităţi, locuinţe gratuite în locurile rurale. Li s-a acordat tuturor categoriilor, în afară de funcţionarii publici”. Facilităţile la pensie care motivau altădată pentru această slujbă nu au greutatea de odinioară, pentru că tendinţa în Europa este de a unifica sistemele de pensii. Pe de altă parte se păstrează influenţa politicului asupra domeniului public. Funcţionarul nu este sigur că odată cu schimbarea clasei politice îşi va putea păstra serviciul. Tatiana Topor spune că şi statutul special pe care îl are funcţionarul este în defavoarea lui pentru că un lucrător public nu poate ieşi în stradă să protesteze cum fac membrii celorlalte sindicate. Iar promisiunile guvernului şi retorica despre parteneriatul dintre guvern şi sindicate nu prefigurează nicio perspectivă care să-i încurajeze pe angajaţii din serviciile publice. Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al ţării, a repetat la Congres ceea ce a spus guvernul funcţionarilor în toamnă: „Pentru a ridica acest nivel de salarizare, trebuie să ridicăm economia ca să avem de unde. Şi îmi pare rău că pînă acum unii care au fost la guvernare au manipulat şi cu salariaţii şi cu sindicatele privind majorarea salariilor. Nu putem avea salarii din împrumuturi şi trăi cu împrumuturi”. Federaţia Sindicatelor angajaţilor din Serviciile Publice din Moldova cuprinde peste 1400 de organizaţii sindicale pe întreg teritoriul Moldovei şi are mai mult de 33000 de membri. Sursa: www.europalibera.org Articol publicat la data de 21.04.2010.Ce s-a schimbat între timp?

Limba română – cenuşăreasă la ea acasă    Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre, El a plâns peste ţară Cu lacrima limbii noastre. (Ion Aldea Teodorovici)  La douăzeci şi doi ani de ani  de când a fost legiferată în calitate de limbă oficială şi, respectiv, la douăzeci de ani de la proclamarea independenţei  Republicii Moldova, constatăm cu tristeţe că limba română este orfană la ea acasă. Iată un exemplu mai vechi, dar semnificativ deoarece poate fi întâlnit şi astăzi. Anul 1995. Având dureri de cap, am intrat în farmacia policlinicii „Sf. Trei Ierarhi” din sectorul Râşcani. La rugămintea de a mi se da un „citramon” am primit un răspuns care m-a şocat:  „Ea vas ne ponimaiu, idite sprosite v reghistrature”. Din start am presupus că nu am fost înţeles corect şi am repetat rugămintea, dar farmacista s-a răstit şi mai rău, tot în limba rusă: „ce, nu ai auzit ce ţi-am spus adineauri”?! Am reacţionat violent (verbal), din cauza durerii de cap, dar şi a tupeului farmacistei – cuvântul „citramon”  este o denumire de medicament şi nu se traduce. Din 1989 şi până în prezent legiuitorul practic nu a avut curajul să elaboreze un cadru legislativ care, de rând cu promovarea şi stimularea cunoaşterii limbii române, ar fi stabilit şi măsuri de constrângere şi sancţiuni pentru cetăţenii obligaţi s-o cunoască şi s-o utilizeze, dar care nu o fac! Dimpotrivă, poziţiile limbii române au fost cedate de majoritatea comunistă prin Legea nr. 355 din 23.12.2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar”. Anume art. 29, alin. (8) din Lege stabileşte că „sporurile pentru utilizarea, în exerciţiul funcţiunii, a unor limbi străine (cu excepţia limbii ruse) se stabileşte angajaţilor… pentru posedarea limbilor străine şi aplicarea lor în activitatea practică de zi cu zi.” Prin această prevedere, indirect, limba rusă a devenit a doua limbă maternă a funcţionarilor publici vorbitori de limba română.  O facultate a USM-ului (FRIŞPA) pregăteşte viitori funcţionari publici cu studiere în limba rusă. I-am întrebat în ce limbă vor vorbi cu cetăţenii vorbitori de limbă română? Cred că e clar de la sine ce răspuns mi-au dat. Să fie prea indulgenţi profesorii de limba română din şcolile alolingve (impuşi de împrejurări sau de administraţie), sau totuşi este vorba de o indiferenţă şi dispreţ caracteristic şovinismului rusesc. Conflictul recent privind notele negative la limba română pe care le-au obţinut unii elevi găgăuzi la susţinerea BAC-ului şi tipărirea unor diplome proprii în autonomia Găgăuză au scos la iveală doar vârful (de aisberg) al problemei pe care, dacă o ignorăm, riscăm să repetăm soarta „Titanic”-ului. Ideologii sovietici au făcut tot posibilul ca să credem că limba română şi cea moldovenească sunt diferite şi că limba rusă este unica limbă de comunicare între etnii. Basarabenilor li s-a implantat o falsă identitate, limbă şi demnitate naţională - cea de moldovean. Consecinţele propagandei sovietice se resimt şi astăzi, limba rusă fiind un instrument de ocupaţie şi dominare cu „actele în regulă”. Republica Moldova este scena teatrului absurdului, doar la noi e posibil ca politicul să intervină în domeniul ştiinţei. Declaraţia de Independenţă prevede expres că limba vorbită de băştinaşi este limba română. Prin art. 13 din Constituţie, votată de nişte deputaţi mancurţi, se revine la denumirea de limbă moldovenească. Ulterior este utilizată o denumire neutră – limbă de stat. Limba română, în calitatea sa de limbă de stat, nu a reuşit până în prezent să fie folosită pe deplin „în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale”. Este regretabil şi faptul că ea nu îndeplineşte, potrivit Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti,  „funcţiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii”. Recent la Chişinău s-a desfăşurat Festivalul Etniilor cu genericul „Unitate prin diversitate”. Am constatat cu umilinţă că toţi participanţii la acest eveniment vorbeau în limba lor maternă sau în rusă. La cea de-a 67-a aniversare de la crearea aviaţiei civile a Republicii Moldova, eveniment organizat de către autorităţile de resort, la care a participat şi prim-ministrul Vlad Filat, moderatorul show-ului aviatic a vorbit doar în limba rusă. Pe vremuri, în cadrul Primăriei Municipiului Chişinău erau cinci responsabili de monitorizarea respectării legislaţiei lingvistice. Din păcate, în perioada comunistă aceste funcţii au fost lichidate. În opinia noastră, ar trebui să se revină de urgenţă la instituirea unor organe de control eficient la nivel local şi central ce vor monitoriza modul de funcţionare a limbii de stat. Monitorizarea la nivel de guvern a utilizării limbii române va permite adoptarea în termene efective a unor acte normative menite să promoveze politici în domeniu şi să contribuie la însuşirea limbii de către toţi cei care se vor cetăţeni ai republicii noastre. Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia. Vă rog să mă susţineţi şi să-mi votaţi articolul.   http://www.blog-pentru-basarabia.ro

     În articolele de mai jos am promis să descriu experienţa pe care am trăit-o în încercările mele de a apăra drepturile funcţionarilor, confruntându-mă pentru prima dată cu un fenomen puţin cunoscut şi mai puţin recunoscut de autorităţi: discriminare fondată pe opinie politică.       Să explic de ce. În confomitate cu prevederile art. 3  din Convenţia OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) nr. 131/1970 (la care Republica Moldova a aderat în 1995) statul determină nivelul salariilor minime, pe măsura posibilităţilor şi ţine cont de următoarele elemente:a) nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de nivelul general al salariilor în ţară, costul vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale; b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă.       La fel, Convenţia OIM nr. 111/1958 "Privind discriminarea în domeniul ocupării forţiei de muncă şi exercitarea profesiei" şi nr. 117/1962 "Privind obiectivele şi normele de bază ale politicii sociale" garantează achitarea integrală şi echitabilă a salariului!      Pentru a face cunoştinţă cu textul deplin al Convenţiilor accesaţi link-urile după cum urmează: Convenţia nr. 131 - http://www.mmuncii.ro; Convenţia nr. 111 - http://www.irdo.ro; Convenţia nr. 117 - http://www.mmuncii.ro.      Să vedem în continuare cum Guvernul a ţinut cont de prevederile acestor Convenţii, de altfel şi de prevederile legislaţiei în vigoare în domeniul muncii.     La 26 ianuarie 2005 Guvernul emite Hotărârea nr. 73 "Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)". Pentru a vedea textul deplin consultaţi link-ul:  http://lex.justice.md. Aparent este o hotărârea bună, care în sfârşit majora salariile funcţionarilor din aparatele Primăriilor. Doar la prima vedere, fiindcă foarte repede bucuria multor funcţionari din municipiu a trecut în scârbă. De ce?      Foarte simplu. Hotărârea sus-menţionată majora cu 20 la sută salariile angajaţilor din autorităţile publice locale de nivelul I şi nici vorbă de municipiu, care este autoritate publică locală nivelul II.      Şi atunci am decis să recurgem la înţelepciunea bătrânilor: bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da... Dar uitasem  de fapt finalul acestei înţelepciuni: caută şi vei afla!      Am alcătuit o petiţie (naivul de mine) pe care am semnat-o, fiind semnată şi de colegii mei de serviciu. Şi de aici începe epopeea. La diferite întălniri cu membrii Guvernului fiind înmânată se pierdea, disparea fără urmă. În final am fost nevoit să o trimitem prin poştă: Parlamentului RM, Sindicatelor de ramură şi Confederaţiei sindicatelor, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor, Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova.      Punct. Anume aici se încheie prima parte.      Mai jos înserez petiţiile scanate, care sint aproximativ identice:  Ministerului Economiei





anexă



  Confederaţia Sindicatelor din RM



 Comisia Parlamentară pentru administraţie publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului



Ministerul Finaţelor

Centrul pentru Drepturile Omului din RM







Interpelare pregătită pentru a fi înaintată Prim-ministrului

       Iată cam aşa stau lucrurile şi să vedeţi cât de ilustre sunt răspunsurile înalţilor demnitari, apropo, unii dintre ei se regăsesc şi în actuala guvernare.

     În articolul de mai sus dna Valentina Buliga declară: „Potrivit datelor statistice, femeile au o pondere de 52% în structura populaţiei Republicii Moldova, sunt mai instruite şi mai longevive, totuşi ele sunt mai puţin plătite şi au o reprezentare politică slabă.       Astfel, la posturile de conducere la nivel central femeile constituie 20,8% printre deputaţi şi 6,25% printre miniştri, iar la posturile de conducere la nivel local femeile constituie 18% printre primari, 3,1% - printre preşedinţi de raioane, 16,9% printre consilieri raionali şi 28,7% printre consilieri locali. În ceea ce priveşte remunerarea femeilor, salariul lor constituie 72% din salariul mediu al bărbaţilor.”      Nimeni nu pune la îndoială dreptul Dumneavoastră, dna Valentina Buliga, de a fi aleasă în funcţie de Preşedinte a Republicii Moldova. Sau ceva mai actual în funcţia de Primar General, dar statistica este din păcate utilizată drept un instrument de a atinge unele scopuri dar nici pe de parte interpretată obiectiv.      E vorba de faptul că, aparent lucrurile sunt aşa cum le redaţi, dar în realitate în conformitate cu datele Biroului Naţional de Statistică pe care, observăm că şi Dumneavostră le-aţi consultat, lucrurile stau un pic (niţel) altfel.        Analizând aceste date poţi da o explicaţie privind "remunerarea femeilor"! Nu se poate afirma că femeile, cel puţin în domeniul salarizării sunt discriminate în Republica Moldova. Fostul regim comunist (ex-sovietic şi PCRM-ist) a avut grijă cel puţin la acest compartiment să egaleze în drepturi pe femeie - de rând cu barbatul (muncitor) şi femeia (colhoznică) a primit un instrument de muncă, azi simbolul comunismului: secerea şi ciocanul!



      Da, drepturi egale de a munci şi primi un salariu mizer, un salariu care (al ambilor părinţi) nu-ţi permite să întreţii o familie. Dar să revenim la statistica noastră. Rog să observaţi care e ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activităţi economice, la sigur veţi observa de ce cota salariului mediu al femeilor din salariul mediu al bărbaţilor constituie 73,3%!      Si anume, prezenţa masivă a femeilor în următoarele domenii "ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice", apoi "servicii", urmează "agricultură" şi "industrie", s.a. Poate nu există discriminare pe gen şi e prezentă o discriminare a unor categorii sociale şi respectiv profesii!? Asta este, bat-o vina, cauza de bază! Domeniile unde este prezentă masiv femeia şi sunt domeniile cele mai prost plătite.    În plus, cu referire la "posturile de conducere" ocupate de femei, Vă rog să observaţi în datele prezentate de BNS că femei-manageri şi înalţi funcţionari în administraţia publică şi unităţile economice şi sociale constituie 40%. E mult sau puţin, las pe domniile voastre să decideţi!      Pentru mai multe detalii puteţi consulta link-ul: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=264&

"Опера́ция „Ы“ и други́е приключе́ния Шу́рика" —  un fragment din filmul artistic sovietic, produs în anul 1965, regizor Leonid Ghaidai.  Atenţie la eroul Şurik, student şi lucrător auxiliar (actor - Alexandr Demianenko).