Functionarul publicGoogle Page Rank

Functionarul publicFunctionarul public


functionarii - între respect şi stigmat public
RSS posts

Politica si Politici


Comenteaza





Maia Sandu dorește să repete munca a cincea a lui Hercule!
     

    Într-un anunț făcut  la postul național de televiziune, ministrul Educației, dna Maia Sandu a subliniat că „pe lângă revizuirea curriculei, vor avea loc şi cursuri de instruire a profesorilor pentru ca aceştia să-şi schimbe atitudinea şi viziunea asupra studiilor.” Stimată Maia Sandu, atitudinea trebuie schimbată nu numai la profesori! Atitudinea (mentalitatea) trebuie schimbată și societății basarabene, care a rămas profund sovietică! Unii dintre elevi ajung să-și finiseze studiile gimnaziale și nu pot citi corect, nu pot să-și expună un gând, să-l argumenteze! Este lipsă totală de respect în societatea noastră față de MUNCA INTELECTUALĂ! Muncă este considerată numai cea FIZICĂ sau MANUALĂ! Nu e de mirare că pe lângă multe păcate, SOCIETATEA acceptă și stimulează COPIATUL - care este de fapt un FURT al PROPRIETĂȚII INTELECTUALE! La noi acest fapt nu se recunoaște! Așa percepe starea de lucruri societatea noastră „PERFECT SĂNĂTOASĂ”! Nu se recunoaște că PRODUSUL unui INTELECTUAL este o valoare și poate fi FURAT!? Și (ȘIC) acest lucru începe de la Parlamentul și Guvernul RM care tolerează și promovează o astfel de stare de lucruri! La noi sunt promulgate Legi care plătesc funcționari publici (nu confundați cu demnitari publici) cu salarii de 100 de euro!Cu asemenea salarii vrem să vină angajați competitivi în instituțiile de stat? Pe cine încercăm să ducem de nas?!De ce atunci o facem toți pe „morții în păpușoi” și ne mirăm de prestația proastă a unor funcționari publici!? Și înainte de a învinui profesorii că „exagerează” cu temele pe acasă, era poate cazul să recunoașteți că ministerul este acea instituție care a promovat politicile statului în domeniul educației! Era poate cazul să recunoașteți că ministerul a dat greș, chiar mă miră cum se păstrează „tradiția” de a căuta un „țap ispășitor” și a juca rolul „marelui salvator”!     Ce ține de curriculă, cred că nu e suficientă doar schimbarea ei, dar și a materialelor didactice (manuale, cărți, hărți ș.a.m.d.) cu care profesorii și elevii lucrează!     În anul 1998 făceam parte din echipa formată din reprezentanți din mai multe raione pentru perfectarea currilum-ului la istorie. Reprezentantul Băncii Mondiale (un expert român responsabil pentru RM și Albania) „migra” de la un auditoriu la altul unde erau stabilite echipele pe discipline și încerca să aducă la conștiința celor prezenți faptul că trebuie să reducem conținuturile, fiindcă era deja cunoscut, din ce se învață la școală se memorează și se aplică în practică doar 10%! Restul este doar un „balast”! Țin minte câți nervi ne-a costat când împreună cu un coleg încercam să convingem pe alți colegi mai în vârstă să debarasăm viitorul curriculum de teme moștenite de la sovietici, gen: Rusia Kieveană, Belarus și multe alte... care „vorbeau” de prietenia moldo-ucraineano-rusă!      A trecut ceva timp pînă au dispărut aceste teme din manualele de istorie. Oricum este un început bun! Dar această muncă e asemănătoare cu cea de-a cincea muncă săvârșită de Hercule, care a curățat grajdurile lui Augias... Va fi în stare să repete această faptă eroică și dna ministru Maia Sandu? Se va limita doar la obiective ușor de atins sau va încerca cu adevărat să schimbe starea de lucruri în domeniu!? Doar în timp vom afla…      Oricum, să dea Domnul să fie cu folos această inițiativă, atît pentru profesori cît și pentru elevi!
Cum scăpăm de politicienii corupți


sursa: flux.mdO postare de pe o rețea de socializare mi-a servit drept imbold pentru a scrie acest articol. E vorba de responsabilitatea politicienilor și relația deloc mutuală pe care o au cu alegătorii. În Republica Moldova, noi, alegătorii, votăm diferite partide și prin acest vot sperăm să fie realizate cel puțin măcar unele din multiplele aspirații pe care le nutrim, iar politicienii la rândul lor caută să câștige votul nostru dorind de fapt să realizeze aspirațiile lor, fără a le realiza pe ale noastre câtuși de puțin.E vorba de relația alegător-politician și politician-alegător, indiferent din care putere face parte: legislativă, executivă sau judecătorească! Și dat fiind faptul că deputații (slugile poporului) și demnitarii publici nu pot fi revocați din funcție de către alegător am ajuns la concluzia că e necesar de căutat o soluție care ar responsabiliza persoanele în cauză.Din păcate, natura politicianului este următoarea - a căpăta puterea, lucru care nu implică nici un risc, pentru el cel puțin, și apoi fie ci-o fi…. Altfel, nu pot explica implicarea cetățenilor în „cursele” electorale! Faptul că politicienii au devenit pentru moldoveni intangibili, a determinat mai mulți cetățeni să râvnească la aceste funcții numai pentru faptul că implică practic minim de riscuri comparativ cu businessul! Politica a devenit în Republica Moldova domeniul unde cel mai mult se investește! Uite că anume aici a fost „creat” un climat investițional favorabil!Soluția am spicuit-o dintr-o mică povestire a unui scriitor fantast Robert Sheckley „A tichet to Tranai” (Роберт Шекли «Билет напланету Транай»), care redă o călătorie a unui cetățean-pământean spre o planetă-utopie Tranai. În cazul că veți citi această povestire veți găsi mai multe „soluții”, mai mult sau mai puțin „inovative”, ba chiar bizare pentru problemele noastre de zi cu zi. Dar cred că cea mai efectivă e soluția pentru problema abordată - relația dintre alegător și politician. Vreau să atenționez că e soluție extrem de macabră, dar pe măsură de eficace!E vorba de faptul că fiecare demnitar public de pe această planetă-utopie posedă un medalion de aur care simbolizează puterea și funcția pe care o deține. Medalionul este purtat obligatoriu. Anticamera civilă are afișate portretele demnitarilor publici cu indicarea funcției ocupate, alături de fiecare nume de familie este plasat un buton prin care cetățenii își manifestă nemulțumirea lor față de funcționar. Accesarea butonului se înregistrează automat în Sala istorică. Desigur, dreptul de a accesa butonul o aveau doar maturii.Inițial, eroului nostru – Goodman, acest obicei i s-a părut destul de inofensiv, presupunând că există alte motivații care stimulează activitatea demnitarilor. Iar descoperirea metodei de „control și balanță” practic l-a determinat pe bietul pământean să dea bir cu fugiții de pe această planetă. Eroul din povestire a fost martorul fără de voie a „executării” și a considerat metoda aplicată atât de efectivă încât a refuzat cea mai înaltă funcție publică de pe planetă. E vorba că prin intermediul Anticamerei civile era soluționată problema politicienilor și demnitarilor publici care au „întrecut măsura”.Secretul sistemului era în faptul că fiecare medalion era dotat cu o anumită cantitate de exploziv, care l-a rândul său exploda la momentul când deținătorul de medalion (demnitar public) a acumulat „masa critică” de nemulțumire!Astfel, în această utopie a fost rezolvată dilema – responsabilizarea politicienilor! Inclusiv cetățenii au fost scutiți de necesitatea de participare la interminabilele scrutine electorale. După mine este o idee fantastică. Sper că relația dintre alegător și politician (demnitar public) va fi abordată atât de prezentul legislativ cît și de societatea civilă, altfel riscăm să ne aducem aminte de ea numai în preajma alegerilor.

caricatură de Ion Barbu; sursa:  TI-România, 2003
Vlad Filat va fi învestit în funcția de premier. Igor Dodon va încerca să se răzbune pe Dorin Chirtoacă
     

     Oamenii politici de la Chișinău devin tot mai previzibili. După alegerea lui Corneliu Gurin în funcția de Procuror General cu votul a 51 de deputați este clar că zarurile au fost aruncate. Pentru ca Vlad Filat să poată reveni în fruntea Guvernului, PLDM a acceptat candidatul la funcția de procuror general desemnat de Președintele Parlamentului Marian Lupu. Totodată, deputații liberal democrați  au fost nevoiți să voteze proiectul propus de democratul Vlad Plahotniuc privind aplicarea unui sistem mixt la alegerile parlamentare.     Ce îl va motiva însă pe liderul socialiștilor Igor Dodon să voteze pentru noul guvern?  Cu siguranță, nu doar dorința de a rămâne deputat până la viitoarele alegeri parlamentare ordinare. Igor Dodon nu poate accepta că a pierdut la limită funcția de primar al municipiului Chișinău în 2011. El vrea să-și ia revanșa. Dodon va vota pentru Vlad Filat premier pentru a avea susținerea PLDM-ui la referendumul de demitere a lui     Dorin Chirtoacă pe care vrea să-l organizeze în toamnă.      Ce-a obținut grupul transfugilor liberali în frunte cu Ion Hadârcă? Deocamdată, nimic. Nimeni nici nu i-a băgat în seamă atunci când s-a cerut susținerea prin vot a candidatului Cornelui Gurin la funcția de procuror general. Istoria s-ar putea repeta și atunci când în Parlament va fi prezentat noul Cabinet de Miniștri și programul de guvernare.
Ziua profesională a funcţionarilor publici
În 2002, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a desemnat ziua de 23 iunie ca Ziua Naţiunilor Unite pentru Serviciul Public. E vorba de Rezoluţia nr.57/277 din 20 decembrie 2002. Respectiv, Guvernul Republicii Moldova a ţinut cont de decizia Adunării Generale a Naţiunilor unite atunci când a instituit sărbătoarea profesională - „Ziua funcţionarului public”.Oficial se recunoaşte importanţa şi rolul funcţionarilor publici în societate, dar, în realitate, lucrurile stau altfel. Iată cum a fost marcată această zi de către funcţionarii publici din Portugalia. 



Vezi cum s-a sărbătorit în Republica Moldova...
Salariul funcţionarului – morcovul măgarului
"Numărul funcţionarilor corupţi creşte. Ce fac autorităţile?" Este denumirea unui articol recent din ziarul Timpul. Întrebare pusă incorect, fiindcă autorităţile abilitate ale statului nu vor putea realiza prea multe în lipsa unor politici eficiente ale statului în domeniul combaterii corupţiei.

O parte componentă ar fi şi politica salarială, care în mod normal ar trebui să fie una de motivare! Ce avem în realitate? Statul promovează în acest domeniu politica „morcovul măgarului”!

Da, anume aşa poate fi definită politica statului în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Politica „morcovul măgarului” şi politica „morcovului şi băţului” practic e una şi aceeaşi, diferenţa fiind doar o alternativă aparentă între băţ şi morcov.           Din start vin cu un exemplu care, sper, va distruge un stereotip privind salariul funcţionarilor publici. Fără combaterea acestuia, nu vom putea  dărâma o prejudecată sovietică care ne macină continuu de mai bine de 20 de ani.         Majoritatea din noi suntem sau avem rude la ţară. Formaţi numărul de telefon al părinţilor sau prietenilor şi întrebaţii de viaţă, sănătate şi… cât costă  o zi de muncă la ţară! Da, să întrebaţi toate detaliile…          Sunt sigur că veţi afla următoarele - nu veţi găsi un ziler (muncitor angajat şi plătit cu ziua) mai ieftin decât 100 lei pe zi (în dependenţă de deficitul forţei de muncă din regiune, salariul net poate varia între 100 şi 150 de lei) plus, acesta va fi hrănit (obligatoriu cu carne) şi cinstit cu vin. Respectiv, la finele zilei de muncă urmează cina, la fel de copioasă şi băutură până la botul calului. Dacă e să calculăm şi banii care se dau pe mâncare şi băutură, cheltuielile depăşesc suma de 150 sau 200 de lei.          Aflăm şi ce salarii sunt în capitală - un angajat de rând (măturător) al ÎMGFL (жэк) sau al Spaţiilor verzi are un venit de circa 3000 de lei (125 lei pe zi). Asta e realitatea şi astfel e plătită munca unui ţăransau muncitor necalificat!          Cine poate să spună ce salariu merită un angajat al statului, funcţionar public, cu studii superioare, care poate fi lesne ridicat din pat peste program, în situaţii excepţionale, care e obligat, la cerere, să se prezinte la serviciu în zilele de odihnă…ş.a.m.d.?         Sau să-mi spuneţi ce salariu au funcţionarii publici!? Mai multe instituţii media, în loc să informeze publicul, de fapt îl dezinformează, agravând şi mai mult isteria societăţii împotriva funcţionarilor publici!         De ce? Iata două exemple:



Din imaginea alăturată, jumatate din şefi nu sunt demnitari publici şi nici măcar funcţionari, aşa cum pretinde sursa! (vezi anexa Legii nr. 155 din 21.07.2011 pentru aprobarea Clasificatorului unic al funcţiilor publice sau Legea nr. 158 din 4.07.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public)În articolul de mai jos un reprezentant al mass-media susţine că este ciudat faptul că Guvernul nu are ce face decât să majoreze salariile funcţionarilor publici de cîteva ori pe an. Doar la finalul articolului depistăm gafa comisă de reporter.  E vorba nu de salariul funcţionarilor, ci de cel al demnitarilor publici. În general, e vorba de cu totul alt proiect de Lege decât cel pe care pretinde reporterul că l-a studiat...          De obicei, volens-nolens, se confundă două noţiuni – funcţionarul şi demnitarul public. Foarte rar se analizează care este nivelul de salarizare al funcţionarilor.          În realitate, funcţionarul public (de execuţie) începător primeşte un salariul foarte mic până la atestarea sa (de la 2 până la 6 luni). Doar după atestare el va ridica un salariu net de maxim 1100 lei. Iar un funcţionar  de execuţie cu un stagiu de 20 de ani, va ridica un salariu net de circa 2000 de lei. Un şef de secţie (funcţionar public de conducere) cu stagiu minim de 5 ani va ridica un salariu net de 2500 lei, iar cu un stagiu de 20 de ani va avea un salariu net de 3000 de lei.Care sunt veniturile comparativ cu ţăranii şi muncitorii necalificaţi? Împărţim la 24 de zile lucrătoare şi obţinem – de la 50 până la 85 lei şi respectiv de la 104 şi până la 125 de lei!E vorba de salariile funcţionarilor publici din administraţia publică locală!Acum să răspundem la trei întrebări!? -       Este un salariu de motivaţie?-       Poate un funcţionar să întreţină familia? -       Dar să achite serviciile comunale?Din banii ăştia se circulă la serviciu şi înapoi, se circulă în interes de serviciu (nimeni nu asigură călătoria gratuită în transportul urban de pasageri), se ia masa ş.a.m.d.         Legea nr. 48 din 22.03.2012 privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici a întârziat cu mult şi, în loc să rezolve situaţia creată în domeniul salarizării, doar amână rezolvarea ei, plasând o bombă cu efect întârziat ce va fi resimţită în scurt timp…         Dacă prevederile Legii nr. 355-XVI din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar a discriminat serviciul public făcându-l neatractiv, în special pentru începători, noua Lege, din păcate, la fel nu asigură un salariu cât de cât decent.                Legea nouă aduce şi o noutate - discriminarea funcţionarilor publici cu stagiu în raport cu cei începători, fapt ce va duce la exodul lor din serviciul public. Mai grav e că funcţionarii tineri vor pierde motivarea lor principală – sporul la salariu pentru vechime în serviciul public.          Pentru tineri Serviciul public va fi în continuare considerat o trambulină pentru carieră. Dacă în condiţiile vechii legislaţii activitatea în serviciul public putea fi considerată ca un act de eroism pentru un începător, apoi noile prevederi anulează şi acest lucru. Mai mult, serviciul public devine neatractiv şi pentru funcţionarii cu stagiu. Stagiul ca instrument de motivare dispare, lucrul de fapt nemaiîntâlnit în practica mondială.         În fine, noul sistem de salarizare nu schimbă esenţial situaţia, funcţionarul va primi în continuare un salariu mic, care nu-i va permite să facă inflaţiei...Noul proiect de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative vine să confirme încă o dată faptul că Statul doar schimbă "haina" Legii, fără a-i schimba esenţa. Astfel, n-a fost posibilă salarizarea adecvată a funcţionarilor publici în baza vechii Legi nr. 355-XVI fiindcă intrarea în vigoare a mai multor prevederi au fost permanent amânate. La fel şi noua Lege nr. 48, intrată recent în vigoare, deja se propune a fi modificată. Şi anume se propune modificarea art. 17 din Lege prin înlocuirea cuvintelor  „anul 2013” cu  „anul 2015”. Respectiv, dacă Legea va fi modificată, premiul anual va fi plătit tocmai la "Sfântul Aşteaptă"! Cum n-am mai ajuns să ne bucurăm de prevederile Legii nr. 355-XVI, aşa, posibil că nu ne bucurăm şi de actuala Lege nr. 48. Deci, cu o mână se dă, cu alta se ia. Iarăşi „morcovul măgarului” se amână... deja pentru anul 2015.  

Apropo, când e sfârşitul Lumii?...:)
Salariul funcţionarilor publici – manipulare sau dezinformare a opiniei publice


Suntem cu toţii martorii unei campanii în mass-media, care poate fi numită oricum, numai nu informativă. Îmi este greu să explic dacă acest fapt este legat de lipsa de profesionalism sau din lipsa noutăţilor „fierbinţi”. Dar, cel puţin pentru un simplu cetăţean care nu este funcţionar public şi, respectiv, nu e la curent cu problema salarizării acestora, acest „val” de informaţii care vine peste el ca un tsunami, îl irită şi îi cimentează un stereotip existent şi deloc pozitiv faţă de funcţionarii publici. De câte ori le majorează astora salariile, se întreabă mulţi?Despre ce este vorba?În anul 2011, toate agenţiile şi portalurile de ştiri au difuzat cu lux de amânunte informația că Guvernul a înaintat Parlamentului un proiect de Lege care prevedea, începând cu 1 octombrie 2011, o majorare de salariu pentru funcţionarii publici de 12,5% . Ştirea a fost transmisă ca pe un fapt împlinit. Totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat la data stabilită în proiectul de Lege. Abia după două luni, acest proiect de Lege a fost examinat cu mare tam-tam în prima lectură, iar în a doua lectură a fost examinat aproape pe furiş, în primăvara anului 2012, de parcă se temeau să nu fie acuzaţi de electoratul moldovenesc că favorizează  funcţionarii publici.După mai multe peripeții, acest proiect de Lege controversat a ajuns totuşi să fie promulgat şi să intre în vigoare tocmai la 1 aprilie 2012. Deci, de la tam-tamul pornit în toamna anului 2011 şi până în luna aprilie a trecut ceva mai mult de jumătate de an.  Toţi funcţionarii publici aşteptam în suspans Hotărârea de guvern privind salarizarea funcţionarilor publici (vezi aici proiectul Hotărârii de Guvern), care stabileşe modalitatea de calcul al salariului. Hotărârea de guvern a fost votată la 23 mai, iar unii reprezentanţi ai mass-media, fie din necunoştinţă de cauză, fie în speranța că vor avea mai mulți cititori, au (dez)informat publicul larg cu următoarea ştire: 

Dragi funcţionari publici, „felicitări”, din 1 aprilie 2012 vom beneficia de „Noi majorări salariale”…Un simplu cetăţen informat într-un asemenea hal, cu siguranţă s-ar revolta. De câte majorări pot beneficia funcţionarii publici – prima dată, luna octombrie 2011, a doua - în aprilie 2012 şi încă au tupeul să se plângă de salarii mici şi foarte mici. Nimeni nici măcar nu doreşte să recunoască ca această Lege va constitui o majorare doar pentru un segment din funcţionarii publici, fiind mai degrabă o motivare a funcţionarilor publici tineri şi, respectiv, un şut în fund pentru cei cu stagiu. Bună motivare…

 Astfel, în Republica Moldova se înţelege şi, din păcate, se păstrează memoria instituţională. Oare cine va asigura continuitatea în instituţiile statului?…
Vaporul filosofic


La 22 iulie, anul 2003, ora 1500  în sala de expoziții a Arhivelor Federale (str. B.  Pirogovskaya, 17) a avut loc vernisajul expoziţiei istorico-documentare  "Vaporul filosofic", dedicată deportării intelectualilor ruşi, organizată de bolșevici în 1922.Organizatorii expoziţiei: Serviciul Federal Arhive din Rusia, Arhiva de stat a istoriei social-politice, Arhiva centrală a FSB din Rusia împreună cu Arhiva de stat a Federaţiei Ruse, Arhiva de stat a literaturii şi artelor, Preşedintele Federaţiei Ruse.   Expoziţia a redat deportarea forţată a reprezentanților proeminenţi al elitei intelectuale din Rusia – N.A. Berdiaev, L. P. Karsavin,  N.O. Losskii, P. A. Sorokin, S. L. Franc şi alţii.   Pe fundalul evenimentelor istorice ce au avut loc în Rusia în 1922 (NEP, foametea, sustragerea forțată a obiectelor de valoare din biserici, lichidarea partidelor politice şi a mişcărilor social-politice) această acţiune (deportarea elitei intelectualității) a fost o luptă conştientă  a bolșevicilor cu opoziţia intelectuală şi spirituală a noului stat proletar.

Listele intelectualităţii antisovietice, pag. 1

Listele intelectualităţii antisovietice, pag. 2La expoziţie au fost expuse primele documente care permit a identifica şi urmări mecanismul de luare şi punere în aplicare a deciziilor conducerii politice de la cel mai înalt nivel al ţării privind expulzarea, soarta celor aflaţi în exil, întoarcerea patrimoniului lor literar-spiritual Rusiei democratice, notează publicaţia rusă runivers.ru.   Cea mai mare parte dintre documente sunt listele  şi dosarele-anchetă în cazul oamenilor de știință, filosofi, istorici expulzaşi din Rusia (Moscova, Petrograd) și Ucraina, suplimentul lui Lenin la proiectului Legii introductive a  Codului penal al RSFSR privind expulzarea în străinătate, un decret al „VŢIK”-ului  privind „expulzarea administrativă", articolul lui L. D. Troțki "Dictatura, unde ţi-e  biciul?", rapoarte cu privire la arestare și deportare, desenele lui I.A. Matusevici făcute la bordul navei ce se îndreapta spre Germania în 1922, dar și alte materiale  anterior neexpuse şi cunoscute numai de un cerc restrâns de savanţi.

Lenin despre necesitatea exilării, scrie lui Stalin, pag. 1 

pag. 2Primul „Vapor filosofic”: 29 septembrie 1922. Din Petrograd îşi ridică ancora vaporul  „Oberburgermeister Haken”, pasagerii căruia erau filosofii N.A. Berdeiaev,  S.L. Frank, I.A. Iliin, S.E. Trubeţkoi, B.P. Vîşeslavţev, M.A. Iliin (Osorghin), M.M. Novikov, A.I. Ugrimov, V.V. Zvorîkin, N.A. Ţvetkov, I.Iu. Bakkal şi alţii. La 30 septembrie vaporul a ajuns la destinaţie – Stettin/Şceţin. La bord se aflau 30-33 oameni din Moskova, Kazani şi alte oraşe din Rusia (împreună cu ei, erau şi membrii familiilor lor, încă aproximativ 70 de oameni).  Al doilea „Vapor filosofic”: La 16 noiembrie  1922 din Petrograd îşi ridică ancora Vaporul „Prusia”, la bordul căruia pleacă în exil N.O. Loskii, L.P. Karsavin, I.I. Lapşin şi alţii. În  total – 17 exilaţi din Petrograd (cu familiile sale - 44 de oameni). La 18 noiembrie ajung la destinaţie – Stettin/Şceţin. De asemenea, la bord se aflau academicianul N.A. Kotlearovskii, profesorul F.Iu. Levinson-Lessing, M.V. Kirpiciov şi alţii.  

Articolul "Dictatura, unde ţi-e biciul", pag.1

Articolul "Dictatura, unde ţi-e biciul", pag.2

Raportul privind executarea operaţiunii de exilare
Secretul finlandezilor


De ce este atât de obişnuit ca în Finlanda, un adolescent normal să termine primele 8 clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână?07:45 – Saili (15 ani) aşteaptă autobuzul urban care îl va lăsa la poarta şcolii (nu există autobuze şcolare). Autobuzul trece la fiecare 5 minute. Finlandezii încearcă să-i facă pe fiii lor să fie independenţi de mici. Pe foarte puţini dintre ei, părinţii lor îi duc cu maşina până la şcoală. Biletul este subvenţionat de către municipalitate. Conform legii, niciun elev nu poate locui la mai mult de 5 km de şcoală. În exterior, instalaţiile şcolii dau o impresie spartană. Niciun muc de ţigară, nicio hârtie pe jos, niciun graffiti pe ziduri. 09:15 – Orele de 45 de minute. Finlandezii mizează pe studiile de limbă maternă, matematică şi engleză. 75% dintre materii sunt comune în toată ţara. Restul îl alege şcoala, de acord cu profesorii, părinţii şi elevii. Orele sunt scurte, intense şi, mai ales, foarte participative. În interiorul şcolii, curăţenia este şi mai evidentă. Totul pare recent dat în folosinţă. Pe bănci şi pupitre nu sunt semne, şi nu se scrijeleşte nimic. Şcoala este publică şi, bineînţeles, gratuită, dar cu instalaţii demne de un colegiu „scump” din Spania. Sălile de cursuri dispun de ecrane gigant de plasmă cu TV în circuit închis, acvariu de 200 de litri cu peşti tropicali, bucătărie completă, dispozitive audiovizuale, aer condiţionat, multe plante. Fiecare doi elevi au câte un calculator. O duzină de maşini de cusut în sala de croitorie, aparate de sudură, scule de tâmplărie, schiuri... O sală de sport acoperită, un auditoriu pentru orele de teatru şi o sală de mese cu autoservire. Cărţile sunt gratuite, materialul şcolar e gratuit, mâncarea e gratuită.12:00 – Mâncare caldă, nutritivă şi gratuită. Saili are o jumătate de oră pentru prânz, la restaurantul şcolii. Legea finlandeză obligă ca meniul să fie gratuit, nutritiv, şi cu multe feluri de salate şi fructe. Se bea apă sau lapte. Costurile le plăteşte municipalitatea fiecărui oraş. Dacă orele se prelungesc până după-amiază, şcoala are obligaţia de a oferi o gustare elevilor.16:05 – Înapoi acasă, Saili joacă hochei cu fratele lui mai mic. Nu există delincvenţă, străzile sunt sigure. Când se lasă seara, Saili şi fratele lui, care au învăţat să gătească la şcoala, pregătesc cina pentru părinţii lor, dacă aceştia întârzie la serviciu.18:30 – Cina şi sauna (aceasta de 3 ori pe săptămână) sunt momentele în care familia se află împreună. Se conversează mult, mai ales despre proiectele copiilor, dorinţele, progresele şi nevoile lor. Dar în aceeaşi măsură, se fac şi planuri de vacanţă pentru toată familia, în comun.20:15 – Temele şi la culcare. Copiii finlandezi au foarte multe teme de casă, deşi Saili le termină rapid, într-o oră sau două, pentru că de-abia aşteaptă să se urce în pat şi să citească Harry Potter în engleză. Pentru Saili, şcoala este ca un serviciu.– „Dacă un copil doreşte să studieze, poate să ajungă medic sau judecător sau inginer, chiar dacă familia sa este una săracă”.– Educaţia fiecărui copil costă statul finlandez 200000 de euro, de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. „Sunt banii cel mai bine folosiţi din impozitele noastre”.– Studenţii plătesc doar cărţile şi mâncarea (2.50 euro la restaurantul facultăţii). Apoi, statul îi ajută să se emancipeze dându-le subvenţii pentru închirierea unei locuinţe şi primul salariu.– Elevii au un respect total faţă de profesori, şi se vede în orice moment politeţea în relaţiile dintre ei. Nu poartă uniforme, dar sunt întotdeauna simplu şi corect îmbrăcaţi şi pieptănaţi.– Într-o şcoală din centrul capitalei Helsinki, sau dincolo de Cercul Polar, nivelul este acelaşi. Sistemul educaţional nu este elitist şi nu urmăreşte producerea de genii, ci atingerea unui nivel general mediu cât mai înalt.– Preşedinta Finlandei, Tarja Halonen, licenţiată în drept şi profesoară: „Când îi cert pe studenţii mei, le spun că irosesc banii contribuabililor”.– Nu există repetenţi, deşi nu există decât o singură oportunitate de a lua un examen, „pentru simplul motiv că viaţa însăşi nu se trăieşte decât o singură dată”. Se studiază până când se ia examenul, dar promovarea în anul următor este automată.– „Ziua de lucru” a lui Saili este intensă, de la 8 până la 3. Orele sunt însă scurte, de 45 de minute. Una dintre recreaţii se petrece obligatoriu afară, în aer liber. Se stimulează raţionamentul critic înaintea memorizării mecanice. Orele sunt relaxate, cum ar fi cursurile de dansuri de salon, teatru, artă digitală, coafură, arte marţiale, hochei, schi de tură, gastronomie, primul ajutor, dulgherie, mecanică sau muzică. Elevii cântă la vioară, chitară electrică sau la ce preferă. Şi, încă o dată, se încurajează gândirea critică şi se discută.– „Saili încă nu s-a hotărât ce vrea să facă mai încolo: chimie, medicină veterinară sau creaţie de jocuri video. Îl întreb dacă este fericit. Fără să clipească, îmi răspunde că da.”Da, dar secretul este altul: Prin anul 1600 s-a legiferat că cine nu ştie să scrie şi să citească nu are voie să facă copii!!!Sursa: Literatura şi Arta
INTELECTUALII ŞI PROLETARIATUL
   E de mirare cum de a trecut de cenzura sovietică următoarele fragmente din filmul artistic "Собачье сердце", turnat în anul 1988, regizor: Vladimir Bortko. Probabil unica explicaţie plauzibilă este perioada numită "Perestroica". Altfel nu se strecura următoarea secvenţă, care demonstrează elocvent care este atitudinea proletariatului faţă de intelectuali şi pentru ce fapte puteau fi arestaţi!?         Iar următoarea secvenţă poate fi transmisă mai des în Parlamentul RM, pentru a reaminti care sunt consecinţele "dictaturii proletariatului" şi cum poate fi depăşită asemenea criză (formulă valabilă pentru criza de azi), un exemplu bun cum poate fi depăşită criza economică din ţară!
Discriminarea funcţionarilor publici din Administraţia Publică Locală: tradiţie sau abatere de la normă?


Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici conţine un şir de prevederi discriminatorii în raport cu administrația publică locala (APL). Acestea se referă atât la stabilirea gradelor de salarizare cât şi la unele prevederi disproporţionale la stabilirea termenilor de aplicare a măririi salariilor. Art. 18 alineatul 1 din proiectul Lege…..stabileşte:(1) De la 1 octombrie 2011:a) salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din Secretariatul Parlamentului, Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova, Cancelaria de Stat, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, Serviciul Vamal şi Serviciul Control Financiar şi Revizie se vor stabili în mărimile specificate în anexa nr. 1, recalculate cu aplicarea coeficientului k=0,9, iar în mărime deplină salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din autorităţile publice indicate vor fi plătite începând cu 1 iunie 2012;b) salariile de funcţie pentru funcţionarii publici din alte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale se vor stabili în mărimile specificate în anexa nr. 1, recalculate cu aplicarea coeficientului k=0,8, iar în mărimile nominale prevăzute în anexa menţionată se vor plăti începând cu 1 iunie 2012.

 Interesant, ce argumente, principii, condiţii stau la baza acestor prevederi?!Cum se explică o asemenea discrepanţă în salarizare dintre funcţionarii publici din administrația centrală, cărora li se va aplica coeficientului de k=0,9, şi locală -  k=0,8.E necesar de menţionat că asemenea prevederi discriminatorii au fost şi în anii  2005-2006 când funcţionarii din municipiu au fost discriminaţi prin 2 acte normative discriminatorii: Hotărârea Guvernului nr. 73 26.01.2005 „Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)” şi Hotărârea Guvernului nr. 525 din  16.05.2006 „Privind salarizarea funcţionarilor publici şi persoanelor care efectuează deservirea tehnică”, care stabilea în primul caz o majorare de 20% a salariului (desigur cu excepţia or. Chişinău, care nu a fost menţionat în hotărâre)  iar în cazul doi stabilea pentru funcţionarii publici din aparatele primăriilor oraşelor, satelor (comunelor) o primă începând cu 1 ianuarie 2006, iar cei din aparatele primăriilor municipiilor  începând cu 1 iulie 2006. Cel mai probabil, e vorba de o practică vicioasă adusă la rang de act normativ şi care a devenit cu timpul o normă  sau un caz banal de discriminare.
Banc despre intelectuali
Promit să mai postez secvenţe video şi audio care demonstrează atitudinea faţă de intelectualitate. Iată şi un banc:
Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici - speranţe, iluzii şi realitate


Problema salarizării funcţionarilor publici n-a avut şansa să fie „despicată (ca firul) în patru”  nici de precedenţii guvernanţi, nici de actualii. La fel şi mass-media acordă atenţie acestui subiect doar când duce lipsă de subiecte sau are nevoie de ceva senzaţional şi scandalos. Din cauză unui stereotip care persistă şi azi, funcţionarii publici nu sunt priviţi cu ochi buni. Această percepţie eronată este agravată de fenomenul  corupţiei.  Astfel, orice Guvernare evită să pună în dezbatere majorarea salariului funcţionarilor publici, fiindcă riscă să fie dur criticată de societate şi mass-media. Cu regret, avem o societate cu valori distorsionate şi prost informată.    Realitatea de fapt este cu totul alta. Dacă e să urmărim epopeea parcursă de această lege de la naştere şi până a fi aprobată în prima lectură vom observa lucruri interesante.

realitate În vara acestui an, proiectul Legii privind salarizarea funcţionarilor publici elaborat de Ministerul Muncii a fost  prezentat sindicatelor spre avizare. În avizul său, Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice (SINDASP) recunoaşte „că aşteptările funcţionarilor publici la capitolul “salarizare” sunt, practic, zadarnice”.Ulterior, nu vor fi luate în consideraţie nici doleanţele sindicatelor şi nici raportul de expertiză al CCCEC care atrage atenţia asupra faptului că „proiectul prevede o lobare a intereselor salariaţilor a aparatelor centrale ale ministerelor cu o diferenţă majoră faţă de alte autorităţi publice şi instituţii de stat. Astfel, se instituie o ierarhie exagerată a aceloraşi funcţii la diferite instituţii de stat.”La fel şi al doilea raport de expertiză stabileşte probleme "legate de corupţie, protecţionism, lobbism".  Proiectul de Lege este aprobat de Guvern la 12 octombrie curent. Iar la 18 octombrie este plasat pe pagina-web a Parlamentului Republicii Moldova. E necesar de menţionat că efectuarea expertizei anticorupţie este o condiţie obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea privind actele legislative, nr. 780 din  27.12.2001.La 25 noiembrie 2011, Centrul de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC - ONG) publică raportul de expertiză care, la fel menţionează "instituirea de norme discriminatorii între funcţionarii publici (debutanţi şi cei cu experienţă şi vechime în muncă); între funcţionarii publici şi alţi angajaţi ai sferei bugetare; între funcţionarii publici de conducere de nivel superior".Nu este  clar din ce considerente autorii, în mare măsură nu au ţinut cont de concluziile şi recomandările expertizelor sus-menţionate. Altă condiţie obligatorie (art. 21 din Legea nr. 780) era transmiterea proiectului de Lege spre avizare „autorităţilor şi instituţiilor interne şi externe interesate”. Fapt care cel puţin în cazul Primăriei mun. Chişinău n-a fost respectat.  Proiectul Legii privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici crează o discrepanţă stabilind o inechitate vădită atât între autorităţile centrale şi locale  cât şi între categoriile de funcţionari în interiorul unităţii. Ierarhizarea veniturilor s-a făcut fără a ţine cont de volumul diferit de  muncă şi competenţă. La fel de discriminatoriu este excluderea sporului pentru vechimea în muncă, care poate avea un impact negativ atât asupra funcţionarilor cu vechime în muncă cât şi asupra tinerilor specialişti. Va dispărea unica pârghie ce motiva funcţionarii tineri şi cei experimentaţi să rămână în serviciu. Condiţiile noi de salarizare nu elimină inechităţile existente în sistemul vechi de salarizare, dar le aprofundează.Acestea sunt doar unele lacune ale acestui proiect de Lege. Funcţionarii publici sperau că, în sfârşit va fi stabilit un salariu echitabil şi se va echilibra nivelul veniturilor salariale (în sensul majorării) cu cel din sectorul privat. Doar printr-o astfel de remunerare poate fi obţinută o independenţă financiară a funcţionarilor publici. Astfel evitându-se riscul ca funcţionarii publici să-şi îndeplinească sarcinile cu scopul de a-şi sluji propriul interes.Din păcate, proiectul de Lege privind sistemul de salarizare a funcţionarilor publici din start nu corespunde realităţii, fiindcă salariile funcţionarilor publici nu se majorează nici până la nivelul muncitorilor (Moldtelecom SA, Spaţii Verzi, SA „Apa-canal”, SA „Termocom”, ÎMGFL, construcţii ş.a) care primesc salarii între 3 şi 6 mii lei. Astfel, proiectul de Lege este mort şi esenţial nu schimbă nimic în domeniul salarizării funcţionarilor publici. Iar majorările de 12,5 %, anunţate din luna octombrie, ca de altfel şi cele ulterioare nu acoperă inflaţia din ultimii trei ani, majorările de preţuri şi tarife la serviciile comunale.Anume din această cauză dna Valentina Buliga, în şedinţa Parlamentului din 8 decembrie 2011  a fost criticată dur de practic toate fracţiunile parlamentare. Proiectul de Lege a fost criticat şi de către societatea civilă (CAPC) în cadrul conferinţei de presă din 9 decembrie 2011, fiind atrasă atenţia asupra unor prevederi prin care se încalcă drepturile constituţionale ale funcţionarilor publici.  
Ce înseamnă un funcţionar public? Cel mai mic salariu dintre bugetari!


21.04.2010 Lucia DiaconuCongresul sindicatelor angajaţilor din serviciile publice - Mihai Ghimpu: „Nu putem avea salarii din împrumuturi și trăi din credite”Angajaţii din serviciile publice au cel mai mic salariu minim dintre bugetari. Retribuţia pe care o primesc cei care sînt în serviciul comunităţii nu acoperă nici măcar cheltuielile de primă necesitate. Aşa că salarizarea funcţionarilor rămîne pe ordinea de zi a sindicatelor angajaţilor din serviciile publice care şi-au ţinut astăzi Congresul ordinar.Salariul unui tînăr funcţionar public abia dacă ajunge la 900 de lei. Liderii sindicatului de profil spun că remunerarea proastă este cel mai des invocat motiv pentru care angajaţii în slujba comunităţii renunţă la postul care altădată era ademenitor pentru statutul ce îl oferea. În comuna Zagorancea din raionul Ungheni timp de 7 luni s-au schimbat 5 perceptori fiscali.

Mihai BurlacuMihai Burlacu, primarul comunei, spune că nu are pe cine angaja: “La angajare s-au adresat oameni foarte simpli, de diferite specialităţi. Am ajuns la aceea că s-au adresat şi bucătarii, şi muzicanţii, numai nu specialiştii în ramură. Astăzi nu poţi lua un nou angajat în teritoriu. Fiind leafa de la 850 de lei, el zice că are familie şi necesitatea de a avea mai mulţi bani. Astăzi ca să angajezi un funcţionar public în administraţia publică locală ai o singură soluţie: să angajezi un pensionar. Cu pensia şi cu leafa aceasta, poţi să mai prelungeşti activitatea în teritoriu. În rest, rămînem fără specialişti”. Majorările cu 10 procente promise funcționarilor publici de către fosta guvernare au fost anulate în toamna anului trecut. Noul Guvern s-a îndreptăţit atunci invocînd optimizarea cheltuielilor într-un an de criză şi a îngheţat salariile tuturor bugetarilor pînă în 2013.

Tatiana ToporTatiana Topor, vicepreşedintele federaţiei sindicatelor angajaţilor din serviile publice consideră că funcţionarii au fost cei mai nedreptăţiţi: „Problema cea mai mare e că s-a luat o decizie de a micşora ajutorul material la concediu de la 2 salarii la un salariu. Şi practic asta a dus la diminuarea veniturilor. Dacă pentru alte categorii – pentru învăţămînt, spre exemplu - , au fost careva majorări, noi vorbim nu de majorare, nici de stabilitate, ci de micşorarea veniturilor, asta-i problema. Ce înseamnă un funcţionar public? E ca la armată. El are un statut, el nu poate să aibă un alt serviciu suplimentar, el trebuie să aibă o responsabilitate enormă. Acum, dacă cade statutul funcţionarului, rămîne responsabilitatea. Acum ar trebui funcţionarului să i se dea un salariu, căci e vital. Chiar e paradoxal că a fost o lege a guvernului prin care tineretului din sfera bugetară i s-au acordat nişte facilităţi, locuinţe gratuite în locurile rurale. Li s-a acordat tuturor categoriilor, în afară de funcţionarii publici”. Facilităţile la pensie care motivau altădată pentru această slujbă nu au greutatea de odinioară, pentru că tendinţa în Europa este de a unifica sistemele de pensii. Pe de altă parte se păstrează influenţa politicului asupra domeniului public. Funcţionarul nu este sigur că odată cu schimbarea clasei politice îşi va putea păstra serviciul. Tatiana Topor spune că şi statutul special pe care îl are funcţionarul este în defavoarea lui pentru că un lucrător public nu poate ieşi în stradă să protesteze cum fac membrii celorlalte sindicate. Iar promisiunile guvernului şi retorica despre parteneriatul dintre guvern şi sindicate nu prefigurează nicio perspectivă care să-i încurajeze pe angajaţii din serviciile publice. Mihai Ghimpu, preşedintele interimar al ţării, a repetat la Congres ceea ce a spus guvernul funcţionarilor în toamnă: „Pentru a ridica acest nivel de salarizare, trebuie să ridicăm economia ca să avem de unde. Şi îmi pare rău că pînă acum unii care au fost la guvernare au manipulat şi cu salariaţii şi cu sindicatele privind majorarea salariilor. Nu putem avea salarii din împrumuturi şi trăi cu împrumuturi”. Federaţia Sindicatelor angajaţilor din Serviciile Publice din Moldova cuprinde peste 1400 de organizaţii sindicale pe întreg teritoriul Moldovei şi are mai mult de 33000 de membri.Sursa: www.europalibera.org Articol publicat la data de 21.04.2010.Ce s-a schimbat între timp?
MAREA UNIRE DE LA MOLDOVENI VINE


Alba Iulia, 1 decembrie 1918Pentru a înfăptui Unirea, neamul românesc a parcurs o cale lungă şi tumultoasă.  Predecesorii noştri au încercat de mai multe ori să realizeze visul tuturor românilor:-   În 1600, Mihai Viteazul, după ce a unificat Transilvania cu Ţara Românească, ocupă tronul Ţării Moldovei - astfel se realizează prima Unire a Principatelor.  -    În 1859 a avut loc Unirea Principatelor Române, cunoscută şi ca Mica Unire.-    La 1 decembrie 1918 este proclamată Marea Unire Naţională.          De-a lungul timpului, aceste teritorii au fost la răscrucea civilizaţiei romane şi lumii barbare, mai târziu a lumii creştine şi păgâne. Astfel, Ţara Moldovei a avut un destin vitreg, fiind supusă presiunilor de tot felul şi, în final, a fost sfâşiată. Nu întâmplător, la hotarul de răsărit au fost ridicate cetăţile Hotin, Soroca, Orheiul Vechi, Tighina şi Cetatea Albă. Moldovenii au suportat consecinţele dezastruoase ale celor două amputări teritoriale din 1812 si 1940. Anume moldovenii au conştientizat cel mai bine preţul adevărat al Unirii, dovadă fiind faptele predecesorilor noştri. Să le luăm pe rând. După succesul deplin repurtat de mişcarea unionistă în Principatele Române, în alegerile Divanelor Ad-hoc urmează convocarea lor în scopul pronunţării în problema unirii. În Moldova şedinţele s-au început la 22 septembrie 1857, iar la 7 octombrie 1857 M. Kogălniceanu prezintă proiectul de rezoluţie cu doleanţe naţionale în care se cerea unirea Principatelor într-un singur stat cu numele România. Adunarea ad-hoc a susţinut proiectul propus cu 81 de voturi şi numai 2 voturi au fost contra. 

votul de la 7 octombrie 1857La şedinţa din 8 octombrie 1857, la Bucureşti, proiectul de rezoluţie a fost prezentat de C. Creţulescu, care conţinea cerinţe asemănătoare cu cele din Moldova şi votat a doua zi, la 9 octombrie 1857, în unanimitate.Anume Adunările Ad-hoc au demonstrat întregii lumi dorinţa românilor de a obţine unitatea statală şi naţională. Respectiv, cererile formulate de Adunările Ad-hoc au constituit obiectul discuţiilor marilor puteri la Congresul de la Paris  (1858). Astfel, în pofida faptului că Convenţia de la Paris nu rezolva problema fundamentală a Unirii, formal, ea a dezlegat mâinile unioniştilor pentru realizarea Unirii cu forţele proprii. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al  Ţării Moldovei are loc la 5 ianuarie 1859. La 24 ianuarie 1859 este acceptată candidatura domnului Moldovei la tronul Ţării Româneşti. E de menţionat că în ambele cazuri pentru Alexandru Ioan Cuza s-a votat în unanimitate. 

Alexandru Ioan CuzaÎmprejurările externe favorabile au permis înfăptuirea Micii Uniri - Rusia, după Războiul Crimeei (1854-1856), îşi potolise puţin spiritul său barbar, iar Austria, în urma înfrângerilor de la Magenta şi Solferino (Războiul de unitate a Italiei) suferite în faţa armatei Franţei şi Piemontului, a renunţat să se mai opună Unirii Principatelor Române.  Trebuie de menţionat şi faptul că susţinerea din partea împăratului Napoleon al III a favorizat procesul Unirii. Prima Provincie care s-a unit cu Patria-Mamă a fost Basarabia. Tulburările provocate de bolşevici în Republica Democratică Moldovenească, în condiţiile dezmăţului unităţilor militare ruse, după  lovitura de stat bolşevică din 7 noiembrie 1917, a  creat haos în Basarabia. În asemenea condiţii, Consiliul Directorilor al Sfatului Ţării cere sprijinul armatei române. După  proclamarea independenţei de către Ucraina (ianuarie 1918),  Republica Moldovenească, fiind complet izolată, şi-a proclamat şi ea, la 24 ianuarie 1918, independenţa. La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.Votul Sfatului Ţării din data de 27 martie 1918 poate fi pe drept considerat preludiul Marii Uniri. 

Sfatul Ţării după votarea UniriiÎn toamna anului 1918, la Cernăuţi, Congresul General al Bucovinei a votat unirea necondiţionată cu România. La câteva zile şi Marea Adunare a reprezentanţilor populaţiei romaneşti  din Transilvania decide unirea cu România.  Astfel, Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918) este o consecinţă logică a luptei românilor pentru unitatea naţională, care a consfinţit prin votul maselor înfăptuirea Marii Uniri.La fel ca şi în cazul Micii Uniri, mai mulţi factori externi au favorizat procesul de realizare a Marii Uniri. Intrarea României în Primul Război Mondial (1916), în pofida Tratatului secret de alianţă cu Germania (1883), a permis realizarea unităţii naţionale  depline.          În anii 90, Chişinăul,  încă înainte de a-şi declara independenţa,  şi-a îndreptat privirea către Bucureşti. Contextul  politic de atunci părea foarte prielnic pentru Unirea cu Ţara Mamă. Evenimentul de la 6 mai 1990 (Podul de Flori) a confirmat dorinţa de reunificare  a populaţiei de pe cele două maluri ale Prutului. Iniţiativa a venit din partea Frontului Popular  şi a fost sprijinită atât de Guvernul RSSM, cât şi de către cel al României.

Podul de FloriNu există sărbătoare mai importantă pentru români decât data de 1 decembrie. Dezideratul atâtor generaţii a fost împlinit prin unirea cu Transilvania. Straniu este faptul că Marea Unire, care se referă şi la unirea din acelaşi an a Basarabiei şi Bucovinei, semnifică doar unirea cu Ardealul.E important să cunoaştem că anume moldovenii au fost dintotdeauna iniţiatorii, dar şi cei care au sprijinit năzuinţa neamului românesc, chiar şi în pofida faptului că din 1812 Basarabia a devenit o provincie rusească. Românii din dreapta şi stânga Prutului nu trebuie să uite că, in ciuda împrejurărilor externe şi interne nefavorabile, putem să fim din nou uniţi. În pofida tuturor impedimentelor, neadevărurilor şi a manipulărilor, România poate fi reîntregită.Pentru concursul - http://www.blog-pentru-basarabia.ro/ Unirea românilor văzută din Basarabia
Limba română – cenuşăreasă la ea acasă


Limba română – cenuşăreasă la ea acasă  Dumnezeu prima oară Când a plâns printre astre,El a plâns peste ţarăCu lacrima limbii noastre.(Ion Aldea Teodorovici)  La douăzeci şi doi ani de ani  de când a fost legiferată în calitate de limbă oficială şi, respectiv, la douăzeci de ani de la proclamarea independenţei  Republicii Moldova, constatăm cu tristeţe că limba română este orfană la ea acasă.Iată un exemplu mai vechi, dar semnificativ deoarece poate fi întâlnit şi astăzi. Anul 1995. Având dureri de cap, am intrat în farmacia policlinicii „Sf. Trei Ierarhi” din sectorul Râşcani. La rugămintea de a mi se da un „citramon” am primit un răspuns care m-a şocat:  „Ea vas ne ponimaiu, idite sprosite v reghistrature”. Din start am presupus că nu am fost înţeles corect şi am repetat rugămintea, dar farmacista s-a răstit şi mai rău, tot în limba rusă: „ce, nu ai auzit ce ţi-am spus adineauri”?!Am reacţionat violent (verbal), din cauza durerii de cap, dar şi a tupeului farmacistei – cuvântul „citramon”  este o denumire de medicament şi nu se traduce.Din 1989 şi până în prezent legiuitorul practic nu a avut curajul să elaboreze un cadru legislativ care, de rând cu promovarea şi stimularea cunoaşterii limbii române, ar fi stabilit şi măsuri de constrângere şi sancţiuni pentru cetăţenii obligaţi s-o cunoască şi s-o utilizeze, dar care nu o fac! Dimpotrivă, poziţiile limbii române au fost cedate de majoritatea comunistă prin Legea nr. 355 din 23.12.2005 „Cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar”. Anume art. 29, alin. (8) din Lege stabileşte că „sporurile pentru utilizarea, în exerciţiul funcţiunii, a unor limbi străine (cu excepţia limbii ruse) se stabileşte angajaţilor… pentru posedarea limbilor străine şi aplicarea lor în activitatea practică de zi cu zi.” Prin această prevedere, indirect, limba rusă a devenit a doua limbă maternă a funcţionarilor publici vorbitori de limba română.  O facultate a USM-ului (FRIŞPA) pregăteşte viitori funcţionari publici cu studiere în limba rusă. I-am întrebat în ce limbă vor vorbi cu cetăţenii vorbitori de limbă română? Cred că e clar de la sine ce răspuns mi-au dat. Să fie prea indulgenţi profesorii de limba română din şcolile alolingve (impuşi de împrejurări sau de administraţie), sau totuşi este vorba de o indiferenţă şi dispreţ caracteristic şovinismului rusesc. Conflictul recent privind notele negative la limba română pe care le-au obţinut unii elevi găgăuzi la susţinerea BAC-ului şi tipărirea unor diplome proprii în autonomia Găgăuză au scos la iveală doar vârful (de aisberg) al problemei pe care, dacă o ignorăm, riscăm să repetăm soarta „Titanic”-ului.Ideologii sovietici au făcut tot posibilul ca să credem că limba română şi cea moldovenească sunt diferite şi că limba rusă este unica limbă de comunicare între etnii. Basarabenilor li s-a implantat o falsă identitate, limbă şi demnitate naţională - cea de moldovean. Consecinţele propagandei sovietice se resimt şi astăzi, limba rusă fiind un instrument de ocupaţie şi dominare cu „actele în regulă”. Republica Moldova este scena teatrului absurdului, doar la noi e posibil ca politicul să intervină în domeniul ştiinţei. Declaraţia de Independenţă prevede expres că limba vorbită de băştinaşi este limba română. Prin art. 13 din Constituţie, votată de nişte deputaţi mancurţi, se revine la denumirea de limbă moldovenească. Ulterior este utilizată o denumire neutră – limbă de stat. Limba română, în calitatea sa de limbă de stat, nu a reuşit până în prezent să fie folosită pe deplin „în toate sferele vieţii politice, economice, sociale şi culturale”. Este regretabil şi faptul că ea nu îndeplineşte, potrivit Legii cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti,  „funcţiile limbii de comunicare interetnică pe teritoriul republicii”. Recent la Chişinău s-a desfăşurat Festivalul Etniilor cu genericul „Unitate prin diversitate”. Am constatat cu umilinţă că toţi participanţii la acest eveniment vorbeau în limba lor maternă sau în rusă. La cea de-a 67-a aniversare de la crearea aviaţiei civile a Republicii Moldova, eveniment organizat de către autorităţile de resort, la care a participat şi prim-ministrul Vlad Filat, moderatorul show-ului aviatic a vorbit doar în limba rusă.Pe vremuri, în cadrul Primăriei Municipiului Chişinău erau cinci responsabili de monitorizarea respectării legislaţiei lingvistice. Din păcate, în perioada comunistă aceste funcţii au fost lichidate. În opinia noastră, ar trebui să se revină de urgenţă la instituirea unor organe de control eficient la nivel local şi central ce vor monitoriza modul de funcţionare a limbii de stat. Monitorizarea la nivel de guvern a utilizării limbii române va permite adoptarea în termene efective a unor acte normative menite să promoveze politici în domeniu şi să contribuie la însuşirea limbii de către toţi cei care se vor cetăţeni ai republicii noastre.Acest articol este pentru concursul Limba română în Basarabia.Vă rog să mă susţineţi şi să-mi votaţi articolul.  http://www.blog-pentru-basarabia.ro
Munca lui Sisif sau Epopeea partea II


Vezi mai jos răspunsurile scanate.nr. 1

nr. 2

nr.3





nr. 4







nr. 5

nr. 6



nr. 7



nr. 8

     Intenţionat nu comentez unele aberaţii din răspunsurile de mai sus. Vă las să "savuraţi" tupeul care,  pare-mi-se nu are limită la demnitarii vizaţi. În următoarea postare voi atrage atenţia la fiecare moment în parte.
Munca lui Sisif sau Epopeea partea I


     În articolele de mai jos am promis să descriu experienţa pe care am trăit-o în încercările mele de a apăra drepturile funcţionarilor, confruntându-mă pentru prima dată cu un fenomen puţin cunoscut şi mai puţin recunoscut de autorităţi: discriminare fondată pe opinie politică.       Să explic de ce. În confomitate cu prevederile art. 3  din Convenţia OIM (Organizaţia Internaţională a Muncii) nr. 131/1970 (la care Republica Moldova a aderat în 1995) statul determină nivelul salariilor minime, pe măsura posibilităţilor şi ţine cont de următoarele elemente:a) nevoile lucrătorilor şi ale familiilor lor faţă de nivelul general al salariilor în ţară, costul vieţii, prestaţiile de securitate socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale;b) factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării economice, productivitatea şi interesul care există pentru a realiza şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de muncă.      La fel, Convenţia OIM nr. 111/1958 "Privind discriminarea în domeniul ocupării forţiei de muncă şi exercitarea profesiei" şi nr. 117/1962 "Privind obiectivele şi normele de bază ale politicii sociale" garantează achitarea integrală şi echitabilă a salariului!      Pentru a face cunoştinţă cu textul deplin al Convenţiilor accesaţi link-urile după cum urmează:Convenţia nr. 131 - http://www.mmuncii.ro;Convenţia nr. 111 - http://www.irdo.ro;Convenţia nr. 117 - http://www.mmuncii.ro.     Să vedem în continuare cum Guvernul a ţinut cont de prevederile acestor Convenţii, de altfel şi de prevederile legislaţiei în vigoare în domeniul muncii.    La 26 ianuarie 2005 Guvernul emite Hotărârea nr. 73 "Privind salarizarea personalului primăriilor oraşelor şi satelor (comunelor)". Pentru a vedea textul deplin consultaţi link-ul:  http://lex.justice.md. Aparent este o hotărârea bună, care în sfârşit majora salariile funcţionarilor din aparatele Primăriilor. Doar la prima vedere, fiindcă foarte repede bucuria multor funcţionari din municipiu a trecut în scârbă. De ce?     Foarte simplu. Hotărârea sus-menţionată majora cu 20 la sută salariile angajaţilor din autorităţile publice locale de nivelul I şi nici vorbă de municipiu, care este autoritate publică locală nivelul II.     Şi atunci am decis să recurgem la înţelepciunea bătrânilor: bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se va da... Dar uitasem  de fapt finalul acestei înţelepciuni: caută şi vei afla!     Am alcătuit o petiţie (naivul de mine) pe care am semnat-o, fiind semnată şi de colegii mei de serviciu. Şi de aici începe epopeea. La diferite întălniri cu membrii Guvernului fiind înmânată se pierdea, disparea fără urmă. În final am fost nevoit să o trimitem prin poştă: Parlamentului RM, Sindicatelor de ramură şi Confederaţiei sindicatelor, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor, Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova.     Punct. Anume aici se încheie prima parte.     Mai jos înserez petiţiile scanate, care sint aproximativ identice: Ministerului Economiei





anexă



  Confederaţia Sindicatelor din RM



 Comisia Parlamentară pentru administraţie publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului



Ministerul Finaţelor

Centrul pentru Drepturile Omului din RM







Interpelare pregătită pentru a fi înaintată Prim-ministrului

       Iată cam aşa stau lucrurile şi să vedeţi cât de ilustre sunt răspunsurile înalţilor demnitari, apropo, unii dintre ei se regăsesc şi în actuala guvernare.
Scaunul de birou ne scurtează viaţa
Nu contează câtă mişcare faci şi cât de bine mănânci, dacă stai toată ziua la birou cu fundul pe scaun, rişti să mori de tânăr

     Un studiu realizat de cercetătorii americani din Louisiana, care au analizat timp de 13 ani stilul de viaţă a 17.000 de subiecţi de ambele sexe, au constatat că persoanele care îşi petrec cea mai mare parte din zi la birou, stând pe scaun, prezintă un un risc de 54% mai mare de a muri în urma unui atac de cord, faţă de persoanele cu viaţă mai activă.     Studiul specialiştilor Centrului de Cercetări Biomedicale Pennington, din Louisiana, publicat în revista de specialitate Medicine & Science in Sports & Exercise a atras atenţia celor interesaţi de viaţa sănătoasă. Când coordonatorul cercetării, Peter Katzmarzyk, a fost solicitat de jurnalişti să dea detalii, el a precizat mai întâi de toate că studiul realizat de echipa sa nu este nou sub soare. Interesul faţă de pericolele vieţii sedentare le fusese stârnit mai înainte cercetătorilor britanici. Ei au rea­lizat, în 1953, un studiu similar, având ca subiecţi şoferii de autobuz. Din acel studiu a rezultat că şoferii de autobuz riscă de două ori mai mult să moară de atac de cord decât mani­pulanţii cărucioarelor de transportat bagaje.      Referitor la studiul realizat de echipa sa, Katzmarzyk a dezvăluit cea mai surprinzătoare constatare făcută în urma cercetărilor, aceea că petrecerea zilei de lucru în şezut, pe scaun, este un „factor de risc independent” pentru atacul de cord, fără legătură cu alţi factori care îl pot provoca. Astfel, acest factor de risc îi afectează în egală măsură pe fumători şi pe nefumători sau pe cei care practică zilnic exerciţii fizice şi pe cei care nu le practică. Pe scurt, nu contează câtă mişcare fizică faci zilnic sau cât de sănătos mănânci, pentru că stând mai toată ziua pe scaunul de birou, riscul de a muri mai devreme, din cauza unui atac de cord, se dublează.     De ce se întâmplă aşa ceva? Nici experţii nu ştiu deocamdată cu siguranţă. Unul dintre colegii lui Katzmarzyk, profesorul Marc Hamilton, crede că secretul s-ar afla într-o en­zi­mă, numită lipoprotein lipaza – LPL – sintetizată în ţesuturile adipos şi muscular, care transformă grăsi­mi­le din sânge în energie. Făcând studii pe şoareci de laborator, Hamilton a constatat că la cei care stăteau în pi­cioa­re, substanţele erau transportate în organismul lor de zece ori mai re­pede decât la cei care nu se mişcau şi stă­teau culcaţi. În această poziţie, nivelul de LPL din organismul ro­ză­toa­relor scădea drastic. Cercetătorul afirmă că acest mecanism func­ţio­nează la fel şi la om. Statul ore-n şir pe scaun încetineşte metabolizarea substanţelor în organism, iar arderile fiind astfel încetinite, grăsimile se depun pe ţesuturi şi pe vasele de sânge, ceea ce creşte considerabil riscul producerii unui atac de cord. Dar nu numai inima are de suferit din cauza statului pe scaun. Suferă şi coloana vertebrală, de la prima, la ultima vertebră, mai ales dacă poziţia este incorectă, cu spinarea îndoită şi capul aplecat spre ecran sau tastatură, poziţie cel mai frecvent întâlnită, suferă şi bazinul, care tinde să se ducă „în faţă”, şi umerii, care „se apleacă” şi, până la urmă, tot trupul.      Pe de altă parte, astăzi, spre deosebire de acum 20-30 de ani, petrecem, potrivit statisticilor, cu 8% mai mult timp pe scaunul de birou, iar stilul nostru de viaţă este, de asemenea, mai static, chiar dacă dedicăm poate mai mult timp mişcării fizice organizate, de tipul gimnasticii şi anumitor sporturi, ceea ce nu trebuie confundat cu a avea o viaţă activă. Aceasta din urmă constă în exerciţii „neconvenţionale”, ca mersul pe jos, munca în gospodărie şi altele asemănătoare, mult mai eficiente decât primele. De pildă, s-a constatat că o persoană care lucrează 6-8 ore stând în pi­cioare arde până la 1.500 de calorii, în timp ce una care lucrează stând la birou, pe scaun, abia dacă arde 900.     Colac de salvareDin fericire, nu este totul pierdut. Există câteva trucuri foarte eficiente în lupta cu efectele periculoase ale sedentarismului de birou. De pildă, Ha­mil­ton recomandă pauzele mici şi dese. Pot fi şi două pe oră, când e bine să te ridici de pe scaun, să bei un pahar cu apă sau un suc, să faci o vizită co­le­gilor din biroul vecin sau priveşti pe fereastră. Trucul pauzelor mici descu­ra­jează depunerile excesive de grăsime. Eficient este şi statul în picioare când vorbeşti la telefon. Caloriile se duc mai repede, iar conversaţia este mai concentrată pe subiect, decât din poziţia şezând. Un alt truc constă în a nu scrie e-mail-uri „kilometrice”. Dacă redactarea unui e-mail ar dura mai mult de un sfert de oră, mai bine pune mâna pe telefon şi stai de vorbă cu persoana respectivă, de preferinţă, în picioare. Nu în ultimul rând, nu sta mai mult de şase ore pe scaun şi asigură-te că biroul, scaunul, tasta­tura şi ecranul sunt aşezate în poziţiile ergonomice optim adaptate la statura ta.Autor: SÎNZIANA STANCU Sursa: http://www.jurnalul.ro
Statistica interpretată ca şi legea "закон что дышло куда повернешь туда и вышло"


     În articolul de mai sus dna Valentina Buliga declară: „Potrivit datelor statistice, femeile au o pondere de 52% în structura populaţiei Republicii Moldova, sunt mai instruite şi mai longevive, totuşi ele sunt mai puţin plătite şi au o reprezentare politică slabă.       Astfel, la posturile de conducere la nivel central femeile constituie 20,8% printre deputaţi şi 6,25% printre miniştri, iar la posturile de conducere la nivel local femeile constituie 18% printre primari, 3,1% - printre preşedinţi de raioane, 16,9% printre consilieri raionali şi 28,7% printre consilieri locali. În ceea ce priveşte remunerarea femeilor, salariul lor constituie 72% din salariul mediu al bărbaţilor.”      Nimeni nu pune la îndoială dreptul Dumneavoastră, dna Valentina Buliga, de a fi aleasă în funcţie de Preşedinte a Republicii Moldova. Sau ceva mai actual în funcţia de Primar General, dar statistica este din păcate utilizată drept un instrument de a atinge unele scopuri dar nici pe de parte interpretată obiectiv.      E vorba de faptul că, aparent lucrurile sunt aşa cum le redaţi, dar în realitate în conformitate cu datele Biroului Naţional de Statistică pe care, observăm că şi Dumneavostră le-aţi consultat, lucrurile stau un pic (niţel) altfel.        Analizând aceste date poţi da o explicaţie privind "remunerarea femeilor"! Nu se poate afirma că femeile, cel puţin în domeniul salarizării sunt discriminate în Republica Moldova. Fostul regim comunist (ex-sovietic şi PCRM-ist) a avut grijă cel puţin la acest compartiment să egaleze în drepturi pe femeie - de rând cu barbatul (muncitor) şi femeia (colhoznică) a primit un instrument de muncă, azi simbolul comunismului: secerea şi ciocanul!



      Da, drepturi egale de a munci şi primi un salariu mizer, un salariu care (al ambilor părinţi) nu-ţi permite să întreţii o familie. Dar să revenim la statistica noastră. Rog să observaţi care e ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activităţi economice, la sigur veţi observa de ce cota salariului mediu al femeilor din salariul mediu al bărbaţilor constituie 73,3%!      Si anume, prezenţa masivă a femeilor în următoarele domenii "ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice", apoi "servicii", urmează "agricultură" şi "industrie", s.a. Poate nu există discriminare pe gen şi e prezentă o discriminare a unor categorii sociale şi respectiv profesii!? Asta este, bat-o vina, cauza de bază! Domeniile unde este prezentă masiv femeia şi sunt domeniile cele mai prost plătite.   În plus, cu referire la "posturile de conducere" ocupate de femei, Vă rog să observaţi în datele prezentate de BNS că femei-manageri şi înalţi funcţionari în administraţia publică şi unităţile economice şi sociale constituie 40%. E mult sau puţin, las pe domniile voastre să decideţi!     Pentru mai multe detalii puteţi consulta link-ul: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=264&
Asigurarea principiului de echitate socială... amânat: este corect sau discriminatoriu, partea II


Trăiască Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie!Proletari din toate ţările uniţi-vă!Slavă PCUS! Toată puterea sovietelor!Cauza lui Lenin trăieşte şi biruie!Lenin, Partidul, Komsomolul!Pământ ţăranilor! Fabrici şi uzine muncitorilor! Puterea Poporului! Pace! Muncă! Mai!Cine nu lucrează, nu mănâncă!BrrrrrrrrrrrrrrTreziţi-vă!!!A da, da!Trăiască Alianţa pentru Integrare Europeană!Slavă AIE! Toată puterea AIE!Echitatea socială în RM s-a instaurat definitiv!Mă întrebaţi de unde şi cum? Poftim. După cum observaţi din articolul „Parlamentul R. Moldova i-a lăsat fără privilegii” în sfîrşit „cele 3% din populația Republicii Moldova nu va mai fi privilegiată. Este vorba de judecători, procurori şi funcţionari publici. Proiectul de lege care prevede majorarea treptată, cu 6 luni în fiecare an a vârstei de pensionare a acestor categorii de salariați a fost adoptat, marți, 29 martie cu votul majorităţii deputaţilor din alianţa de guvernământ, comuniştii, însă, au votat împotrivă. Modificarea va fi pusă în aplicare începând cu 1 iulie, 2011, iar către anul 2034, vârsta de pensionare în Republica Moldova va fi aceeaşi pentru toate categoriile de salariaţi.”De asemenea conform raportorului „proiectului, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Valentina Buliga” această modificare „are drept scop crearea condiţiilor egale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova”. Nici de cum nu pot înţelege în ce constă aşa numitul principiu de „creare a condiţiilor egale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova”. După mine, dacă e criză economică mondială, dacă e criză economică în ţară, apoi dragii mei poliţişti, judecători, procurori şi inclusiv funcţionari publici, stabilim drepturi egale pentru toţi şi respectiv PUNEM ÎN APLICARE LEGEA DE LA DATA PUBLICĂRII ŞI NICI VORBĂ DE CAREVA AMÎNARE, SAU MAJORARE TREPTATĂ A VÎRSTEI DE PENSIONARE PENTRU ACESTE CATEGORII DE SALARIAŢI!!!Altfel spus, anume cei ce urmează să se pensioneze ulterior SUNT PRIVELEGIAŢI COMPARATIV CU COLEGII SĂI MAI TINERI, NU!?Apoi, despre ce CONDIŢII EGALE PENTRU TOŢI CETĂŢENII Republicii Moldova noi vorbim?!Acest proiect de lege la sigur nu face  faţă unei expertize anticorupţie!!!ECHITATE SOCIALĂ ÎN RATE (eşalonată)!!!Mai tărziu voi reveni la această temă privind echitatea socială, la moment Vă pun la dispoziţie un certificat cu privire la salariul unui inginer de rând dintr-un ÎMGFL!

"Intelectualitatea" în filmele sovietice, partea III


"Опера́ция „Ы“ и други́е приключе́ния Шу́рика" —  un fragment din filmul artistic sovietic, produs în anul 1965, regizor Leonid Ghaidai.  Atenţie la eroul Şurik, student şi lucrător auxiliar (actor - Alexandr Demianenko).
"Intelectualitatea" în filmele sovietice, partea II


"Ирония судьбы, или С лёгким па́ром!" — un fragment din comedia sovietică, regizor: Eldar Ryazanov, difuzat la televizor la 1 ianuarie 1976. Atenţie la eroul Jenea Lukaşin (actor - Andrei Miaghkov).
"Intelectualitatea" in filmele sovietice, partea I


"Больша́я переме́на" —  un fragment din filmul artistic televizat (sovietic), 4 serii, produs în anul 1972, regizorul Alexei Koreniev. Atenţie la eroul Petea Timohin (actor - Savelii Kramarov).
Asigurarea principiului de echitate socială... amânat: este corect sau discriminatoriu


Pretinsul argument de modificare a legislaţiei de pensionare pentru categoriile de „privilegiați” este chipurile „asigurarea principiului de echitate socială”. Aparent ideea este bună! Dar, acest „băţ” cu două capete bate de fapt în generaţiile tinere şi favorizează funcţionarii şi demnitarii publici de vârsta prepensionară din actuala guvernare. De ce oare? Apare de la sine un singur răspuns: este un caz de lobby. LOBBY s. n. Grup de persoane care influențează, din afară, hotărârile unui parlament; grup de presiune. [Pr.: lóbi] – Cuv. engl. Sursa: DEX '98 Dacă se pretinde „asigurarea principiului de echitate socială”, apoi  să se asigure acum şi pentru toţi. În realitate echitatea socială se amână pentru o perioadă de… nuştiu câţi ani.  Ţinând cont de faptul că majoritatea din demnitarii publici care au participat, propus, promovat, discutat sunt cam de vârsta prepensionară… era şi „normal” să-şi asigure viitorul propriu în primul rând! Ţinând cont de faptul că suntem în plină criză economică la nivel mondial şi naţional era cazul ca efectul acestui proiect de Lege să fie resimţit imediat, însă după cum obseravţi mai jos efectul maxim va fi atins doar peste 10-24 de ani!?Să facem calculele de rigoare pentru: Poliţişti, procurori – vârsta actuală de pensionare - 50 ani, pentru a atinge cota maximă de 57 (femei) şi respectiv 62 (bărbaţi) de ani este necesar de 14/24 de ani. Funcţionari publici – vârsta de pensionare 52 (femei) /57 (bărbaţi) de ani, pentru a atinge cota maximă de 57 şi respectiv 62 de ani este necesar de 10/10 de ani.Reiese că nu e vorba de "echitate socială" - pretins argument de modificare! E vorba de un populism "curat" şi un caz clar de lobby mascat sub de o grija "nemărginită de "asigurare a principiului de echitate socială".Iar dacă analizaţi CV-urile de mai jos a demnitarilor - autorii acestei modificări veţi observa că de fapt au mai avut grija şi de ei. Faceţi clik pe imagine şi observaţi anii de naştere, stagiul şi faceţi concluziile când urmează să se pensioneze: 

 Felicitări dna ministru, în doi ani veţi fi pensionar!!!

Felicitări dle viceministru, această modificare nu vă va afecta pentru că într-un an ieşiţi la pensie.CINE ÎŞI TAIE CREANGA DE SUB PICIOARE?!?!O asigurare din contul viitoarelor generaţii de funcţionari! BRAVO! Iată asta zic eu "echitate socială"!!! Care de altfel (şic) contravine legislaţiei în vigoare, fiindcă nici un drept salarial câştigat nu poate fi anulat prin altă Lege. Curtea Constituţională s-a pronunţat în  hotărîrile nr.4/27.01.2000; nr.34/19.09.2002; nr.9/30.03.2004 Păcat că de altfel nimeni nu va avea curajul să atace această modificare de Lege în Curtea Constituţională! Nu e "la modă" astăzi să aperi drepturile funcţionarilor publici.

Generat în 0.321 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots