idei pentru o viață mai (ne)plicticoasă

A fost frumos. Aveam potențial Dar, ce păcat Că impotentul Nu eram eu.

Mama proștilor e mereu gravidă... Nu te pune cu prostul că are mintea odihnită... Sunt 2 lucruri infinite în lumea asta: universul și prostia omenească și nici nu știu care din ele este mai mare... Cam astea sunt primele gânduri ale unui om care se gândește la prostie, indiferent de vârstă, sex și gen. De fapt zilele astea am relevat asupra câtorva lucruri legate de proști și de ce ei sunt mai mereu ținta unor atacuri personale (nicidecum atacuri la personalitate). Ne credem cei mai buni și cei mai deștepți deși ades nu e nici pe de aproape așa. Ne impunem superioritatea noastră și luptăm cu cei mai slabi ca noi. Deci cine suntem în asemenea circumstanțe? La ce poți să te aștepți de la un prost? Vei spune că te poți aștepta la orice - e adevărat, prostul nu are limite, dar e limitat în a gândi. Acțiunile lui pe durată lungă sau scurtă sunt influențate de nemijlocita apropiere de careva lucruri sau situații, deci sunt arme cu rază scurtă de acțiune. Ce face un deștept când se prostește? O știm mult prea bine uitându-ne în propria oglindă (prostul nu se crede prost pentru că nu știe asta), da... suntem limitați acțiuni, dar cu idei și gânduri nelimitate, deci avem o gamă muult mai variată de a oferi un nou omagiu prostiei omenești. Și iată gafe de proporții făcute de oameni ultra deștepți și sănătoși mintal de la care nu te aștepai nici în ruptul capului să dea dovadă de atâta prostie, stai preplex și te gândești la ce o fi fiind pățit și nici nu îți dai seama că pe moment a întrecut-o și pe mama proștilor și nici nu a realizat asta... Apoi trec câteva zile și nici nu se vrea să își amintească de cele întâmplate... și e bine așa, ai răgaz să reflectezi asupra vieții și de ce mai este în stare omul până la noul salt în marea proștilor. Încercând să reflectez asupra prostiei deștepților nu am atins ideea deșteptăciunii proștilor pentru că nu își are rostul, dar am găsit un citat ce se potrivește celor scrise de mine mai sus: Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa, inteligenţa are limitele ei, prostia nu. Umberto Eco Deci să savurăm fiecare moment oferit de viață!

Creionu-i ascuţit cu lama,O foaie nuş de unde scoasăTrasez o primă linie cu mâna tremurândăE strâmbă, e stângace, e un prim pas,E tot ce din acele timpuri mi-a rămas.Mă uit la ea şi văd un drumŢinut de mână mai întâi de cineva mai mareCei care mi-au dat viaţa şi un loc sub soareŞi iată că încetişor apar şi eu în trup şi carne.Iar carnea se transformă-n caracter Şi-ncep să văd acel Eu mare care ades ma sperie(Deşi nu par a criminal în serie)Specific şi nu exemplific, totu-i jocIar cuvintele sunt piesele alese, Şi văd că nimic până la urmă nu mai iese.Cine nu a vrut să meargă pe acelaşi drum a doua oarăŞtiid că trebuie s-aleagă între ceva ce pân-la urmă o să doarăMurind încet în lupta sa interioară cu tot acelaşi scop de-odinioarăGândeam noi oare că odată şi odată ne vom iubi şi cea mai stângace a noastra faptă?Te temi de propriile temeriStai cumva ascuns de tine-n tine, tremuri?Şi aşteptând momente alte, amintiri din culmile de tine-urcateIar până la urmă tot nu-ţi pasă din toate astea ce te aleg şi ce-o să iasă.

Așadar am hotărât și eu să îmi fac un blog în toată legea pentru a fi în rând cu lumea (aș putea spune cool însă prefer să vorbesc o limbă maternă și nu modernă). Pentru cei care au intrat întâmplător pe acest blog vă spun salut (sau nu). Și toate astea din lipsă de imaginație. Mie îmi rămâine să îmi urez un bun venit și (ne)plictiseală plăcută.