Flori de interior

Unele plante de interior necesita multă îngrijire cît și o atenție iubitoare și frecventă, pe cînd altele sunt mai puțin pretențioase și nu necesită o îngrijire frecventă. Există o selecţie de plante ușor de intreținut care sunt destul de atrăgătoare, decorative și care cresc ușor, plus la toate unele dintre acestea se vor simți bine chiar dacă uneori sunt neglijate. Mai jos sunt prezentate cele mai ușor de intreținut plante de interior.

Filodendronii – sunt niște plante nepretențioase care preferă o lumină moderată, adică nu veți avea nevoie ca acestea să stea direc pe pervazul unui geam sau în apropiere la fereastră. Filodendronii sunt niște liane, care cresc și într-un loc mai umbrit. Aceștia nu sunt pretențioși la udări, și preferă cantități moderate de apă. Un filodendron se privește frumos cît și pe podea cît și pe o masă sau dulap mai înalt.

Sansevieria crește aproape în orice condiții. În general Sansevieriile cresc la intensități diferite de lumină - de la lumină moderată pînă la o intensitate puternică de lunină, preferă cantități moderate pînă la scăzute de apă. Între udări solul din ghiveci este necesar să se usuce. Pe lîngă faptul că acestă plantă este nepretențioasă aceasta produce oxigen timp de noapte și este bună de a fi amplasată în dormitor. Sansevieria supravețuește cu siguranță dacă din cind în cînd este uitată sau nu a fost udată timp de o lună.

Clorofitum. Este o altă plantă ușor de întreținut. Aceste plante par să supravețuiească în orice condiții. Clorofitumul este destul de răspîndit și-l puteți găsi oriunde pentru a face rost de pui. Acesta necesită lumină moderată și udări moderate. Solul între udări e necesar să se usuce și plantele pot fi udate o dată la două săptăpmîni. Aloe vera. Pot crește atît la lumină puternică cît și moderată, și necesită de a fi udate o dată la două săptămîni.

Zigacactus. Se va simți bine la lumină moderată, și necesită o lumină mai intense, doar în perioada de înflorire (pe timp de iarnă), poate fi amplasat pe pervaz umbrit, lîngă o fereastră, sau pe un dulap, iarna se amplasează în cel mai luminos loc. Se udă foarte rar și nu mai rar de 2 săptămîni în perioada de înflorire.

Dracena. Unii susțin că dracaena este o plantă greu de îngrijit, dar poate fi una din cele mai simple de întreținut respectînd doar un principiu. Dacă planta stă într-un loc mai însorit aceasta necesită de a fi udată un pic mai des, dar aceasta se simte perfect și untr-un loc cu lumină moderată și udări moderate, nu necesită cantități mari de apă. Un geam cu puțin soare sau deloc este perfect pentru amplasarea unei dracene, la fel aceasta va crește și un pic mai departe de un geam.

Dieffenbachia și spatiphylum sunt două plante tot mai des întilnite în officii și apartamente acestea la fel sunt ușor de intreținut, rezistă la lumină moderată pe cînd spatiphylum poate crește chiar și în umbră. Acestea dau ușor de înțeles cînd vor udate ofilinduse rapid, astfel poate fi ușor învățat la cîte zile acestea necesită de a fi udate. În general aceste plante se udă de cîteva ori pe săptămînă

Passiflora este o liană care crește și se dezvoltă rapid,  are flori de o splendidă eleganță exotică  pe tot parcursul verii. Florile sunt temporare dar la o îngrijire bună înflorește în continuu pe perioada de vară. Structura florii este complexă și foarte decorativă, are 10 petale, florile sunt solitare și mari, ajung de la 8-12 cm în diametru. Această liană crește foarte rapid în prezența luminii solare și va ocupa întregul geam, din care cauză se frezează în fiecare an. Cea mai populară specie este Passiflora caerulea, cu o floare de 8 cm în diametru și cu nuanță albastră, crește bine în condiții de cameră și este cea mai rezistentă specie la frig. Passiflora edulis și Passiflora ligularis necesită condiții de seră și formează fructe galbene care sunt comestibile. Cea mai decorativă este Passiflora quadrangularis, aceasta are flori de culoare roșie și necesită condiții tropicale pentru o creștere și dezvoltare favorabilă.

Passiflora albastră, primavara se frezează pentru ai da un aspect atrăgător. Planta poate fi frezată de la bază lăsînd doar 3 lăstari de bază pe tulpina principală. Dacă planta deja nu mai încape pe geam, poate fi frezată de la bază lăsînd 3 muguri care vor da naștere la 3 lăstari noi. În cazul în care liana arată o creștere și ramificare slabă se poate freza la 1/3 din lungime, fiind înlăturați lastarii cei mai subțiri lăsînd 2-3 cei mai puternici. Pentru a orienta direcția creșterii lianei în vazon se poate fixa un suport de bambuc sau se întind niște sfoare.

Passiflora necesită o lumină intensă cu cîteva ore de raze solare directe pentru a induce înflorirea. Temperatura  optimă de creștere este de 18-22 grade Celsius, pe timp de iarnă nu mai jos de 8-12 grade. Iubește multă apă, încât pe timp de vară necesită a fi udată zilnic, iarna udatul va fi redus considerabil. Necesită o umiditate a aerului înaltă, în zilele călduroase a verii va fi stropită pe frunze, în absența razelor solare directe pentru a evita arsurile pe frunze. Răsădirea se face în fiecare an într-un vazon puțin mai mare, se va transplanta cu bolul vechi de pămînt fără a depana solul de pe rădăcini. Se adaugă substrat din părți și se comprimă ușor cu degetele, se udă abundent și se pune la lumină. Înmulțirea se efectuează prin înrădăcinare de butași sau semințe primăvara.

Cita apa veti turna la o planta depinde de mai multi factori. Specia plantei si marimea acestea este un factor important, dar pe linga aceasta e bine sa luati in consideratie si conditiile de crestere cum sunt: lumina, umeditatea, tipul solului, cit si marimea ghivechiului - toti acesti factori determina cantitatea de apa de care are nevoie planta. Este bine de a cunoaste necesitatile individuale a plantei ce tin de udare. De obicei aceste descrieri pot fi gasite in literatura specializata pe plante de apartament cu descrierea specifica pentru fiecare specie. Sint plante care iubesc o umeditate constanta, sint si plante care iubesc ca stratul superior de sol intre udari sa se usuce, si sunt plante petru care stratul de sol e necesar de mentinut permanent umed. Cactusii si suculentele au cerinte specifice in irigari pe parcursul ciclurilor sezoniere de crestere, si e bine cunoscut ca pentru aceste plante stratul de sol intre udari tre sa se usuce, iar pe timp de iarna se mentine aproape ca uscat.

Udarea plantelor in exces duce la putrezirea radacinilor, pe cind in cazul unei insuficiente indelungate de apa, acestea se ofilesc si pot pierde o careva cantitate de frunze. Plantele care au perisori pe frunze, cum sunt violetele, se uda in farfurie, deoarece picaturile care cad pe frunze sau flori vor provoca pete sau arsuri in prezenta luminii solare. Umeditatea solului poate fi cu usurinta controlata cu degetul. Plantele care au cerinte moderate fata de sol vor fi verificate in profunzimea solului la 5 cm pentru prezenta sau absenta umeditatii. Plantele la care stratul de sol e uscat complet, sau la care apa se scurge in farfurie fara a umecta substratul pot fi scufundate in vase cu apa ca acestea sa absoarba atata apa de cit au nevoie. Mai jos citeva referinte ce tine de calitatea apei pentru udatul plantelor de apartament: - udati plantele cu apa de temperatura camerei, apa rece provoaca stres la plante, si una calda are efect benefic asupra cresterii sanatoase a radacinii. - lasati apa sa stea in jur de 24 de ore, ca clorul si fluorul sa iasa din aceasta, - plantele de apartament nu iubesc apa dura, care contine o cantitate mare de calciu. Un filtru de apa ar fi o solutie, la fel apa de ploaie este perfecta pentru udatul plantelor. - verificati stratul de sol la umeditate, si udati plantele cind acestea au nevoi de apa in loc de a le uda conform unui program prestabilit.

Este bine cunoscut faptul ca plantele convertesc bioxidul de carbon in oxigen. Citeva plante de camera in oficiu sau locuinta, vor imbunatati calitatea aerului, pe linga aspectul estetic care il ofera unui interior. Acest fapt este confirmat de un studiu efectuat de NASA. NASA sustine ca unele plante de camera purifica si filtreaza aerul de particole nocive pentru sanatate, printre care se numara: formaldehida, benzenul si tricloretilena. NASA recomanda in jur la 15 plante de interior care au o capacitate sporita de purificare a aerului. Lista de plante cu poze este prezentata mai jos, dar pina atunci citeva referinte despre sursele principale de poluare a aerului din incaperi cu formadehida si benzen, cit si efectul nociv asupra sanatatii omului.

Formaldehida este prezenta practic in orice incapere. Una din sursele de poluare este mobila confectionata din placi aglomerate fabricate din rumegus de lemn. Pe linga acesta formaldehida se contine in produse de hirtie prelucrata chimic. Majoritatea detergentilor de uz casnic si adezivilor folositi la constructia imcaperilor la fel contin formaldehida. Ceea ce tine de efectul nociv asupra sanatatii, formaldehida irita tesuturile mucoase a ochilor, nasului si a gitului. Aceasta la fel este reactiva cu proteninele umane si poate provoca dermatite ale pielii. Cel mai raspindit sindrom la expunere excesiva cu formaldehida, se manifesta prin iritarea ochilor si durerilor de cap, iar in cazuri mai serioase poate provoaca astm.

Benzenul este un solvent foarte bun care se foloseste la confectionarea multor obiecte de uz casnic, de care ne folosim zi de zi. Benzenul se foloseste la confetionarea plasticului, cauciucului, vopselei, detergentilor si produselor farmaceutice. Benzenul irita puternic pielea si ochii. In testele efectuate pe culturi de bacterii are efect toxic si mutagen. La numeroase contacte cu pieliea, provoaca dehidratare, inflamare si dermatite. Inhalarea unei cantitati mari de benzen poate provoaca: dureri de cap, ameteli, slabiciune, euforie, dauneaza ficatului si rinichilor, batai aritmice ale inimii, paralizie sau pierderea cunostintei. Expunerea permanenta sau cronica, chiar la cantitati mici de beznen poate provoca: dureri de cap, pierderea poftei de mincare, nervozitate, dereglari psihologice, boli ale sistemului vascular si a singelui cum sunt - anemie si boli ale maduvei osoase. Inevitabil apare intrebarea cam cite plante sunt necesare pentru a purifica aerul dintr-o camera, apartament sau officiu, studiile recomanda de a avea o planta cu un frunzis (coroana) de 15 cm la fiecare 9 metri patrati de suprafata. Pe cind alte studii stipuleaza ca numarul de plante se calculeaza per persoana, in jur de 3-5 plante per persoana, drept ca studiile se refera la spatii mari cum ar fi oficiile. Speciile de plante mentionate de NASA sunt prezentate mai jos, acestea pot fi usor procurate la noi in magazinele specializate de flori de import. 1. Philodendron scandens

2. Philodendron domesticum

3. Dracaena fragrans

4. Hedera helix

5. Chlorophytum comosum

6. Dracaena deremensis 

7. Ficus benjamina

8. Epipiremnum aureum

9. Spathiphyllum

11. Philodendron selloum

12. Aglaonema modestum

13. Chamaedorea sefritzii

14. Sansevieria trifasciata 

15. Dracaena marginata

Recent am privit un TED video care face referinta la acest studiu. Prezentatorul, Kamal Meattle locuieste si lucreaza intr-un orash poluat din India, si are probleme respiratorii acute, capacitatea plaminilor dupa cum el mentioneaza era redusa la 70 de procente. Este si normal ca acest om a facut un studiu mai profund pentru asi rezolva problema personala si de a gasi o solutie pentru asi mentine sanatate. Eu cred ca acesta este credibil nu mai putin de cit NASA. Respectiv, Kamal sugereaza 3 specii de plante de baza, care ar satisface o purificare buna a aerului. Acestea sunt palmierul care la noi se mai vinde sub marca de Howea Palm, Sanseveria si Epipremnum.

Anturiumul este splendind cind infloreste, frunzisul la fel este frumos prin ambundenta acestuia si marimea frunzelor. Florile  mari si rosii acoperite cu strat de ceara daruie un luciu atragator. Istoria anthuriumului in colectia mea a inceput acum doi ani in urma. Am procurat un anturium la reduceri fara inflorescenta, si  nu stiam ce culoare au florile. Anturiumul este de mai multe varietati si culori, de la rosu aprins, la roz si alb. Acum am in colectie trei varietati de anthuriumuri si toți au înflorit. Sincer vorbind am avut nevoie de ceva timp sa inteleg cum acesta se simte bine in conditii de apartament si ce tip de fertilizant are nevoie. La inceput capetele frunzelor se uscau, si unele frunze deveneau galbene, din cauza excesului de apa si de fertilizanti. Pe parcurs am observat ca aceasta planta iubeste o umiditate relativa, si un fertilizant mai diluat, cu o proportie de 10:10:10. O intesitate a luminii este un factor important in cresterea sanatoasa a florii Flamingo, dar nu iubeste raze solare directe, deoarece apar arsuri pe frunze. Acum acestia cresc si se dezvolta bine,  ii ud mai rar si le administrez o doza diluata de fertilizant o data la doua saptamini. Am incercat sa-l inmultesc si se prinde bine prin butasi... dar tre sa treaca vre-un an sa dea frunzis bogat si sa infloareasca. 

Mai jos gasiti niste sfaturi de ingrijire care m-au ajutat la timpul sau, articolul este preluat de pe www.gradina-online.ro.  Numita si Pasarea Flamingo datorita asemanarii formei si culorii cu pasarea respectiva, Anthurium este o tropicala epifita, o planta perena cu crestere in forma de tufa, de 70-80 cm inaltime. 

Frunzele sunt lucioase, cordiforme, cu petiol lung, Florile fiind mici, carnoase, dispuse strans in spic cu aspect de deget, colorat alb, galbui sau rosu. Aceasta inflorescenta e protejata de o spata (frunza modificata), colorata in rosu, alb, roz. Aceasta spata seamana cu o petala si e foarte decorativa. Epifitele traiesc in general pe straturile groase de muschi sau pe depunerile de materie organica in diferite stadii de descompunere, care se stabilizeaza in scorburile arborilor tropicali, intre ramificatiile groase ale acestora, pe trunchiuri degradate sau la sol. In consecinta, epifitele au nevoie de un sol foarte afanat, aerat, usor penetrabil, reavan in cea mai mare parte a anului si cu o oarecare aciditate. Ghiveciul pentru cultura nu trebuie sa fie prea mare ca volum si este de preferat unul mai putin inalt, dar mai lat, cu orificii mari si numeroase de evacuare a apei. Vara veti aseza vasul pe un suport deasupra unei tavi cu apa, fara posibilitatea acesteia de a se infiltra in sol, ci numai de a se obtine o atmosfera vaporoasa. Anthurium solicita vara udari periodice abundente, dar cu perioaea de respiro intre ele. Udati numai atunci cand solul se usuca superficial la suprafata. Pulverizarile sunt benefice pe frunze (dar cat mai rar pe flori), cu apa la temperatura camerei. Apa dura, cu un continut mare in saruri de calciu, provoaca patarea inestetica a frunzelor, iar apa rece genereaza aparitia unor boli foliare - necrozari si patari brun-cafenii. Plantele sunt receptive la fertilizari foliare si la sol, aplicate numai in perioada de vara. Insolatia directa, ca si temperatura prelungita mai scazuta de 10 grade Celsius sunt de regula fatale pentru Anthurium, iar in cazul unor afectiuni incipiente provocate de unul din acesti factori, plantele se refac totusi cu greu si in timp indelungat. Transplantarea se face la sfarsitul verii-toamna, cand se poate realiza si despartirea tufelor pentru inmultire. Pentru mentinerea umiditatii, baza tulpinii, radacinile care ies la suprafata se pot inveli cu muschi de turba. Temperatura optima de vegetate a plantelor in timpul iernii este de circa 18 grade Celsius. Hrana din sol se poate suplimenta in perioada primavara-vara cu solutii nutritive pentru plante cu flori sau pentru plante acidofile.

Mai jos alte sfaturi de ingrijire pentru Anthurium, preluate de pe http://www.1001case.ro/ Anthurium face parte din familia Araceae, familie din care mai fac parte si alte plante de interior ca: Spathiphyllum, Dieffenbachia, Philodendron, Aglaonema. Lumina Anthurium pentru a se dezvolta bine are nevoie de cat mai multa lumina dar nu soare direct, ferestrele estice sau sudice fiind recomandate. O lumina slaba va avea ca effect o micsorare a infloriri sau planta nu va inflori, frunzele cresc deformate Temperatura Temperatura ideala este de 17 - 25 grade C. Solul Cand cumparati planta de la florarie s-ar putea sa aveti o mica problema cu pamantul si anume daca vreti sa schimbati ghiveciul va trebui sa fiti atenti ce pamant folositi. Un substrat care sa se dreneze foarte bine este cel mai indicat. Substratul necesar este un amestec de turba, pamant de flori si nisip in proportii egale, pe fundul ghiveciului nu strica un strat de pietris. Apa In perioada de vegetatie pamantul trebuie sa fie umed dar sa nu musteasca, iarna se uda mai rar. Daca are prea multa apa frunzele se ingalbenesc. Anthurium este o planta care avand radacinile suculente suporta mai bine un deficit de apa decat un surplus.Imaginea este cu titlu informativ.

Amestecurile calitative de soluri pentru plante de cameră răspund cîtorva cerinţe importante care asigură o creştere şi dezvoltare sănătoasă la plante decorative. Acestea sunt: Un drenaj bun a amestecului de sol. Solul trebuie să fie rapid permiabil pentru apă şi să nu reţină surplusul de apă. În caz contrar la irigări ambundente solul se aglutinează şi se aşează. Drenajul se asigură prin găurirea vazonului cît şi adăugarea nisipului de rău în amestecurile de sol, particulele de nişip de rîu cu diametrul mai mare de 0,5 mm sau afînarea solului cînd este necesar. O factură neomogenă a solului asigură condiţionarea acestuia, schimbului de gaze în zona rădăcinii, viabilităţii microflorei solului. Această condiţie se asigură prin adăugarea de turbă de muşchi sau cocos, compost, perlit. Un conţinut balasat şi bogat de nutrienţi minerali, organici şi humus. Humusul din sol leagă surplusul de substanţe minerale şi le eliberează treptat odată cu consumarea acestora de plante. Se asigură prin administrarea fertilizanţilor lichizi sau granulaţi, adaugări de humus. În natură humusul se formează la degradarea resturilor vegetale moarte, cum sînt frunze căzute sau plante moarte, excrementele animalelor ş.a.m.d.. În ecosistemele naturale la acest proces participă un şir de organisme, cum sunt vermii inelaţi, alte insecte de sol cît şi microflora specifică proceselor de fermentare şi putrefacţie din sol. Biohumusul poate fi obţinut prin manipularea artificială a acestui process. Acesta este un produs care poate fi folosit ca aditiv pentru amestecurile specializate de soluri, servind la îmbunătăţirea facturii acestuia şi fertilităţii acestuia. Humusul are proprienăţi de tamponarea a mediului din sol şi menţinerii constante de pH. Biohumusul poate fi obţinut prin două metode, cea de compostare simplă şi vermicultură, ultima este mai rapidă în timp şi rezultă cu o cantitate de 2-4 ori mai mare a NPK în compost.

Procesul de copostare cu viermi poate fi descris astfel. Resturile vegetale ca paie, fîn, frunze căzute, resturi vegetale de mîncare, compost se amplasează într-un box sau ladă de plastic destinată compostării. Lada trebuie sa aibă un drenaj bine asigurat, orificiile din dosul lăzii vor permite surplusului de apă să se scurgă, şi substratul să rămînă doar umed. Substratul aranjat în lăzi, se lasă pe vreo cîteva zile pentru a verifica dacă temperatura acestuia nu creşte brusc, în cazul în care temperatura creşte şi apare miros neplăcut, este un indiciu că acesta nu este condiţionat bine şi au început procese de fermentare anaerobă. Substratul în acest caz se afînă bine şi se lasă pe cîteva zile să se răcească. În caz contrar viermii introduşi în substrat vor muri... temperatura critică pentru viaţă fiind de 32 grade Celsius. La următoarea etapă se introduc viermii la suprafaţa substratului, în cîteva minute aceştia vor dispărea de pe substrat. La substrat se mai adaugă puţin sol sau nisip acesta trecînd prin intestinul viermilor participă la macerarea hrănii. Viermii pot procesa o cantitate de substrat egală cu masa corpului său în 24 de ore. Aceştia ating maturitatea sexuală în jur la 3 săptămîni şi populaţia de viermi se dublează în jur la o lună - o lună jumătate, după care creşte în progresie geometrică. Viermii sunt hrăniţi cu regularitate adaugînd substrat în lada de compost. La formarea totală a compostului cu obţinere de biohumus, acesta are un miros placut de sol şi o culoare închisă. Viermii se colectează, şi se refolosesc la următoarele cicluri de compostare. Viermii mai mari pot fi folosiţi pentru pescuit sau ca hrană pentru peşti din iazuri artificiale iar cei mici sa lăsaţi la compostare.Puteţi încerca să obţineţi biohumus chiar acasa aruncînd resturile bucătăriei de la curăţarea legumelor şi fructelor într-o ladă destinată compostării şi adaugînd viermi în aceasta. Procesul de compostare durează în jur la 3-4 luni şi vă răsplăteşte cu un adaos minunat pentru florile Dumneavoastră de cameră.

Este un arbust originar din America de Sud, din regiuni cu climat tropical, foarte decorative prin florile grupate in forma de spic, de culoare alba, protejate de bractei (frunzulite modificate) mari, colorate in galben stralucitor. Planta are un aspect delicat si este foarte mare iubitoare de apa, in special umiditate in aer. Cu toate acestea se poate pastra si creste relativ usor in apartament, in incaperi calduroase, luminoase, administandu-i-se apa din belsug in perioada de vara. Ea isi pierde usor frunzele daca aerul este foarte uscat si are apa putina in sol. Primavara, forma coroanei poate fi ajustata iar din varfurile si ramurile indepartate se pot obtine noi plante, punandu-le la inradacinat in apa, in pahare din sticla. Denumire stiintifica: Pachystachys lutea

Denumiri comune: Spicul auriu Familie: Acanthaceae Origine: Peru, Mexic Aspect si prezentare:, . Frunzele de 8-10 cm lungime, sunt lucioase si au culoare intensa, verde inchis, cu nervuri vizibile. Conditii de ingrijire/cultivare Luminaeste un factor important in cultivarea acestei plante de interior, atat ca timp de expunere dar si ca intensitate. Pachystachys are nevoie de lumina indirecta, pozitionarea ghiveciului intr-o locatie in care sa beneficieze de 4-5 ore de soare dimineata, este cea mai buna alegere. Plasarea plantei in bataia directa a soarelui va duce la arsura frunzelor si ofilirea rapida a inflorescentelor, dar nici pozitionarea plantei in umbra nu ajuta. Lipsa luminii sau insuficienta ei afecteaza in mod negativ calitatea infloririi si duce la etiolarea ramurilor. Udarea este foarte importanta fiind o floare setoasa pe canicula /20 grade celsius, dimpotriva iara trebuie foarte putina apa . din luna martie si pana la sfarsitul toamnei, cantitatea de apa administrata si frecventa udarilor, vor fi crescute progresiv, in perioada caniculara, planta avand nevoie de udari consistente la fiecare 2-3 zile.

Deoarece aerul foarte uscat duce la brunificarea frunzelor si mai apoi la uscarea lor, este de preferat sa asigurati plantei o umiditate atmosfericaridicata. Puteti face acest lucru folosind un umidificator sau, mai simplu, prin pulverizarea periodica a frunzelor. Trebuie sa retineti ca in perioadele cand temperatura mediului ambiant depaseste 22 de grade Celsius, planta are nevoie de pulverizari foarte dese, chiar la fiecare 2-3 zile, cu apa la temperatura mediului. Pentru a obtine o inflorire bogata si viguroasa, se vor administra fertilizantipentru plante cu flori, la interval de 15-20 de zile. Pe perioada iernii nu se vor aplica ingrasaminte, in schimb la plantele care nu sunt trecute prin repaus, fertilizarea poate fi aplicata tot timpul anului. Pachystachys lutea se inmulteste foarte usor prin lastari de varf. Perioada cea mai potrivita pentru aceasta operatiune, se intinde pe parcursul lunilor aprilie si mai, cand se aleg butasi de varf, ramuri neflorifere, si se planteaza pe substrat usor de turba, in conditii de caldura si umiditate ridicata.

Trucuri si sfaturi speciale: Primavara, la reintrarea in vegetatie a plantei, taiati ramurile batrane, lungi si inestetice, sau tundeti toata planta, lasand ramurile doar pana la 10-15 cm lungime. Pulverizati-o periodic si pe parcurs ce-i dau frunze si ramuri noi, ciupiti varfurile de crestere, astfel incat planta sa se indeseasca si sa capete aspect de tufa compacta. Intrucat plantele isi pierd, in timp, aspectul decorativ, le puteti inlocui periodic, (la fiecare 2 ani), cu plante tinere, obtinute din butasi inradacinati primavara

Reo (Rhoeo spathacea) este o plantă splendidă şi face o diferenţă frumoasă de culori cînd creşte alături de alte plante, anume prin culoarea ei verde închisă a frunzelor şi violet roşcată în partea dorsală a acestora. Planta matură are aspect de tufă, aspect bogat astfel încît vazonul pare să fie plin şi ambundent de verdeaţă.

Rhoeo spathacea - este splendita cu aspect de tufă Lumina si temperatura: Ii place foarte mult lumina, chiar si cateva ore de soare direct (dar doar in orele diminetii sau seara). Temperatura optima este de 20-25 grade celsius. Descrierea plantei: Planta are aspect de tufa Flori si frunze: Frunzele de culoare verde-inchis pe partea superioara si roscat pe cea inferioara sunt alungite, cu marginea dreapta, avand lungimea de 10-15cm. Florire albe, efemere, care imprastie polen in jur apar deasupra frunzei, ca-intr-un cosulet de culoare roscat. Solul trebuie sa fie un amestec de turba, nisip si pamant de frunze, cu conditia sa fie bine drenat. Udarea: Apa se administreaza cand pamantul se usuca putin. Aerul: Din cand in cand trebuie pulverizata cu apa pefrunze. Ingrasaminte: Primavara si vara se aplica ingrasaminte de 2 ori pe luna. Conditii de iernare: Iarna, udarea se face cu apa calduta si frunzele nu mai trebuie pulverizate. Temperatura minima 15 grade celsius. Ingrijire, particularitati: Rhoeo nu este o planta pretentioasa. Daca pamantul se usuca prea tare, ghiveciul trebuie cufundat intr-o cada cu apa. Trasnplantarea se executa privarava, de cate ori este nevoie. Stergerea frunzelor cu un burete umed nu trebuie neglijata. Suprimarea frunzelor uscate este benefica plantei. Ingalbenirea frunzelor este cauzata de soarele direct. Lumina insuficienta decoloreaza frunzele.

Уход за растениемМестоположение: рео – светолюбивое растение. При недостаточном освещении, растение вытягивается и теряет декоративную привлекательность, пестролистные формы теряют окраску. Лучше всего расположить рео у западного или восточного окна. У южного окна понадобится притенение от прямых солнечных лучей в летнее время.Температура: рео достаточно неприхотливое растение. Специальный микроклимат для него создавать не нужно, без особых проблем можно выращивать в обычных комнатных условиях, хорошо переносит летнюю жару и понижение температуры зимой до 16°C. Хорошо переносит незначительные перепады температур и сквозняки.Полив: режим полива зависит от времени года. Растение регулярно поливают, иначе листья буреют или повреждаются солнцем, излишки воды удаляют из поддона. Зимой следует поливать рео умеренно, по мере подсыхания почвы.Влажность воздуха: рео хорошо отзывается на повышенную влажность воздуха, время от времени опрыскивайте листья. Может себя неплохо чувствовать и в обычных условиях квартир, но необходимо часто проветривать помещения. При слишком сухом воздухе, особенно зимой, если растение расположено вблизи отопительных приборов кончики листьев становятся сухими и коричневыми.Подкормка: в период активного роста (март-сентябрь) рео рекомендуется подкармливать 2 раза в месяц комплексным минеральным удобрением, можно чередовать с органическим. Осенью их количество несколько сокращают, а зимой подкормку прекращают совсем.Пересадка: растение пересаживают ежегодно весной, в широкий, но не глубокий горшок, так как корневая система рео не слишком развита. Почвенную смесь составляют из равных частей дерновой, листовой, перегнойной земель и песка; подходит готовый субстрат для декоративно-лиственных растений. Нижние листья опадают по мере роста растения, и рео становится менее привлекательным, рекомендуется обновлять его каждые 3-4 года черенкованием.