  |
|
Comenteaza
Drops of light
Let us choose one another, as companions!Let us sit at each other's feet!Inwardly we have many harmonies-think notThat we are only what we see.Ode 314:Those who don't feel this Love pulling them like a river, those who don't drink dawn like a cup of spring water or take in sunset like supper, those who don't want to change, let them sleep. This Love is beyond the study of theology, that old trickery and hypocrisy. I you want to improve your mind that way, sleep on. I've given up on my brain. I've torn the cloth to shreds and thrown it away. If you're not completely naked, wrap your beautiful robe of words around you, and sleep. by Rumi
Despre ea din ultima saptămînă..
Știm cu toții că e un nou început, că eliberează drum pentru cei care vin din urmă, că e un stimul să trăim viața la maximum... și totuși de fiecare dată rămân împietrită cind trece pe alături... Cel mai mult doare cînd se intîmplă prematur, cînd poate fi evitată...Cel mai mult doare cînd știi că a facut-o singur, și nimeni nu i-a fost alături sa-l cuprindă, să-i zică că are nevoie de el... cît de rar îi zic eu surorii mele că o iubesc? persoanelor dragi...ce se întîmplă în sufletul lor? oare știu că înseamnă o lume pentru mine? Există momente pe care nu le mai poți recupera niciodată, cît de mult nu ți-ai dori...există răni care nu se mai străng la loc niciodată...Odihnească-se în pace...
Știm cu toții că e un nou început, că eliberează drum pentru cei care vin din urmă, că e un stimul să trăim viața la maximum... și totuși de fiecare dată rămân împietrită cind trece pe alături... Cel mai mult doare cînd se intîmplă prematur, cînd poate fi evitată...Cel mai mult doare cînd știi că a facut-o singur, și nimeni nu i-a fost alături sa-l cuprindă, să-i zică că are nevoie de el... cît de rar îi zic eu surorii mele că o iubesc? persoanelor dragi...ce se întîmplă în sufletul lor? oare știu că înseamnă o lume pentru mine? Există momente pe care nu le mai poți recupera niciodată, cît de mult nu ți-ai dori...există răni care nu se mai străng la loc niciodată...Odihnească-se în pace...
About trainers
Trainers have the greatest chance for making changes. They have always been the change agent, because they do it so subtly. Fire fighters or subordinates trying to change lack the credibility of leadership. This is not to say great trainers are not found in the rank and file. But even a fire fighter knows that the great change comes from leadership positions. Managers who are trainers or know change comes from training will impact any organization more than a totalitarian who thinks power is the answer. Simply put, managers make the opportunity for change with good policy, the trainer makes change happen. Good Trainers are people who are respected. They rise above the rest and are looked up to. The real reason for a trainer's success lies in the fact they genuinely care about the student. My line has always been, "I never met a student I didn’t like, I just like some more than others. Remember careers are molded by experience, education, influences such as people, literature and events. Trainers embody all these influential issues. By Mike CallanPS: full article
Existe momente...
Există momente cînd mergi, așa... încet, pe un drum tomnatic și în căști îți joacă niște muzică instrumentală, ceva extrem de cunoscut dar totuși nu îți amintești de unde, și mai găsești și timp sa privești cerul înstelat de deasupra, și parcă întunericul te cuprinde, și nici băltoacele în care calci nu-ți pot șterge zimbetul de față, da față pentru că nu doar buzele îți zîmbesc ci întreg chipul. Momente în care parcă tremuri de o senzație minunată de bucurie, și ești așa fericit că ești așa cum ești și acolo unde ești, indiferent de orice a fost ieri sau va fi mîine, ești fericit că trăiești și viața e extraordinară în virtutea imprevizibilității sale...Ehhh...ador momentele astea...
De ce îţi pasă?
Îmi amintesc perfect de 3 ani în urmă, nu ne de viaţa mea atunci, cînd fiecare zi semăna cu cea de ieri, şi realizări pentru mine erau notele la colegiu, îmi amintesc perfect de mudul meu de a gîndi de problemele de care îmi păsa pe atunci, şi mă minunez, cît de tare mă limitase pe atunci mediul, societatea în care fierbeam.Nu a fost aşa întotdeauna. Copilăria mea a fost plină de vise frumoase, de imaginea un viitor însorit, în care EU voi fi cea care va crea impact, că voi putea schimba orice nedreptate, unde viaţa va fi însorită.Imprevizibilul m-a schimbat pe urmă, totul sa întimplat din moment ce nu mai visam, devenisem pradă uşoară rutinei şi mediocrităţii, mă aşezasei "în rînd cu lumea".Şi totuşi am fost norocoasă să dau 3 ani în urmă de un ONG, în care din start a fost înurajat visul, visul unei lumi mai bune, unui EU mai bun, şi cel mai important, unde am început să cred că nu sunt toate doar vise. Că dacă într-adevăr vrei ceva, poţi s-o faci, desigur cu efort şi cu alţi oameni care vor crede ca şi tine.Şi atunci mi-a apărut o întrebare, la care n-am contenit să-i caut răspunsul trei ani, şi continui şi acum,deşi parţial a început să mi se contureze răspunsul, întrebarea era:"Cristina, de ce problemă în lumea asta, sau în ţara ta îţi plasă atât de mult ca să depui efort zilnic, săptămânal, oricât va fi necesar ca să o rezolvi?"După un an de căutări am înţeles că îmi pasă de prea multe lucruri ca să pot alege unul, şi am aşteptat ca răspunsul să-mi vină singur, din activităţile care le făceam zilnic sau din inconştient sau de unde vreţi voi.Şi a mers, însă parţial. Nu e suficient să-ţi pese ţie, trebuie să mai găseşti alţi entiziaşti, care să vreie acelaşi lucru. Şi am ajuns la moment să-mi reformulez întrebarea:"Cristina, de ce problemă îţi pasă atât de mult ca să depui efort la rezolvarea ei în luna sau jumătatea asta de an?"Şi acest lucru vreau sa vă întreb şi pe voi.Dar ca să fie cinstit, vă scriu răspunsul meu: utilizarea genţii de pungă în schimbul celei de plastic, de către toţi pe care îi pot influenţa eu(sunt ambiţioasă, o să scriu în cele ce urmează despre reuşitele în domeniu). 
pupets...
Si incepeam sa scriu despre teatru, despre teatru de papusi in care totul pare foarte real, si iata ca o data pasit dupa culise, incep sa vezi toate corzile si toate papusele,si "toata viata e un teatru iar noi suntem actorii", insa chiar daca le vezi si le intelegi pe toate si atunci nu poti fi sigur ca nu esti si tu legat de o funiuta manuita indemnatic de un artist, probabil nebun(si aici nu ma refer la Dumnezeu!)...Too complicated, too smart, too evil, don't waste your genius!!
Si incepeam sa scriu despre teatru, despre teatru de papusi in care totul pare foarte real, si iata ca o data pasit dupa culise, incep sa vezi toate corzile si toate papusele,si "toata viata e un teatru iar noi suntem actorii", insa chiar daca le vezi si le intelegi pe toate si atunci nu poti fi sigur ca nu esti si tu legat de o funiuta manuita indemnatic de un artist, probabil nebun(si aici nu ma refer la Dumnezeu!)...Too complicated, too smart, too evil, don't waste your genius!!
dedicatie...
" Multe lucruri nu prea conteaza in viata asta, contam noi sa fim, conteaza oameni la care tinem noi cu adevarat, conteaza ei sa fie fericiti si sa zimbeasca acolo unde sunt ,sa priveasca spre cer , sa stie ca nu sunt singuri si ca cerul ne uneste pe toti chiar daca suntem departe si nu putem spune multe. Insa nu e despre despartire e despre cineva care are o putere de a trece peste tot si toate cu zimbet, are o putere de a zimbi cind doare , si de a fii aproape de cel care are nevoie de asta , de a fi insasi ea, si chiar daca poate nu are ciubotele, cred ca le-ar dori sa le aiba si sa mearga prin zapada, ii place cind ninge, si in asta consta puterea ei de a fi , si de a privi oameni crezind in bine, lumina , avind puterea de a ridica moralu , si de a nu spune ca e imposibil, va spune ca e posibil zimbind si ca trebuie asa si asa de facut va gasi mereu solutii, mii de solutii pentru ca nu renunta , nu a renuntat pentru ca-i place zapada , si sper ca isi va cumpara acele ciubotele si va merge inca si mai indraznet prin zapada si nu va ingheta niciodata, niciodata zapada nu o va acoperi , o va acoperi doar soarele si cerul ,ei vor fi mereu , asa ca nu suntem deloc singuri pe acest pamint…" de Breandon Heat.PS: multumesc sincer, >:D<
A trecut...
A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...Sursa imaginii:aici
A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...Sursa imaginii:aici
banal...
Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia, si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.
Pentru echipa, pentru LTT.
“My vision for this term is to grow a strong and qualified Trainer’s Team. A united group of individuals who believe that they can reach the highest goals, who are active and challenge every day their possibilities, and knowledge.” Cristina Lisii, Local Trainer’s Team Coordinator, 2010-2011Am scris o data ca niciodata aceste cuvinte, si atunci inca nu stiam, si atunci era asa departe de acum. Iar acum cred, stiu ca suntem pe drumul drept, trebuie doar sa mergem...Va apreciez foarte mult, si cred in noi, si exista noi! Pentru LTT,cu multumire pentru sedinta de azi, toate care au fost si toate care vor urma....
Iulicika, multumesc si tie!
Iulicika, multumesc si tie!
Despre directie
Steve Jobs a zis o data: "U can connect the dots only looking backwards.", si cuvintele lui cite putin incep sa capete sens pentru mine.Privind in spate la experientele traite unele tragice, altele minunate, altele lipsite de sens la vremea lor, acum inceapa sa capete un contur abia sesizabil, o directie, iar directia la rindul sau creaza sens pentru miscare.Multi ani ma zbalaceam in apa in diferite parti ca acum sa inteleg incotro ea curge, nu stiu cum si cind insa stiu ca voi ajunge, pentru ca stiu unde vreau sa ajung, pentru ca vreau sa simt saratul marii.Inot placut tuturor.
Incredere...
Incredere un lucru greu de cistigat zice lumea....Increderea un lucru greu de acordat zic eu.Atunci cind deja cunosti firea omeneasca nu din ceea ce-ti zic parintii, sau buneii, ci din propria experienta, deseori dureroasa, intelegi ca practic nu exista oamenicare sa merite acordarea acestui lucru fara de pret-Increderea.Si atunci oamenilor ce le ramine sa faca? cum sa traiasca? ca totusi suntem animale sociale, simtim nevoia sa apartinem unor grupuri, nu suntem fericiti traind in solitudine... oamenii recurg la simulare, la jucarea sentimentelor care de fapt sunt bazate pe minciuni, sau pe ignorarea realitatii. Pe multi ii ajuta, insa exista indivizi mai dirzi, care refuza sa o faca, si traiesc in solitudine permanenta, in lipsa de incredere fata de toata lumea din jur, aceasta devenind foarte reapid un mod de viata, te face ori nefericit, ori lipsit de emotii, deci duce la un rezultat negativ. Varianta extrema sociopatie.Sad story. 
Despre training.
In ultimele zile a avut loc o conferinta (Local Training Seminar in AIESEC Chisinau), si desi am dormit foarte putin totusi tin foarte mult sa postez urmatoarea idee la care am ajuns in timpul conferintei.Pasiunea si dragostea fata de lucrul pe care il faci sunt baza, sunt cel mai important lucru pentru a deveni un profesionist, indiferent de arie.Si totusi in aria de training sunt de 2 ori mai importante, mai ales cind o faci ca voluntariat.Ti se pot intimpla multe lucruri neasteptate, deseori putin placute, impotriva ta pot fi circumstantele, oamenii, insa nimic nu te va intoarce din drum atita timp cit crezi in importanta a ceea ce faci, atita timp cit primesti placere morala si vezi sclipire si interes in ochii celora cu care discuti.Doresc fiecarui trainer sa simta acelasi lucru, si celorlalti sa gaseasca activitatea care le va trezi aceleasi ginduri si emotii.
In ultimele zile a avut loc o conferinta (Local Training Seminar in AIESEC Chisinau), si desi am dormit foarte putin totusi tin foarte mult sa postez urmatoarea idee la care am ajuns in timpul conferintei.Pasiunea si dragostea fata de lucrul pe care il faci sunt baza, sunt cel mai important lucru pentru a deveni un profesionist, indiferent de arie.Si totusi in aria de training sunt de 2 ori mai importante, mai ales cind o faci ca voluntariat.Ti se pot intimpla multe lucruri neasteptate, deseori putin placute, impotriva ta pot fi circumstantele, oamenii, insa nimic nu te va intoarce din drum atita timp cit crezi in importanta a ceea ce faci, atita timp cit primesti placere morala si vezi sclipire si interes in ochii celora cu care discuti.Doresc fiecarui trainer sa simta acelasi lucru, si celorlalti sa gaseasca activitatea care le va trezi aceleasi ginduri si emotii.
un sueno mio...
A se citi asculatind asta.Am visat ca am ajuns in Barcelona, ca m-am plimbat de-alungul marii si am respirat acelasi aer cu Picasso, ca am vazut cu ochii mei capodoperele lui Gaudi....
Ca m-am odihnit putin pe playa malvarosa in Valencia...
Cum am baut vin pe o mica terasa din Alicante si am ascultat cum un barbat cu ochii negri ca si noaptea cinta ceva foarte frumos la guitara...
Cum am vazut Moscheea din Cordoba...
Si am invatat sa dansez flamenco in Sevilla...
Cum ca si Santiago din romanul lui Coelho m-am urcat in virful dealului in Tarifa, intr-o seara de vineri, pentru a inspira briza si a privi undeva la orizont tarimul Africii.....jpg)
Ahhh, Spania, neaparat trbuie sa indeplinesc acest vis....
Ca m-am odihnit putin pe playa malvarosa in Valencia...
Cum am baut vin pe o mica terasa din Alicante si am ascultat cum un barbat cu ochii negri ca si noaptea cinta ceva foarte frumos la guitara...
Cum am vazut Moscheea din Cordoba...
Si am invatat sa dansez flamenco in Sevilla...
Cum ca si Santiago din romanul lui Coelho m-am urcat in virful dealului in Tarifa, intr-o seara de vineri, pentru a inspira briza si a privi undeva la orizont tarimul Africii....
Ahhh, Spania, neaparat trbuie sa indeplinesc acest vis....
Bizarena, provocare de un alt gen!
Provocarile sunt peste tot, fiecare te invata si iti desopera lucrurile dintr-o alta perspectiva.Cea mai mare provocare fiind totusi sa accepti provocarile!Un sincer multumesc organizatorilor, mai multa info: bizarena.org
I hate love. by Neil Gaiman
Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulner- able. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life…. You give them a piece of you… your life isn’t your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so a simple phrase like ‘maybe we should be just friends’ turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It’s a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love. — Neil Gaiman
Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulner- able. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life…. You give them a piece of you… your life isn’t your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so a simple phrase like ‘maybe we should be just friends’ turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It’s a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love. — Neil Gaiman
Despre "out"
Avem o viata, insa incorporeaza in ea o serie de subvieti.Uneori ajungi sa te sufoci de una, si iti dai seama ca ai nevoia de "out", ai nevoia de o gura de aer proaspat...Poti sa pleci pe un timp din tara, sa-ti schimbi/ i-ai o alta activitate, sa faci o plimbare singur intr-o dimineata de toamna, insa nu amina, cind e nevoie de el "out" e sfint! Permite-ti uneori sa innoti nu neaparat imptriva, ci in afara curentului, ia o noua perspectiva asupra lucurilor, ai nevoie uneori de ea!
Avem o viata, insa incorporeaza in ea o serie de subvieti.Uneori ajungi sa te sufoci de una, si iti dai seama ca ai nevoia de "out", ai nevoia de o gura de aer proaspat...Poti sa pleci pe un timp din tara, sa-ti schimbi/ i-ai o alta activitate, sa faci o plimbare singur intr-o dimineata de toamna, insa nu amina, cind e nevoie de el "out" e sfint! Permite-ti uneori sa innoti nu neaparat imptriva, ci in afara curentului, ia o noua perspectiva asupra lucurilor, ai nevoie uneori de ea!
Decision making
Decizii....De cite ori ai fost in postura sa i-ai decizii intr-adevar importante, nu doar pentru tine, ci pentru mai multe persoane?Pe ce te-ai bazat? Pe ratiune, pe intuitie? Si daca ambii indicatori o i-au razna, ce faci?Insa decizia trebuie luata,s-a copt si a cazut deja din copac, o maninci sau nu oricum se strica...Insa decizia trebuie luata!Nu este curaj nici nebunie, este singura solutie ajuns la capatul prapastiei, trebuie sa sari!O sa-ti para rau?Probabil, din fire imi pare rau de multe decizii, insa ma lupt cu firea mea, n-o sa faca chiar totul din capul sau!Odata ce zbori fie si in jos, nu mai e cale de intoarcere, accepta si zboara mai departe, insa cu capul sus! Toate deciziile pe care le luam afecteaza pe cineva, cel mai des pe noi insine, insa anume ele determina unde si cum in cele din urma ajungem.
Decizii....De cite ori ai fost in postura sa i-ai decizii intr-adevar importante, nu doar pentru tine, ci pentru mai multe persoane?Pe ce te-ai bazat? Pe ratiune, pe intuitie? Si daca ambii indicatori o i-au razna, ce faci?Insa decizia trebuie luata,s-a copt si a cazut deja din copac, o maninci sau nu oricum se strica...Insa decizia trebuie luata!Nu este curaj nici nebunie, este singura solutie ajuns la capatul prapastiei, trebuie sa sari!O sa-ti para rau?Probabil, din fire imi pare rau de multe decizii, insa ma lupt cu firea mea, n-o sa faca chiar totul din capul sau!Odata ce zbori fie si in jos, nu mai e cale de intoarcere, accepta si zboara mai departe, insa cu capul sus! Toate deciziile pe care le luam afecteaza pe cineva, cel mai des pe noi insine, insa anume ele determina unde si cum in cele din urma ajungem.
De ce AIESEC?
Au trecut doi ani de cind i'm an AIESEC-er!Ce au insemna acesti ani?- viata traita la maximum, amintiri frumoase, provocari si crestere.Mai inseamna:Prima oara am comunicat cu vorbitori nativi de engleza, nu m-am bilbiit ca de obicei, dar am vorbit.Prima oara participat, ulterior organizat o conferinta.Prima oara am avut un mentor.Prima oara am plecat singura intr-o alta tara, decit Ucraina.Prima oara am petrecut aproape 2 luni in Polonia si Romania.Prima oara am trait 2 luni cu fete din 5 tari si culturi diferite intr-un apartament.Prima oara am mers cu Metroul, tot datorita AIESEC.Prima oara am dat interviu la TV si Radio, participat la un show televizatPrima oara am intrat in apartament pe geam cu colega, la 4 noaptea.Prima oara am dus un training, la ~60 persoane si m-am descurcat.Prima oara m-am simtit de nimic, un zero.Prima oara mi s-a zis ca sunt desavirsita.Prima oara am inspirat si am simtit ca aduc un impact!Au fost multe altele pe care daca ma intrebati personal le povestesc...Au ramas decit 2 zile cind poti si tu deveni un AIESEC-er, cind iti poti crea lista ta personala!Aplica: www.chisinau.aiesec.md
Friends...
Prieteni, cîţi am ?Cu cît cresc cu atît realizez că mai puţini, şi pîna la urmă cum să defineşti nişte criterii universale a prieteniei?De ce cineva care îţi era cel mai bun prieten 2 ani în urmă, nu mai e acum? Ba chiar ne întrebăm ce ne lega?Cît de sinceri sîntem în prieteniile noastre?Am putea să le zicem prietenilor tot ce gindim despre ei şi deciziile lor, fără a încerca să îi influenţăm?Am putea să acceptăm deciziile greşite pe care le i-au ei, ca fiind o experienţă din care ulterior vor învăţa?Credeţi că poţi să ai mai mult de 1 persoană cel mai bun prieten? Şi pîna la urmă...ce mai contează ce fel de prieten ai fost? Fiecare nouă prietenie înfiripată este o nouă filă de carte, un nou capitol, în care poţi deveni ce personaj vrei TU!Love you my new friend!
As vrea sa fiu un melc.
Uneori visez sa fiu un melc, sa port vesnic cochilia mea cu mine. SI atunci cind vremea se va face urita, si se va incepe furtuna sa ma pot ascunde in micul meu univers. Iar dupa ce furtuna ar trece si voi iesi si voi vedea ca tot ce a fost frumos a distrus virtejul, sa plec, pur si simplu sa plec, pentru ca casa mea e intotdeauna cu mine.Ce mult as vrea sa fiu un melc...
the Spring this Autumn
Cind vine toamna computerul se seteaza pe regimul de economie a energiei,si a emotiilor.Culorile devin pale, ceata se aseaza pe tot ce a parut puternic si ceea ce ieri a fost atit de recent, azi ne pare la distante de secole. Vara si pofta de viata au plecat cu pasarile in tarile calde.Si sunetul pare slabit, nu mai auzi chemarea cea puternica a departarilor.Si parca unica sursa de caldura a devenit patul, in care esti mai aproape de pamint si de starea lui de amorteala, de vis.Vreau sa resetez computerul, sa-i schimb data in calendar, de fapt e 1 martie, si incepe primavara, cu mine.
Imaginea
Imaginea
Soooo happy to be alive!
Niciodata nu stii ce-o sa se intimple in cele ce urmeaza, si traiesti o viata cu impresia ca mai ai mult timp.Azi cind era cit pe ce sa ma inec am realizat cit de scurta e viata si cit de neasteptat vine sfirsitul.
Am fost foarte fericita sa simt pamintul sub picioare, nimic din tot ce ma chinuia mai devreme nu mai are nici o importanta, conteaza doar cit mai pot face in continuare si faptul ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment.PS: apropo prin ginduri trece doar cum ai putea sa te salvezi, nici un flash back cu viata ta...Sursa
Am fost foarte fericita sa simt pamintul sub picioare, nimic din tot ce ma chinuia mai devreme nu mai are nici o importanta, conteaza doar cit mai pot face in continuare si faptul ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment.PS: apropo prin ginduri trece doar cum ai putea sa te salvezi, nici un flash back cu viata ta...Sursa
Iarasi despre necunoscuti...
Ideea nu este a mea insa am hotarit sa o scriu pentru ca lucreaza. Pentru ca e e usor si greu de aplicat, pentru ca e provocatoare.In ultimile 2 saptamini am intilnit doua persoane absolut diferite, dar care mi-au zis acelasi lucru:Cele mai potrivite persoane pentru a impartasi cele mai ascunse ginduri si idei, pentru a cere sfaturi, sunt persoane care absolut nu te cunosc, si tu nu le cunosti, si carora in fond nu le pasa de tine, insa sunt obiective.Poti sa le zici orice la ce gindesti, ele nu te vor judeca, poti sa le ceri parerea, si ele vor zice ce cred dar nu "ce e mai bine pentru tine si viitorul tau" cum ar face-o prietenii tai si rudele, iubitii,etc.
Pune-o la incercare, vorbeste cu cineva, stiu ca e greu, noi suntem persoane foarte complexate, insa poti reusi si ajuta.Daca o faci scrie-mi cum a lucrat. Sursa imaginii.
Pune-o la incercare, vorbeste cu cineva, stiu ca e greu, noi suntem persoane foarte complexate, insa poti reusi si ajuta.Daca o faci scrie-mi cum a lucrat. Sursa imaginii.
Generat în 0.434 secunde. Thumbnail Screenshots by Thumbshots