In tacere

Cînd nu mai ştii ce să faci ca să nu te mai răneşti atîta..Cînd vrei să laşi totul baltă şi să fugi cît mai departe...Cînd vrei să-ţi zmulgi inima din piept şi să o dai cîinilor..Cînd vrei să crezi că nu e totul pierdut şi încă mai speri, speri, speri că ceva se va mai schimba...Cînd ţi-e frică să te mai propii..Cînd afară e la fel de urît ca la tine în suflet..Cînd ai pierdut orice contact cu lumea în care ai trăit..Atunci s-au distrus toate visele, realitatea te izbeşte în faţă, şi cazi.Pe jos; pe zăpadă, picură un lichid cald, roşietic.Trezindu-te nu te poţi ridica pentru că nu ai inimă, nu eşti TU, eşti parte a pămîntului pe care stai întins....Arunci te resemnezi.

And it's like * fuck this shit...Vrei. Primeşti. Mai vrei, mai na!Ai. E totul ok, te deprinzi, mergi mai departe cu asta. Pînă aici e totul cul.Stop.Ce? Altceva? Iar vreau. Ow, not again.Poftim, serviţi, luaţi cît e cald şi bun. Neam, neam.Dar ce să fac cu cealaltă? Aia care am vrut-o mai devreme?Brain storming. Mmm, nu-mi vine nimic în cap.Life goes on cu toate astea.Punct critic.Toate merg pe dos.Multă energie negativă şi dezamăgiri.And now u're forever alone. Again.

1.Sorry pentru spamul trecut, aveam nevoie de reclamă pentru evenimentul care l-am creat eu şi echipa cu care lucrez.2. Să trecem la mine?  Iarăşi eu? Da îmi permiteţi despre altcineva? Nu? Bine.3.Golul ăsta mi se umple iar, mai mult şi mai mult. Nici munca uneori nu mă mai ajută. De parcă aş fi ieşit din narcologie şi mă tot vaiet să-mi iau doza lipsă.4.Am aflat de curînd de un nou curent în fotografie. Şi cel mai tare ce îmi place este că rezultatul satisface total sufletul meu. Adică ceea ce trebuie să se primească este de tipul  celor care le postez în tumblr. Ceea ce urăsc acum e faptul că el presupune alt tip de aparate cu film, ceea ce iar scarpina bugetul meu mizer.5. M-am schimbat. În bine? Nu ştiu, voi să-mi spuneţi, dar eu socot că da şi nu. Da, sunt un alt om, gîndesc altfel, acţionez altfel. Nu,am pană de inspiraţie totală ce durează de luni întregi. Rău de tot. Domn doctor, ce-mi propuneţi?6. Urăsc să regret. Uneori iar o fac şi mă urăsc pentru asta.Nu, nu sunt pesimistu de dinainte, deşi am înclinaţii straşnice într-acolo. Mai vreţi postări? N-am.7. Lista e scurtă. La fel şi gîndurile mele.Epic end.

Linişte. Nu aud nimic.Pisica miorlăie a foame şi mie deja nu îmi pasă.Mă pornesc.Unde? Nu ştiu. Niciodată nu am ştiut şi nu voi şti.În transport. Iarăşi amintiri.Muzică tare în urechi, aparatul( deja al patrulea, unul Praktika) în geantă îngheaţă.Am iar aritmie. De ce? Amintiri.E unica de care îmi mai amintesc cu aritmii. Nu regret.M-am învăţat să nu regret.Ştiu să merg mai departe cu ochii în căutare.Totuşi lumea se învîrte împrejurul ei. De ce? Pentru că unicul prieten, fără să vrea tot de ea îmi vorbeşte. Ce mai face, cum o mai duce,că o văzuse adineaori şi s-a schimbat.El nu ştie.El nu trebuie să ştie că mie îmi pasă şi mi-a păsat în ciuda faptul că eu am tăiat firul.Ea nu trebuie să ştie că eu mai am amintiri.Nu.Ea crede că sunt un nesemţit. Atunci e bine, o să-şi amintească de mine ca de oricare altul."Eu l-am cunoscut cîndva".Îmi pare bine.Trec cu ochii peste străzile în mişcare şi inspir adînc.E toamnă în plămînii mei. E fum. Miros a fum.Trebuie să merg. Trebuie să caut.

Ştii faza aia cînd citeşti o carte şi naratorul e parcă lepădat de lume, singuratic, scufundat mereu în lectură şi are gliucuri revelaţii uneori noaptea?Iată aşa mă simt eu acum. Nu că aş fi scufundat mereu în lectură( deşi după Murakami nu mai pot alege nici o carte din librării) dar mă simt singur. Poate şi sunt. Toţi prietenii( în număr de vre-o 3) au plecat/pleacă în România la studii. Eu m-am bătut cupumnunchept că mă duc şi eu, dar au început să-mi placă ăştia de la turism. Suntem uniţi la torente, şi ca gîndacii după( fug în toate părţile).Tînjăăăăsc. Şi cînd tînjăsc, ies afară să umplu atmosfera de tînjală ( ştiu că-i moldovenism, da-mi place cum sună). Cam tot timpul atmosfera se umple greu, pentru că tînjăsc singur şi mă prefac că nu văd oamenii care se uită la mine şi se gîndesc :" şii cu debilu ista stă sîngur şî sî uit to în sus to în părţ".(da este o cacofonie special tuflită).Iar la turism e bine. Învăţăm cîte puţine din toate, ne enervăm pe limba engleză, şi uneori ne mai liniştim cu note de 9( adică eu).Aici pot să fac referire la profu meu de matematică, care din 6 şi 7 nu m-a scos la lucrări în liceu, în schimb mă ajută foarte mult la matematica economică ceea ce el a încercat să ne bage în creierele noastre spălate de internet şi sex la tot pasul timp de 3 ani.Trăim în Moldova şi asta ne ia tot timpul.Fac reclama la teatrul unde lucrează mama : dacă sunteţi patrioţi, veniţi şi priviţi spectacolul Ţara asta a uitat de noi. E foarte, foarte, chiar foarte bun. ( să nu mîncaţi înainte de spectacol nimic, pentru că la început sunt prezentate imagini la care nu mulţi pot rezista)Toamna e frumoasă; this is a shity life; eu tînjăsc;la vară mă duc în SUA; nu mă pot îngrăşa nicicum; şî pohui.

Mă simt ca d.House. Singur, parcă fără prieteni, cu o grămadă de timp pierdut în zadar. Cred că am revenit în tărîmul meu. Nu mă aşteaptă nimeni, nu mă salută nici măcar o vietate. Da, sunt iarăşi acelaşi care am încolţit multe suflete cu melancolii.Desigur că e toamnă şi e prea trist pentru a mai fi vesel, totuşi port 2 măşti. Cred că toţi le purtăm pentru că nimeni nu acel care e cu adevărat. În public îmbrăcăm o mască falsă, hidoasă, plină de vicii, pentru ca să o scoatem în zona propriului suflet şi să mergem în baie să ne spălăm pe faţă. E ca şi cum am pleca în Ucraina la mare, unde nu prinde Orange sau Moldcell şi ne simţim parcă altfel mai ales că vorbim la orice pas ruseşte, rîdem de orice om de lîngă noi, pentru ca mai apoi să ne întoarcem în ţară şi să prindem antenele reţelelor mobile, să zîmbim şi să devenim iarăşi moldoveni. Nu suntem sinceri. Suntem egoişti, răi şi chiar inculţi. Asta ne e naţia şi aşa continuăm să fim.Dacă e să mă întorc înapoi la mine, am 2 măşti şi atît. Fiecare îşi are ridurile ei şi forma necondiţionat unică. Aici îmi e faţa, acolo îmi e masca, dincolo îmi stă inima.Fals, sincer, melancolic sau nervos, sunt totuşi om şi suntem oameni,mai buni sau mai puţin. Natura noastră este să judecăm, să ne plîngem de tot şi  toate, şi să iubim orbeşte. Citiţi mult,iubiţi fără a gîndi mult, face-ţi cum credeţi de cuviinţă şi veţi fi fericiţi.S-a întors Pămînteanul aka Ăilien.

Atension! Postare nouă!Atension 2! Postare scrisă în limba moldovenească! Celor slabi de inimă şi surţi în creier, rugăminte mare să nu citească! So, keep going nigă!Iaca mai esti oleacî şî sî terminî vara. Ioptî! Încî oleacă şî împlinesc cu un an mai mult dicît am avut anu trecut. Da dacî cesna, nu nii a faşi niş o dnearî.în primu rînd cî chicî drept în smena mea, şi cacta nu vreu sî lucrez pentru altu în altî zî. Pi urmî nuş undi so fac şî cu şi finanţare. Dilemă mlea :(Caroci după şi am dat eu bacurili estea, ap am mai îmblat tat luna iulie ca bludnicu pi la policlinişi şî alte borţ făcute de ministerele noastri, ca amu sîni dau sama cî iafşoche şio mai trecut timpu, da eu ca şî calu am munşit-alergînd.Caneşna c-am ieşît pin ţăntr şî nu o datî( cî la noi fărî cheltuialî întraiurea nu sî poati. Moldova!)Ap iaca tăt vara tipa şî oleac tînjăm după feti. Caroci fosta mea niş cu curu nu s-o întors cînd mo văst în rutieră, şî amu şî mai tare o urăsc pentru asta. B**a, am zîs cî nu mai calc pragu la niş o rîjaia pi planetî. Doar di dacî îi naturală.Ei iaca, amu tipa tot tînjăsc întraiurea, dorm rău şamd, şî deam dau şîn România documentili. Las sî şibă, cî tare vreu sî scăp din borta asta.Fotic vreu tari, tari, şî mai tari , cî totuna trebu săni strîng sîngur bani. Maiînscurt bred.Cimocuri, şi dacî sînteţ feti cari o auzit de tumblr şî iubesc stailu şela din fotşi şî vopşe Evropa, ap ătsamoe, săni scriţ pi făisbuc, cî şaşa ni-i sucina.

"Mă doare faptul că mă doare încă", se spune undeva într-o piesă..Şi de ce acum te prefaci că-ţi pasă cînd, de fapt, nu ţi-a păsat niciodată.De ce trebuie să sufăr eu acum mult mai mult decît ar fi trebuit, doar din simplul motiv că ai fost încăpăţînată şi ai refuzat să spui o vorbă?De ce trebuie să mă gîndesc tot la tine şi la faptul că te voi mai revedea şi nu o dată pe holurile şcolii, alergînd, zîmbind şi făcînd feţe dulci tuturor?De ce nu ai făcut nimic?De ce nu ţia-i dat un pic de silinţă?De ce nu ai călcat peste egoul tău şi nu mi-ai spus măcar o dată ceea ce simţi?Ai simţit tu cu adevărat, sau a fost un joc pe care l-am pierdut?Cum am putut să fiu atît de orb fără să vreau?Cum am putut să repet aceleaşi greşeli a doua oară?Mi-ai zis acum cîteva zile " i don't wanna loose you", ceea ce m-a făcut să cred în vise.Acum, cînd totul e distrus, inclus şi eu, şi celui ce a mai rămas din mine, tinzi să arăţi aceeaşi indiferenţă.Nu citi, nu trebuie să citeşti pentru că e bucata sufletului meu de care ţie nu ţi-a păsat.Acum îţi pasă? Well, it's never too late...Dar cu cine vorbesc eu, Cu alterego-ul meu.

Eu, tu şi restu lumii..Eu, tu şi fotografiile de pe perete..Eu, tu[care nu eşti aici] şi o grămadă de gînduri arse în incineratorul din adîncul egoului.Iarăşi eu, lipsa prezenţei tale, nişte fotografii adăugate pe perete şi un gol imens.Încerc să mi te închipui iarăşi şi iarăşi. Deseori cred că te regăsesc acolo unde privesc, şi de fiecare dată îmi dau seama că e în zadar căutarea mea.Deşi te caut prin exteriorul tău super-hot, de fapt vreau să te cunosc numai pe dinăuntru. Vreau să ştiu ce simţi, cum gîndeşti, ce muzică asculţi, şi mai ales dacă îţi place fotografia.Da, îţi place? Pentru că e ultimul lucru în care mă mai pot regăsi. În alte fotografii şi în unele făcute de mîna stîngace a propriei persoane.Cum ţi-i părul? Părul cel parfumat, dulce, obraznic, ondulat sau drept. Nu contează culoarea, oricum o schimbi cîteodată.Ştii să zîmbeşti? Eu iubesc să rîd, nu mă frustrez niciodată de alţii care mă privesc straniu. Eu sunt straniu şi asta mă face diferit. Pot merge pe stradă, şi prvind o floare, sau dăunăzi un cîmp de păpădii de pe marginea străzii, să rîd, un pic.Poţi cînta? Îmi place să cînt, sau să îngîn piese, mai rar în stradă, mai des prin casă. Să ştii că pot cînta şi în baie.Îmi place să visez. Ţie?Niciodată nu am visat cu ochii deschişi lîngă prieteni, pentru că ei mă sustrag şi mă fac să rîd[ţi-am zis doar că îmi palce să rîd]. Visez atunci cînd sunt singur, sau cu tine..Îmi plac copilărismele.. Ce-ai face dacă m-ai vedea în postură de copilandru? De obicei doar entuziasmul trezeşte în mine acel copil care în majoritatea personaităţilor, doarme. Al meu e treaz, şi gîngureşte doar atunci cînd vede ceea la ce eu visez demult.Sunt eu, tu şi restul lumii..Ţine minte, nu contează ce-aberează unii.

Mi s-a uscat gura iar ochiul stîng înşiră pe obraji lacrimi reci şi sărate. Am răcit stînd în casă pe marginea ferestrei.Creierul parcă mi s-a uscat încît nici o lectură nu-mi mai intre pe gît(doar am zis că mi-e uscat). Azi, ieri, în zilele următoare devin un gol. Mă transform în pelicolă Fujifilm. Pentru că e mai ieftină şi pentru că e la fel de calitativă ca şi Kodak. M-am urcat în aparat şi m-am pus pe treabă.Am fost purtat prin tot centrul oraşului fiindcă ăsta mergea în linie dreaptă, de pe trotuar pe trotuar. Am văzut clădiri, o mulţime. Ferestre rupte, stricate, zbîrcite, emanînd lumină în lumina soarelui.Am fost la gară. Da, la gara de trenuri. E frumos acolo, atît cît nu merge nimeni pe peron şi nu-s trenuri. Şi n-au fost. Şinele păreau fire de aţă paralele cu altele. Exact ca la matematică, nu se intersectează. Păi atîta cît au încăput în vizorul meu, mai departe cine ştie..Mă simt obosit, prea obosit ca să mai zic despre ce-a urmat. Trei cuvinte: eu, străzile, fumul.S-au terminat cadrele. Mă strînge carcasa. Mă duc să mă rebobinez.

Super!

Sunt în moloz şi nu pot ieşi. Mă simt atît de neputincios încît mi-e silă de mine.Lenea mă doboară în mocirlă, iar trupu-mi nici nu se zbate să se scoale ci se tolăneşte în voie, inert.Nu mă mai regăsesc în nimic decît în gînduri şi muzică.Am început a pierde din prieteni fără nici o vină. Mă simt oarecum trădat.Simt că ceasul inimii îmi ticăie, iar cu fiecare minută riscă să expldeze.M-am înecat în noroi şi am rămas cu o mînă afară.Poate, poate m-a scoate cineva.

Ştiţi ce mă roade în ultima vreme? [în afară de faptul că am un milion şi una de probleme, stresuri, valeriană, insomnii, singurătate şamd] Vreau la concert bă! Vreau tare, tare, tare la concertul lui Guess Who! Măăăi, aşa de tare vreau că sunt gata să dau şi maiou de pe mine!PS: Haide bă cu mine, că am un prieten ce vinde biletele ca să nu le căutaţi pe la telefoane. Scrieţi-mi!MuligambiaFacebook