Gândeşte liber!

A.S. Eu practic să nu scriu relatări ci impresii şi concluzii de la off-line-uri. Întâlnirea cu vice-premierul Lazăr nu e o excepţie. Nu în zadar am aşteptat mai bine de 10 zile. Ministrul Economiei a început relatările sale, dealtfel foarte interesante şi ample, despre negocierile cu FMI. Eu nu sunt economist, dar cum se zice "жизнь заставила". În general cred că acest post va fi lung, prea multe simt şi vreau să expun la tema "părerea mea despre adâncimea cavităţii anale în care pică liber bugetul public.md". Carevasăzică ceea ce trebuia de recunoscut, pentru că era demonstrat demult. Cu acumulările la buget e jale, a recunoscut acest lucru şi dnul ministru, şi premierul. Pentru mine nu era cazul, o simt pe propria piele de prin toamna lui 2010. Simplu, oamenii care lucrează în sfera bugetară numai dacă sunt limitaţi au nevoie de rapoartele ministerului de finanţe. Eu îmi sunt propriul şi cel mai bun barometru al acumulărilor bugetare. Simplu, în primăvara-vara 2010, salariile erau achitate la data de 2-4, începând cu toamna 2010 - 3-5, acum se ajunge şi la data de 8-9 a lunii câteodată. Mai departe, achitările pe investiţii, achiziţii şi servicii ale instituţiilor publice se efectuau în cel mult zece zile, acum ajung să depăşească des o lună. Este clar oricărui om ce are idee de raporturile venituri-cheltuieli în orice entitate economică, de la cel mai prăpădit SRL la bugetul de stat - plăţile întârzie atunci când nu sunt suficiente venituri.Mai departe mai vesel, la etapa aceasta, Guvernul a aprobat o serie de decizii (cea cu maşinile vechi etc.) care au drept scop acoperirea cu orice preţ a găurilor bugetare. E clar şi faptul că donatorii externi nu mai dau bani cu orice preţ, ca la finalul lui 2009. Toată lumea e supărată pe FMI, nu pe ei ar trebui să fim supăraţi, pe Guvernul care a negociat cu ei. Cei de la FMI nu impun reducerea cheltuielilor, mai jos voi scrie despre ce anume se va petrece, ei acceptă să dea bani numai celor care îi pot întoarce. Dacă un Guvern arată că poate creşte veniturile, nu va primi un răspuns negativ de la FMI. Guvernanţii ne asigură că problemele vin din circumstanţele externe (criza euro, scăderea exporturilor, scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, bla-bla-bla).  SERIOS? Eu, dar şi cei de afară mai avem şi alţi indicatori al potenţialului de acumulări la buget. Iată cum eu să cred că a scăzut comerţul intern când ritmul de creştere a ambuteiajelor de maşini luxoase în Capitală creşte mai ceva ca raitingul comuniştilor iarna? Dacă se plătesc mai puţine impozite, înseamnă că scad şi veniturile afaceriştilor, nu e aşa? Altfel eu - un biet istoric - nu înţeleg de unde se iau impozitele şi taxele? Parcă atunci când au apărut acum 5 mii de ani în Orient aşa era.Apu dară cum? Îmi asum să deschid nişte "ceva" din ce a spus dnul ministru Lazăr. Anume legat de finanţările externe. A spus că donatorii nu prea mai sunt exaltaţi de idea să împrumute o ţară care are un potenţial real enorm de creştere, spre deosebire de ţările realmente sărace. Moldova nu este săracă, statul moldovenesc este sărac. Am citit dăunăzi pe Facebook cum un cetăţean american stabilit de ceva timp în Moldova a scris ceva de genul "Numai ce am văzut pe străzile din Chişinău un Bentley, mi-am dat seama că este foarte bine că impozitele contribuabililor americani merg la reparaţia drumurilor în această ţară - păcat să se distrugă aşa un automobil!" - cea mai bună diagnoză şi analiză la capitolul "daţi-ne bani că suntem săraci". Bani sunt! Firmacii care raportează scăderea vânzărilor cumpără Bentley-uri şi Mercedessuri de ultimul model. "Liderii agricoli" care raportează scăderea veniturilor şi producţiei, chiar dacă a fost renovat considerabil a parcul tehnic, se plâng de nesimţirea bancherilor care nu le dau credite ieftine, dar se bat de la geep-uri şi out-lander-uri prin salonurile auto. Ce naiba? Poate impozitele sunt prea mici? Nu - chiar au crescut!Problema este că şi acumulări bugetare şi venituri care ar urma să fie impozitate sunt, şi sunt multe!  Ce se întâmplă cu acumulările bugetare?Vă mai aduceţi aminte cum Dodon îl "tortura" pe Veceslav Negruţă să afle cum de au crescut exporturile dar acumulările de taxe vamale nu? Apoi iată - sursa de finanţare a sport-car-rilor, villelor, achiziţionării de partide etc.. Nu mai e demult secret că în Moldova cel mai profitabil bussines este recuperarea de TVA de la stat. SchemaImportăm 10 kilograme roşii cu un leu kilul, plătim doi lei TVA, investim trei lei, facem din ei pastă de tomate, o exportăm cu 500 lei, primim înapoi 100 lei. E puţin exagerat dar realitatea e şi mai dură pentru că aceasta e cale legală. De fapt, plătim la orice vamă mită, vameşii semnează că am fi importat 1000 tone de orice cu 10 lei kilu, apoi plătim mită la altă vamă (poate şi la aceeaşi) şi scriem că am exportat 1000 tone de acelaşi orice cu "bantik" cu 100 lei kilu. Recuperăm TVA. Tot! Aşa, pe scurt, lucrează schema de sărăcire a statului. Schema nrl doi.Sunt agricultor, produc 10 000 tone de cereale anual, scriu că am produs doar 2000, oricum nimeni nu mă poate controla, plătesc impozite şi taxe de pe 2 mii. Restul 8000 le duc lui cumătru la ferma lui de 10 000 capete, care scrie că are 500, sau le dau lui finu la fabrica de vin. Carnea sau spirtul le duc în Ucraina prin Transnistria sau le dau la "patentarii" de la Piaţa Centrală. Economisesc din taxele şi impozitele pe 8000 tone de cereale. Schema aceasta e atât de simplă încât cred că am descriso integral. A, mai nu am uitat, schema implică achitare de mită inspectorului fiscal şi celor de la "Sanepid".Nu se poate de oprit? Se poate! Soluţia demisiei dnilor Platon, Baliţchi, Roibu, Negruţă, Lazăr etc. nu e o soluţie în sine, nu va soluţiona problemele.Mai sunt şi altele. De ce nu sunt oprite? Bună întrebare! Până a spune cum văd eu rezolvarea problemei, să vedem ce soluţie au găsit guvernanţii. Disciplină bugetară "по молдавски"Întraţi de citiţi, dacă ştiţi să citiţi, ce a propus Ministerul Finanţelor. Dincolo de reducerea revizuirea modului şi cuantumului locurilor bugetare din instituţiile de învăţământ. Asta Aliansul care a venit la putere prin voturile, şi nu numai, a tineretului. Fiţi atenţi la articolul IV, se propune excluderea indemnizaţiei (şi aşa ridicol de mici) la naşterea copilului. Dap dacă faceţi sex neprotejat. Nu mai spun că puteţi la un "search" pe google să vedeţi cum se întreceau partidele din actuala conducere la promisiuni pe acest capitol. Articolul V- tare interesant. Autorităţile publice locale primesc dreptul să se împrumute de la Bănci, asta dacă întorci datoria până la finele anului, teoretic e OK, ar trebui să dea APL-urilor posibilitatea de a împrumuta pentru dezvoltare, în fapt - calitatea dezastruoasă a pregătirii cadrelor din raioane va conduce la cazuri de sechestrare în masă a bunurilor publice de către bănci. A apărut şi o chestiune extraordinar de bună - la solicitarea primăriilor, Ministerul Finanţelor poate plasa banii liberi din bugetele locale în depozitele Băncii Naţionale care sunt destul de profitabile. Numai că aşa termen ca "fonduri libere" nu este cunoscut niciunui primar în ţara asta. Dar cel mai interesant e punctul unu din acelaşi articol - primăriile rămân fără 20% din acumulările pentru impozitul pe venit, de la 50% rămân doar cu 30%. Sincer - citiţi această lege, foarte interesant!Mai departe mai vesel - vine austeritatea în stil greco-român(esc) - rămânem fără indemnizaţii la creşterea copilului până la 3 ani!!!, fără indemnizaţii pe deces şi altele. Mult prea aşteptată modificare a sistemului de salarii pentru funcţionarii publici se amână cu 3 ani! Ура, товарищи!Fără avizul Ministerului Finanţelor nu se va putea stabili bugetul asigurărilor sociale obligatorii - CUUUUUUUM? Doar acestea sunt fixate prin lege şi nu se negociază?În schimb se intervine serios în operativitatea lucrului Ministerului Finanţelor în gestionarea sistemului de plăţi şi venituri, angajaţii responsabili vor lucra peste program - MULŢUMESC!Se înăspresc dur pedepsele pentru nerespectarea disciplinei bugetare şi încălcările/infracţiunile în domeniu - demult era cazul numai că... - despre numai că mai jos.Creşterea salariilor militarilor, poliţiştilor, securiştilor etc. se amână până în 2015 - normal aşa. Mai sunt acolo chestii interesante pentru angajaţii sectorului public. Dar cireaşa de pe tort este articolul III care prevede modificări la Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar şi procesul bugetar:Punctul unu - în primul rând, Guvernul va achita datoriile externe, apoi salariile, restul cheltuielilor publice le va decide Ministerul Finanţelor după bunul plac.Nu se permite creşterea peste măsura stabilită la început de an a datoriilor instituţiilor publice - e de bine!Mai departe - Strauss Khan ar fi scăpat o lacrimă - dacă acumulările sunt sub prognoza de la începutul anului, Ministerul Finanţelor poate decide excluderea unor cheltuieli publice, eu nu mai întreb cum un minister poate să decidă modificarea unei legi aprobate de Parlament, dar numai vreau să întreb cum vor fi stabiliţi cei care rămân fără unele finanţări- despre asta mai jos.Aţi obosit să citiţi? Asculatţi un cântec    Da Ministerul Finanţelor nu a obosit să scrie!Conducătorii de instituţii publice vor purta răspundere materială pentru formarea de datorii - bine, iar politicienii care numesc agramaţii în funcţii vor purta oare răspundere materială?Caz din viaţă.Iată pe mine în mod deosebit mă interesează faza cu reducerea de cheltuieli publice. Un caz aşa, am zmuls noi cu mare greu (mint - nu a fost chiar atât de greu :)) nişte bani de la Guvern pentru a face un proiect tehnic să construim apeduct şi canalizare la Orheiul Vechi. Nu de alta - se dezvoltă turismul, iar "удобства во дворе" şi scurgerea impurităţilor în Răut nu sunt de bine. Iaca a fost pe la început de martie publicat bugetul şi ni-au zis să pregătim caiet de saricini să facem concurs. Birocraţie, rugăminţi pe la specialişti, iar birocraţie, regândire, atent - să fie totul scris bine, să nu lăsăm loc de interpretări, să iasă un proiect calitativ - pe la sfârşit de martie am terminat caietul de sarcini, tema de proiectare şi le dau Ministerului Culturii. Colegii de la minister au ajutat, repede-repede - perfectăm actele la Agenţia pentru Achiziţii Publice. Cei de la Achiziţii, bravo lor, examinează repede, vin cu nişte observaţii foarte bune, rectificăm totul - anunţăm licitaţie publică cu publicare în Monitorul Oficial Pentru Achiziţii.Excurs poetic:Am uitat să vă descriu încă o metodă deosebit de eficientă de îmbogăţire în ţara asta - îţi faci o firmă de nu contează ce şi participi la licitaţii publice, dai "otkaturi", mitueşti decidenţii şi cei care deţin informaţii, dar mai bine să fii tu însăţi decident sau deţinător de informaţii secrete şi firma să "o scrii" pe vre-o mătuşă. Şi ai ale tale procente stabile de venit, mai ales că în aşa cazuri nimeni nu prea o să se ia de calitatea lucrărilor, serviciilor sau mărfurilor prestate. Flash-back.Apoi iată pentru că afaceristul moldovean abonat la bugetul de stat nu se aruncă să participe la licitaţii unde lucrurile se petrec corect şi transparent, iar calitatea este cerută la sânge de către comandatar, prima licitaţie a picat din lipsă de oferte suficiente. Aşa, încet-încet am ajuns noi la a doua licitaţie şi la sfârşitul lunii aprilie.Eram fericit să remarc interesul ofertanţilor care mă telefonau zilnic să le explic detalii din caietul de saricini, le accentuam de fiecare dată să atragă atenţie la faptul că sunt obligaţi să ne prezinte calificarea la nivel - experienţă, specialişti, şi de fiecare dată "aveţi grijă că este o zonă protejată şi trebuie să aveţi specialişti şi fonduri prevăzute pentru expertiza de mediu şi cea de patrimoniu - arheologic şi arhitectural" - "Bun, am înţeles!".Vine ziua licitaţiei, tocmai şase oferte. Huuuuu, în final, avem din ce alege! Ei, doi au zburat pe loc pentru că nu au îndeplinit condiţiile elementare, unul al patrulea voia să facă proiectare fără măcar un arhitect - avea în schimb o armată de ingineri, cum ar face inginerii proiectele de construcţii, nu ştiu, în fine. Au rămas trei acceptabili după toate criteriile, am ales pe cei cu oferta mai ieftină şi mai calitativă şi ne-am făcut cruce. Am dat raportul la Achiziţii şi ne-am pregătit să ne apucăm de treabă. Ce-i drept peste o zi a apărut tipul cu armata de ingineri şi a înaintat pretenţia că el ar fi avut cea mai ieftină ofertă şi vrea să fie câştigător. I-a umflat capul responsabilului pe achiziţii de la Minister, apoi a trecut la mine. I-am explicat că nu-i pot îngrădi dreptul legal să înainteze contestaţii dar să fie sigur că nu a întrunit mai multe condiţii scrise în caietul de sarcini pe care l-a avut la dispoziţie. Totul ar fi un caz banal dacă nu mi-ar fi stat mie interesant cum naiba a aflat tipul despre mărimile celorlalte oferte înainte de a primi o copie a proceselor verbale? Nu mă iau să acuz pe cineva, dar tipul clar are ceea ce se cheamă "insider"-i. Dincolo de asta, i-am explicat odată în plus că nu putea fi acceptat spre concurs pentru că nu a avut nici arheologi, nici arhitecţi, nici specialist pe mediu în echipă, nici nu a prevăzut bani pentru aşa ceva. La care omul mi-a explicat că el trebuia să câştige pentru că el e din Orhei şi lucrează în toată zona (WTF?) şi că "voi acolo ce faceţi proiectare sau cultură?" Am văzut că n-ai cu cine. Dar am mai pierdut o lună.Acuma, eu vreau să ştiu: dacă nu va câştiga firma "cui trebuie" eu voi fi purtat prin contestaţii până ni se va retrage finanţarea de "cine trebuie" pentru că "deficitul bugetar a depăşit indicii prevăzuţi"?No more comments.

Şi o poză de aici. P.S. Situaţia descrisă e tristă. Care ar fi soluţia? Este.Atât ministrul Lazăr, cât şi premierul, dar şi mulţi alţi funcţionari înalţi se tot jeluie pe lipsa de voinţă politică, pe alians, pe faptul că-i încurcă nu ştiu cine. Ok, eu nu vă cred.Demisiile nu sunt o soluţie în sine, avem suficient de mulţi conducători buni. Atât miniştrii finanţelor (deşi de el nu pot spune sigur pentru că nu l-am văzut live), economiei, educaţiei, TIC, şefii de la Fisc şi Vamă, au suficiente capacităţi pentru a opera reforme dure dar corecte. E lipsă totală de voinţă politică.Soluţia - Filat, Plahotniuc şi (dacă l-or chema) Ghimpu se adună şi stabilesc că "De azi înainte nu se va fura!"  "Furaţi de aici şi până aici, mai mult nu se poate!" Se pot percepe taxe, se poate de limitat contrabanda, se poate de redus corupţia. Important este cei din fisc, vamă, poliţie, procuratură, judecătorii, CCCEC, judecătorii să se împarte cu noi cu impozitele şi taxele noastre. Acum, dacă voi credeţi că eu nu susţin propunerile Ministerului Finanţelor - greşiţi, sunt de acord, altfel va veni armaghedeţul economiei moldoveneşti, e o soluţie, pe termen scurt, astupă borţile - pe termen mediu va fi din nou şi mai rău. Avem nevoie de o minimă manifestare de voinţă politică, măcar o singură dată!  Poll în comentarii:Credeţi că e timpul de făcut bagajele din.md?

Iaca toată lumea e supărată rău pe deputaţi. Eu tot, dar mă şi bucur, în loc de funcţii/principio-valori/preşedinte, aleşii poporului s-au certat pe o strategie de dezvoltare a ţării pe termen mediu! Nakaneţta!Dacă serios, eu tot cred că strategia 2020 ar putea fi mai plină. În general - problema e atât de complexă încât e greu să spui că cineva nu are 100% dreptate sau invers. Mai jos scriu ce cred eu.Moldova 2020 nu este o strategie în sine. Cum înţeleg eu, pe scurt, o strategie. Identificăm problema/problemele, alegem care este/sunt cele mai importante (nu poţi să faci totodată, se pulverizează eforturile şi resursele şi nu iese niciun domeniu cu efecte), stabileşti care sunt obiectivele pe care vreai să le atingi în x timp, de dorit să fie nişte obiective cuantificate. Apoi analizezi profund totă situaţia, construieşti planul de activităţi pentru a atinge rezultatele dorite. Calculezi toate cheltuielile pe fiecare etapă, iai în calcul posibile riscuri şi evoluţii neprevăzute, stabileşti scenariile alternative şi începi să lucrezi. Strategia MD 2020 e doar o primă etapă dintr-o strategie, au fost stabilite doar problemele, s-au analizat, au fost stabilite rezultatele spre care se tinde peste opt ani.  Partea bunăStrategia are părţi bune. Bun este faptul că este un document care nu va fi trecut la maculatură şi nerespectat dacă se schimbă guvernarea. E un bun argument atunci când ceri finanţări externe sau faci priorităţile pentru bugetul de stat. Este sinceră - spune clar că nu ne putem permite să dăm banii cu "ţârâita" peste tot, trebuie să avem domenii clar prioritare. La nivel de filosofie documentul e conceput corect. Partea proastăMoldova 2020 nu este un document strategic, mai curând sunt nişte obiective de dezvoltare pe termen mediu. Răspunde la întrebarea "Ce vrem să obţinem?" dar nu spune "Ce trebuie să facem?" pentru a obţine acest ceva. Probabil, va urma, după obţinerea înaltei binecuvântări a Parlamentului, elaborarea de strategie (plan de acţiuni) pe fiecare domeniu. Eu cred că era cazul să se facă împreună. Dar aici e loc de discuţie.  La conţinutDomeniile care au fost alese sunt într-adevăr cele mai importante, probleme sistemice pe care se poate concentra statul pentru a le lichida. Doar una - "Finanţe: accesibile şi ieftine" e, părerea mea, inutilă, nu va reuşi statul să schimbe lucrurile în sfera bancară prin intervenţiile sale. Nici nu este sănătos. Şi ultima, cea mai importantă după părerea mea, scăpare. Lipseşte totalmente componenta de viziune pentru Dezvoltare regională. Mare, foarte mare, greşeală. Moldova vrea să reducă cheltuielile publice, să crească nivelul calităţii vieţii oamenilor, să aibă agricultură performantă, să aibă locuri de muncă acolo unde locuiesc moldovenii, dar nu vrea să aibă o viziune de dezvoltare pe termen mediu pentru regiunile ţării (în special cele rurale). Ce ar conţine o astfel de componentă?1. Obiectivele cu privire la numărul de unităţi administrativ-teritoriale, cu tot cu numărul de angajaţi ai APL-urilor.2. Moldova nu poate să-şi permită atâtea localităţi. Asigurarea condiţiilor normale de trai (infrastructură) pentru un locuitor rural e de 5-6 ori mai scumpă decât în cazul unui orăşean. Procesul de dispariţie a satelor mici e unul firesc care se desfăşoară stihiinic şi dureros. Dacă Guvernul ar prelua controlul asupra acestui proces (început multe mii de ani în urmă în Orientul Apropiat) care constă în trecerea locuitorilor de la sat la oraş şi dispărut din discursul politicienilor şi economiştilor  (se numeşte Urbanizare), acesta ar deveni mai puţin dureros, mai eficient, rezultatele pozitive ar fi amplificate. Beneficii.1. Concentrarea forţei de muncă în oraşe - investiţiile vin acolo unde este forţă de muncă.2. Reducerea numărului de angajaţi în agricultură va genera tehnologizarea producţiei şi consolidarea terenurilor, eficienţa în agricultură ar creşte substanţial. 3. Vor fi reduse substanţial cheltuielile pentru infrastructură, drumuri, canalizare, reţele, gazificare, gestionarea deşeurilor etc. (pentru 1000 oameni în sat costă cât pentru 20000 în oraş). Ar mai fi şi altele, aici ar fi şi componenta de turism, şi parcurile indistriale, şi calitatea educaţiei/medicinei, mai puţini poliţişti şi tot aşa mai departe. Ar putea fi oprită creşterea necontrolabilă a populaţiei Chişinăului şi degradarea oraşelor mici. Lista poate continua muuuult.Care ar fi indicii de rezultate.1. Până în 2020 Moldova trebuie să aibă x număr sate mici, maedii, mari, x număr oraşe, x procent populaţie rurală şi urbană, x număr angajaţi în sectorul public în APL-uri şi servicii desconcentrate. 2. Rata de populaţie implicată în agricultură - x procente.3. x procente rata de acces la servicii publice şi infrastructură calitative.Asta e părerea mea, voi cum vreţi. Acum că au sărit ONG-urile de mediu şi s-a răsculat CNP-ul şi PL-ul, strategia MD 2020 va avea o soartă grea, tare mă tem că până va fi aprobată va fi cazul să se scrie una pentru 2030. Unii politicinei nu înţeleg că jumătate de an este peste 7% din şapte ani, iar întârzierea acţiunilor face imposibilă atingerea unor obiective la termenul stabilit. 

"Мистер Твистер,Бывший министр,Мистер Твистер,Делец и банкир,Владелец заводов,Газет, пароходов,Решил на досугеОбъехать мир."Şi s-a întâlnit cu bloggerii. Special am scris doar impresii generale, am aşteptat să văd ce au scris şi alţii. Sincer să fiu mă aşteptam la o schimbare radicală a unghiului sub care va fi privit Vlad Plahotniuc pe paginile personale, dar nici chiar aşa. Cam mulţi s-au îmbătat cu apă rece. Toate părerile exprimate sunt corecte, la sigur. Dar ele sunt corecte pentru că fiecare are dreptul la ele. Eu aş vrea să mai punctez câte ceva care mi-a părut important. Trustul media.Nu a fost deloc uşor să nu-l dea pe mâna propagandei lui Mark Tkaciuk în 2008-2009, raţionamente economice directe - făcând propagandă NIT-oidală risca să piardă din audienţe, dar nu aceasta e cea mai importantă, la care e mai importantă voi reveni.Eficienţa resurselor media este cam la zero, este PrimeTV care aduce profituri mari, restul se hrănesc din asta. Iar raţionamentul de a deţine control asupra presei nu este nici cel financiar direct, nici în scopuri de a face exces de propagandă politică, deşi toate instituţiile media afiliate lui Plahotniuc favorizează vădit PD-ul, nu se exagerează. Presa mai curând este acel scut+bâtă care âţi conferă un fel de imunitate, toţi ştiu că "dacă ceva" resursul mediatic poate fi repede trecut pe picior de război propagandistic. Plahotniuc şi/vs comuniştiiAşa şi nu a putut explica cum a ajuns să intre în anturajul lui Voronin şi a încercat să impună percepţia că nu ar fi fost ei chiar atât de apropiaţi, cam în stilul pe care îl practică şi liderul comunist. Lumea care a făcut afaceri şi a muncit prin structurile de stat care au intrat în sfera intereselor/atribuţiilor lui Plahotniuc ştie foarte bine că acesta era "de-ai casei" la Preşedenţie oricând era cazul. Cât priveşte contribuţia lui la detronarea lui Voronin, eu cred doar în argumentul economic. Nu minte poate omul când spune că i-ar plăcea să vadă o ţară mai prosperă, mai modernă, oamenii să trăiască mai bine, toţi ar vrea. Dar tot mai presus de orice integritatea afacerilor (nu aşa cum o percepe Andrei Fornea), recunoaşterea propriei puteri, dar şi sănătatea familiei (asta chiar a fost sincer).Da Plahotniuc era bine pus la Voronin, nu că era cu ochi frumoşi şi forţă de convingere nemaipomenită. Amintiţi-vă situaţia din primul şi al doilea Guvern Tarlev - marea majoritate de miniştri nişte oameni adunaţi de unde vrei, lipsiţi de cunoştinţe şi capacităţi. Aici apare un "haiduc" care poate să fie super-eficient, ia o companie pe burtă şi o ridică în scurt timp la cei mai înalţi indici de performaţă, pentru el nu există uşi închise, alege foarte eficient oamenii, în fine, pentru un tip ca Voronin nu conta ce face ăsta, el doar ştia că poţi să dai pe mâna lui orice întreprindere de stat şi ea va începe să aducă bani la puşculiţa familiei şi la bugetul de stat. Pentru astfel de servicii omul de afaceri primea facilităţi substanţiale în propriul business, privatizări, nu mai avea nici un fel de piedici şi tot aşa. Ar părea că nu mai ai ce să vrei de la viaţă afacerist fiind. Aceasta ar fi părerea unui oarecare, dar iată un miliardar, om cu ambiţii personale şi, cel mai probabil, foarte neiertător, nu credea aşa. De prin 2006, Voronin a deviat cu totul în felul care conducea ţara. "Alde biznăsmănii" erau chemaţi "la kovior" şi li se cerea finanţarea la tot felul de proiecte populiste din seria caselor de cultură şi grădiniţelor în sate cu doi bătrâni în cruce, fără drum şi fără reţele. Apoi a fost epopeea de multe miliarde de lei a mănăstirilor - doar un exemplu. Voronin nu mai distingea limita între averea privată şi ce poate el să cheltuiască chiar preşedinte fiind. Unora le-ar putea părea că nu e o problemă, atâta timp cât ai toate uşile deschise şi prin corupţie poţi rupe de la stat contracte de milioane. Se pare că Plahotniuc a simţit direcţia "po nakatnoi" a lui Voronin şi a priceput că tipul, dacă rămâne la putere, poate într-o bună zi să-i ceară tot ce are, sau, pur şi simplu să-i ia ce doreşte.O fi având pe timpul comuniştilor şi venituri şi putere mai multă, numai că nici un om teafăr nu ar vrea să depindă de cuvântul unui tip senil cu devieri de comportament. Dincolo de asta, undeva din adâncurile copilăriei sofisticate, omul are ambiţii personale. Pentru Vlad Plahotniuc nu e suficinet să ştie el şi încă un grup relativ restrâns despre puterea sa, el vrea lumea să ştie, să vorbească, să invidieze, să ceară ajutor - moldovean clasic, ce să zici. Dar la Voronin nu puteau fi doi, nici măcar 1,1 nu puteau fi.Respectiv, Vlad Plahotniuc a avut de câştigat din plecarea comuniştilor:1. A câştigat pentru că nu îl mai paşte pericolul să piardă toate afacerile.2. A obţinut perspectiva de a deveni o persoană publică, votabilă (vezi mai mult aici).Am văzut la multă lume comentarii la întrebarea cu Tkaciuk, reacţie artificială - părerea mea, oamenii ăştia doi se respectă şi se tem unul de celălalt, Tkaciuk ar fi câştigat, dar atunci când deciziile finale sunt luate de Voronin  porneşti la luptă ca în bancul cela cu Chuck Norris şi Ursul. Plahotniuc şi PD-ulDespre reforme în partide aud în Moldova prima dată! Serios - daţi-mi un exemplu? Arătaţi măcar un lider de partid care iese şi recunoaşte că el, de fapt, conduce ceva întreu un SRL şi o sectă, foarte atent a recunoscut-o doar Vlad Filat, dar PLDM are alt tip de probleme (mai mult de imagine decât de organizare), e mai tânăr şi e bine organizat.  Modelul din business aplicat în partid. Eu nu cred că există modele de management organizaţional separate pentru afaceri, instituţii de stat, partide politice, secte religioase etc.. După mine sunt doar două pentru toate - eficiente şi ba. Dacă îi va reuşi acest model lui Plahotniuc în PD, nu ştiu. Partidul a recunoscut că a acumulat foarte multe probleme şi lacune pe parcursul anilor - bravo! L-a numit drept responsabil pentru reformă pe cel mai eficient manager din ţară - bravo! Şi pe omul care a condus partidul toţi anii aceştia cât s-a cotilit în criză  - !?Pe Dumitru Diacov de când îl ţin minte îl considerau pe ducă din politica mare, el de fiecare dată a ieşit câştigător, a revenit, a căzut în picioare şi tot sus este. Să vedem dacă îi va reuşi lui Plahotniuc să-l învingă pe cel mai şmecher şi iscusit "vulpoi bătrân" din politica moldovenească.  P.S. Plahotniuc managerulPoate nu mulţi au remarcat, dar eu cred că merită notat. Despre calităţile manageriale ale lui Plahotniuc ştiu toţi, e super-eficient. Angajaţii clubului DRIVE, tremurau, la propriu, sub privirea şefului. O biată chelneriţă mai nu a pierdut cunoştinţa când şi-a dat seama că mai nu a trecut prin faţa şefului pentru a se apropia de o masă, apoi a luat-o ameţită printr-o junglă de flori ca să înconjoare. Eu nu sunt adeptul unui asemenia stil de a conduce, probabil de asta nu voi ajunge niciodată miliardar. Cât ţine de apliacrea unui astfel de mod de a conduce asupra întregii ţări - eu încă mă gândesc. Poate nu e o varinată rea, tare mă tem că moldoveanului poţi "să-i faci numai cu de-a sila", încă nu am ajuns la o concluzie finală.Cât ţine de implicarea biznesmanilor în politica mare, în Rusia se termină aşa cum voi arăta tot printr-un pasaj din Samuil Marshak, să vedem cum se va termina la noi."ВзявшиПод мышкуДочьИ мартышку,МчитсяВприпрыжкуПо «Англетер»Мистер Твистер,Бывший министр,Мистер Твистер,Миллионер."

Sper că se va găsi cineva să aducă acest mesaj la domnul prim ministru.Discuţia de ieri de la guvern este una simptomatică. Nici ministrul Focşa, nici Ministerul Culturii, nu sunt cei mai de lăudat. Totuşi, pe faţă este o neînţelegere generală a situaţiei din domeniu de către marea majoritate. Să se spună că nu s-a făcut nimic este greşit, cu toate că se putea şi mai mult în doi şi jumătate. Necătând la numărul mic şi calitatea resurselor umane implicate în domeniu, au fost pentru prima dată create nişte legi cadru pentru protecţia monumentelor de patrimoniu de toate tipurile. Însăşi faptul că tema a ajuns în vizorul presei şi a politicienilor, fiind abordată chiar la nivel de guvern, se datorează tot unor oameni de la Ministerul Culturii, în primul rând Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor. Problemele în Chişinău întradevăr s-au agravat în ultimii doi ani, dar la nivelul întregii ţări situaţia era la fel de proastă toţi cei 20 ani de independenţă. În fiecare zi sunt distruse în continuu mii de situri arheologice în toată ţara. Sunt mutilate sute de edificii arhitecturale cu valoare de monument. Se intervine brutal în peisaje arhitectonice autentice şi istorice. Despre aceste lucruri nu se vorbeşte. Despre faptul că nimeni nu prevede nicăieri fonduri pentru cercetarea monumentelor arheologice care se distrug an de an sub acţiunea naturii, a lucrărilor agricole şi de construcţii nu se vorbeşte. Despre faptul că până acum nu a exitat măcar o lege care să îi oblige pe toţi cei care efectuează construcţii cu intervenţii la subsol să solicite şi să finanţeze cercetarea arheologică (cum se întâmplă în toată lumea) - nu spune nimeni. Nimeni nu o să vă explice, domnule prim ministru, că, de fapt, Ministerul Culturii şi instituţiile din subordinea acestuia nu dispun de atribuţii legale care să stopeze eficient careva lucrări care distrug un monument. Cu atât mai puţin, nu sunt posibilităţi pentru a pedepsi pe cineva. În cadrul şedinţei s-a solicitat crearea unui grup de lucru mixt, cu participarea Ministerului Culturii şi a Ministerului Construcţiilor, pentru a redresa situaţia. E bine că s-a luat atitudine dar se ştie bine că "dacă vrei să îngropi o problemă - faci un grup de lucru".În problema distrugerii patrimoniului cultural e nevoie de un singur lucru - VOINŢĂ POLITICĂ. Voinţa de a creşte numărul de persoane care se ocupa de elaborarea politicilor în domeniul patrimoniului de la 5 (Patru colaboratori ai Direcţiei de specialitate plus un vice ministru) - măcar la opt. Voinţa de aschimba modul în care funcţionează ministerele noastre, în care specialiştii se ocupă de scrisul răspunsurilor la scrisorile oricui în loc să elaboreze şi monitorizeze politici publice. Voinţa politică nu se termină aici. Unicul mod de a preveni o fărădelege în Moldova sunt penalităţile. Va ajunge oare voinţă politică pentru a introduce modificări la legislaţia naţională prin care responsabilul de distrugerea sau mutilarea unui monument istoric ar fi obligat să achite amendă de un milion de lei iar funcţionarii care permit sau facilitează acest lucru să fie demişi fără dreptul de a mai lucra în sfera publică? Iar acestea nu sunt nişte propuneri utopice ci prevederi care ar putea şi ar trebui să se regăsească în cadrul legalm pentru că noi avem nevoie de legi dragonice în domeniul patrimoniului cultural.Va ajunge oare voinţă politică pentru a dota Agenţia de protecţie a monumentelor arheologice cu utilaj care i-ar permite să-şi execute atribuţiile prevăzute de lege? Iată manifestarea unei asemenia voinţe politice ar însemna luare de atitudine la cel mai înalt nivel, spre deosebire de o discuţie, chiar şi în şedinţă de guvern.P.S. Pe lângă potenţialul turistic enorm, faptul că ne ajută mai bine să ne cunoaştem istoria, descoperirile arheologice dau bine şi la PR, aşa cum aţi avut ocazia să vă convingeţi anul trecut când aţi vizitat şantierul domnului profesor Arnăut la Stolniceni. Savant care a decedat pentru că poliţiştii pe care îi conduce ministrul Roibu iese marţi după Paştele Blăjinilor să-i prindă pe cei care au decis să nu urce băuţi la volan şi se grăbesc la serviciu în loc să prevină ieşirea la traseu luni seara a celor care îşi permit să meargă mortal de beţi la volan. 

Postare dedicată facturii pentru gaz şi Guvernului. Am promis să scriu impresiile mele de la off-line-ul desfăşurat pe 7 martie la Guvern. Impresii personale despre câteva teme importante: 1. Transnistria - poate pentru prima dată, Guvernul de la Chişinău are o viziune cât de puţin clară, recunoaşte propriile limite şi nu speculează cu "soluţii fulminante" - de bine.2. Patentele - Filat spune că trebuie să rămână doar pentru servicii cum sunt frizeriile, reparaţia de încălţăminte etc. Binişor, ideea că până unu-alta ar fi putut să aibă vânzătorii de la Piaţa Centrală un aparat de casă a rămas, nu ştiu, cum neauzită.3. De la vânzătorii nesimţiţi şi măcelarii care au câte 60k euro pe an, s-a ajuns la evaziunea fiscală şi contrabanda generată de aceasta. Cunoştinţă deplină a situaţiei, indignare, dar iată determinare multă în dorinţa de a trece lucrurile pe făgaş normal nu am observat - straniu nu ştiu cum!4. Iată în cazul combaterii dezmăţului judecătoresc am văzut o determinare destul de sinceră de a pune "căpac la raideri".5. Ce mi-a plăcut cel mai tare, în data de 7 martie, Filat era absolut sigur că preşedintele va fi ales, nu a spus-o, din contra a încercat să ne lese cu dubii, dar eu am sesizat că şeful Guvernului face planuri pentru următorii 2,5 ani. Asta m-a bucurat, eu tot îmi fac deja lanuri pe 2,5 ani când pot fi sigur că nu voi emigra.Astea fiind spuse, să revenim la factura noastră pentru gaz cea de toate miile.În timp ce Guvernul ne anunţă senin că prelungirea contractului cu Gazpromul pentru încă trei luni este în beneficiul nostru, responsabilul de domeniu şi-a anunţat absolvirea de orice responsabilitate - în lume se petrec lucruri. Chiar dacă am vrut să vorbim despre aceasta cu Premierul, prea puţin s-a primit. Politicul a luat faţa economicului şi în interesele bloggerilor. Tot ce am înţeles este că Guvernul acţionează în domeniu. Acţiunile însă se reduc la interesul faţă de proiectele de securitate energetică a vecinilor, fără să fie clar cum anume se va implica Republica Moldova. Interconexiunea cu România şi integrarea în piaţa energetică europeană (de fapt în cea românească). (Integrarea Europeană, în general, mi s-a părut a fi considerată o panacee pentru toate problemele Moldovei, eu nu cred aşa.)Percepţia că fraţii de peste Prut ne vor ajuta e valabilă, de ce nu ar face asta? Dar abordarea mi se pare cam îngustă, discuţiile se poartă doar pe nişte proiecte mici, lipseşte o viziune de durată, Chişinăul acţionează re-activ, nu pro-activ. Între timp, din 2005 în SUA preţul pentru gazele naturale a scăzut de 7 ori . Ucraina a devenit extrem de activă pe toate diecţiile posibile pentru a diversifica sursle de gaz şi a reduce costul acestuia: Azerbaijan, Turkemistan, beneficiul deplin de pe urma liberalizării pieţii de gaz în UE (Pachetul Energetic 3 la care şi Ucraina şi Moldova sunt parte). România, Turcia şi Slovacia sunt noile destinaţii ale diplomaţiei energetice ucrainene. Clar că noi încă nu avem gazoducte cu capacitate reversibilă sau unele libere care pot fi utilizate. Iar în acest context, efortul Guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti în construcţia gazoductului Iaşi-Ungheni este salutabil. Graba până la sfârşitul lui 2012 să fie dat în uz nu este deloc o retorică electorală, e necesitate economică. O bilă albă Guvernului. La care mai pui că pe şelful românesc se anunţă mult gaz.Şi totuşi, în comparaţie cu "omul ruşilor" Ianukovici, guvernanţii moldoveni merg după gaz doar la Moscova şi "speră să obţină condiţii mai bune pentru consumatori". Chiar-că, argumentul care este? Daţi-ne gaz mai ieftin că noi stăm cuminţi şi cumpărăm numai de la voi? E imposibil de atins o înţelegere cu Ucraina pentru a beneficia de o parte din gazul adus de pe piaţa secundară din Europa? Mai ales că ucrainenii au nevoie ca de aer de suportul Comisiei Europene cu care au relaţii foarte proaste, spre deosebire de AIE. În loc da aceasta guvernul nostru aşteaptă când lucrurile s-ar aşeza de la sine.Am întrebat pe Premier, cu apropo despre viitoarele colaborări cu instituţiile financiare externe, dacă Moldova este gata să împrumute pentru a putea participa cu cotă parte la proiectele în sfera gazelor naturale. Nu am primit un răspuns clar. În schimb idea redirecţionării ajutorului nerambursabil românesc în calitate de cotă parte în proiectul AGRI pare foarte bună. Deşi iar nu am mai înţeles dacă va deveni sau nu valabil. În general, istoria cu cele 100 mln euro, nu e tare clară.100 mln euro e bine, dar insuficient. Pentru a ocupa o poziţie importantă, Republica Moldova trebuie să investească mai mult, mult mai mult cum se spune. Iar AGRI se apropie cu paşi mici spre a deveni realitate, spre finele lui 2013 ar putea deveni deja operabil. Republica Moldova continuă să rămână actor pasiv pe piaţa de resurse energetice. Lipsa de viziune este cel puţin stranie. Iar zvonurile despre aflarea multor foşti şi actuali politicieni la dotare permanentă din partea MoldovaGaz sunt. Şi vrei să nu le crezi, dar când vezi factura şi că în altă parte se poate începi să ai dubii. Unele ţări extrag gazul din sol, altele din mare, noi nu avem de unde. Ţările care nu au gaz, găsesc cele mai eficiente soluţii pentru a nu plăti foarte mult. Extragerea resurselor naturale din minte este specificul celor mai prospere economii. Moldova mai are o şansă, Filat a spus că putem importa gaz chiar şi din SUA - interesant. Nu e chiar perdut Guvernul nostru la capitolul viziune. Aşteptăm. P.S. Reieşind din spusele ministrului economiei, gazul va deveni mai ieftin odată cu alegerea Preşedintelui. Eu aştept!

Ianuarie 2010 – petrol – 83 dolari benzina – 12,7 lei motorina – 11,4 lei Martie 2012 – petrol – 123 dolari benzina – 17,24 lei motorină – 16,55 lei creştere petrol - 1,48 creştere benzină - 1,36 creştere motorină - 1,45 Parcă tot normal! Mai mult decât atât, preţurile combustibilului au crescut chiar mai puţin decât cotaţiile petrolului. La care mai adaugi că au crescut şi impozitele! Se pare că petroliştii fac binefacere din contul propriilor venituri. La care mai adaugi că eu nu cunosc metodologia aplicată de ANRE la calcularea preţului la benzină şi motorină. Numai că am şi eu o întrebare. În mai 2008 preţul petrolului era cam la fel ca acum: Mai 2008 petrol – 124 dolari benzină – 13,85 lei motorină - 13,85 leiNumai eu nu am înţeles ceva?

Nu-i specialitatea mea să scriu despre oameni, asta mai degrabă Alex. Dar azi este o ocazie specială!Legendarul Nicu Calcea a atins majoratul! Asta nu înseamnă doar că multă lume va fi scutită de pasibilitatea pedepsei penale: proprietarii de localuri pentru vânzarea de alcool minorilor şi fetele pentru relaţii sexuale cu persoane care nu au atins vârsta de 18 ani! Nu - dispare legenda: "Paţanu ista nişi 18 ani nu are da rupe!"- de azi nevalabil. Cu siguranţă, Nicu va avea o criză identitară de 3 luni după care va iniţia o camapanie pentru ridicarea vârstei majoratului în Moldova la 21 ani. Dacă serios - atenţia celor mai în vârstă faţă de Nicu vine din frustrările personale şi invidia albă: el este cam ce am vrut să fim noi dar nu puteam. Cum să nu fii invidios pe un om care la 16 ani lupta pentru a oferi dreptul la vot de la 16 ani iar la 18, cu siguranţă, nu va merge să voteze. Iar asta cunoscând personal la vârsta lui cam pe toţi liderii de partide care contează din ţara asta.Amu chiar serios - îi urăm mult succes şi realizări în viaţa profesională. Nicu, tăt normal.Dacă sunteţi de acord, daţi un like, nu pentru mine, pentru Nicu!Alegerea cadoului muzical este super-evidentă!

După anunţul de astăzi lucrurile se întorc de pe spate pe burtă şi clasa politică continuă să doarmă. Ei cred că aşa poate dura la nesfârşit. Igor Dodon a spus clar că el nu se teme de alegeri anticipate, are de ce să nu se teamă, voi scri mai jos de ce. Totodată socialistul este gata de compromisuri. Varianta A este consolidarea unui partid puternic şi lupta pentru o "felie" mai mare pe segmentul de electoral pro-rus/moldovenist/antiaie-ist (electorat de stânga şi de dreapta la noi nu există). Totuşi, pentru a putea realiza "planul A", Dodon are nevoie de două lucruri:1. Timp.2. Imagine "curată" (adică să nu poată fi învinuit de către comunişti că a participat la guvernare şi să îi poată învinui pe cei din AIE că nu au ştiut să valorifice şansa pe care le-o dă).Timpul îl va câştiga singur prin alegerea preşedintelui şi menţinerea alianţei la guvernare. Imaginea o poate asigura prin a nu participa în careva formă la guvernare împreună cu partidele din AIE. De comunişti se va apăra prin a-i învinui de extremism şi "noi am scos ţara din criză, da iaca aiştea din alianţă nu i-o dus capu!"Ion a scris deja înaintea mea că Dodon a început prin întâlnirea de azi cu blogerii negocierile. Mesaj simplu, nu prea nou - "să se înţeleagă ei între ei cine este candidatul pe care-l susţin, iar apoi noi vom decide dacă îl votăm!"Mihai Ghimpu a anticipat - "Să aleagă Dodon candidatura, mie nu-mi trebuie nimic, nici funcţii!", pe urmă a fost ceva de genul "Să se înţeleagă ei în trei, fără PL!" Liderul liberal face de fapt acelaşi lucru pe care-l face Dodon! Fenomenal: atât Mihai Ghimpu cu PL-ul, cât şi Igor Dodon cu socialiştii, vor să aleagă pe oricine preşedinte, dar să rămână în opoziţie!Pentru liberali este convenabil să-i împingă pe colegii de alianţă la o reconfigurare de guvernare pe 2,5 ani, împreună cu Dodon, la care este suficient să treacă încă măcar unu-doi deputaţi PCRM. Acuzaţiile de "trădare", factorul Chirtoacă, "mâna Moscovei", experienţa bogată de a fi în opoziţie - toate acestea prevestesc un scor electoral foarte bun PL-ului la alegerile parlamentare din 2014.Nici alegerile anticipate nu reprezintă un pericol pentru liberali, factorii de mai sus rămân valabili, pericolul revenirii PCRM, acuzaţiile la adresa colegilor de alianţă, imaginea de jertvă - în cel mai rău caz 10-11%. Caz bun nu este pentru că partidul nu ştie să facă campanii electorale.Igor Dodon se va simţi foarte bine în opoziţie - membrii PCRM, cu tot cu electorat, trec încetişor la dânsul. Va avea timp să consolideze echipa de partid, să o sudeze, să o verifice în batalii locale, să o instruiască (foarte important). Va colecta peste 2,5 ani toţi votanţii PD şi PLDM care vor rămâne nesatisfăcuţi de rezultatul guvernării, va reuşi să-şi creeze o strategie în privinţa votului etnic. Cel mai important - peste 2,5 ani, Vladimir Voronin va fi cu 2,5 ani mai bătrân, iar Mark Tkaciuk va reuşi să aducă PCRM cu 2,5 ani mai aproape de dispariţie. Dodon va intra solida pe "stânga" cu 15-18%.De alegeri anticipate Dodon tot nu se teme. Eu nu sunt sigur că va depăşi pragul electoral, el este. Are numeroase atuuri: extremismul PCRM, finanţare bună, diluarea "bazinului" electoral al PD-ului, are critici dure pentru PCRM, dar şi mai credibil va fi când va critice AIE (nu neapărat doar pe Ghimpu) pentru că cei din urmă nu au acceptat să aleagă un preşedinte "apartinic". Cel mai important însă e altceva - spre deosebire de toţi (dar absolut toţi!) liderii politici de la Chişinău, dar şi majoritatea responsabililor din partide (cu excepţia câtorva la PLDM şi a lui Mark Tkaciuk) - Igor Dodon cunoaşte cum trebuie să fie o campanie electorală, cunoaşte ce înseamnă lucrul cu electoratul, ştie că alegerile se câştigă cu numărul de voturi şi nu cu procentele, ştie că nu este admisibil să fie pulverizat efortul de agitaţie electorală. Are toate şansele să treacă în Parlament.Iată aşa o situaţie stranie. Vă puteaţi imagina aşa ceva acum trei luni? Filat şi Plahotniuc au devenit ostaticii lui Ghimpu şi Dodon - frumos, nu? PD-ul este în cădere liberă, banii nu rezolvă totul (acestea nu-s alegeri locale), PLDM a avut de suferit mult, povara eşecurilor Guvernului e pe spatele premierului. Gimpu şi Dodon sunt gata să voteze preşedintele numai să îi împingă pe cei din PD şi PLDM în braţele unul-altuia. Teoretic, PL ar fi mai uşor de convins să păstreze alianţa. Dodon nu doreşte la guvernare sub nicio formă.Iar ce se gândeşte despre toate acestea Vladimir Nicolaevici Voronin? Iată:

Se demolează, oameni buni! Se demolează mărturiile trecutului nostru. Oraşul în care m-am născut riscă să rămână fără suflet. La toţi le este totuna. Mai jos voi încerca să demonstrez că distrugerea patrimoniului cultural-istoric întruneşte toate componentele specifice unui atac raider.1. Patrimoniul cultural este proprietatea comună a tuturor cetăţenilor. Prin distrugere, Republica Moldova este lipsită de acesta.2. Articolul 59 din Constituţie stabileşte obligaţiunea fiecărui cetăţean de a proteja monumentele. Păcat că la noi nu este o pedeapsă minimă pentru orice încălcare a Constituţiei.3. Distrugerea oricărui monument se face prin scheme de corupţie, inclusiv în justiţie.4. Prejudiciul economic adus statului şi generaţiilor viitoare poate fi cifrat în bugetul câştigat de state precum Belgia din turism la etapa actuală.5. Mai rău, acestui oraş/popor i se şterge orice urmă a trecutului (da, ne transformăm în mancurţi!).6. O comunitate fără istorie comună nu poate construi un viitor comun. Ne vom înprăştia la fel cum o fac absolvenţii caselor de copii.Prejudicii şi componentă criminală - clare. Acum, că doar în caz de atac raider se "autosesizează", - domnilor Premier, Preşedinte, Procuror General, Primar General, situaţia e la fel ca la bănci, Registru, Termocom - interveniţi ferm, ce naiba!?Avem implicaţi o sumedenie de platoni, nogai şi alte triburi care se trag de la vandalii antici.

Roşca - s-au terminat banii tare vrea la putere!Plugaru - are dosar pe escrocherii!Comunştii - să şie! (apropo - banii, se pare, se termină)Lumea - 300 protestează, 900 se uită la ei!Şelin - aşa trebu!Hai jos! Sus! Stânga! Dreapta! Вперед! наЗАД! Prin acţiunile lor, doar le dau unitate celor din AIE şi îi determină să se încăpăţineze în prostia cu referendumul. Visul lui Mark Evghenici despre Ghandism se spulberă, trebuie urgent să meargă la un schimb de experienţă de vre-o 20 ani în India.

Deşi se doreşte "Alianţa deciziilor asumate", AIE a devenit alianţa greşelilor asumate.Câteva remarce:1. PCRM va boicota alegerile. Dacă în 2010 a avut efect redus dar scontat, acum cel puţin jumătate din alegătorii PCRM vor sta acasă. 2. În 2010, alegătorii au avut dorinţa sinceră de a schimba modalitatea de alegere a preşedintelui. Acum politicienii le propun cetăţenilor să susţină ceea ce nu le place - alegerea Preşedintelui în Parlament (iar 61 sau 51 de voturi pentru nimeni nu contează). Argumentul delegării dreptului dorit de a alege preşedintele prin vot universal este un bun argument de a veni la vot. Argumentul delegării acestei prerogative partidelor politice care suferă de o lipsă în creştere de încredere nu prea va scoate oamenii de prin grădini, de la gura cuptorului cu pască şi de la şaşlâk la vot. 3. Cetăţeni "conştienţi" sunt abia 20-25%. Ei vor veni oricând. Cei de peste hotare nu vor cheltui 300-400 euro pentru a merge şi a vota delegarea dreptului de decizie "măgarilor ceea din Parlament". Maxim 50 000 se vor prezenta acolo.Dar se putea de făcut totul aşa încât criza constituţională ar fi soluţionată 100%.1. Se iniţiază procedura de alegere a preşedintelui.2. Alianţa susţine o candidatură "apolitică", pe Nantoi de exemplu. Între timp 15 deputaţi iniţiază referendumul cu privire la adoptarea unei noi constituţii, cu un regim semi-prezedenţial, cu vot direct. Cu atribuţii lărgite ale preşedintelui. Cu asigurarea echilibrului sănătos dintre Preşedinte şi Parlament.3. Comuniştii merg cu Talmaci.4. Două tururi eşuate. Lupu dizolvă Parlamentul.5. Data alegerilor parlamentare anticipate corespunde cu data referendumului.Rezultate:1. Comuniştii nu vor putea boicota referendumul, asta ar fi suicid la alegerile parlamentare.2. Pe valul lipsei de candidat eligibil la viitoarele prezidenţiale, PCRM vă scădea mult.3. Poporul suveran va avea dreptul mult râvnit de a-şi alege "tătucă". (Asta e, din păcate nărodul nostru are dependenţă narcomanică de încrederea într-un "Pater Patriae")Nu trebuie să fii geniu în tehnologii politice şi sociologie ca să trasezi acest scenariu. De ce nu s-a întâmplat?Simplu - se merge cu interese de moment. PD şi PL nu au candidaţi "prezidenţiabili". De fapt, oricine înţelege că alegerile directe ar avea o singură miză - va fi ales Filat din primul tur sau va fi nevoie de turul doi? Ultimii doi ani au arătat că în ochii prostimii, numai Filat este văzut ca o alternativă a lui Voronin. Plahotniuc şi Ghimpu nu pot admite un astfel de sceanriu. Va fi rupt echilibrul. Filat a acceptat scenariul nedorit pentru că nu a avut de ales. Disocierea de decizia alianţei ar fi cauzat din nou acuzaţii de care vreţi. Mai mult, acesta aşteaptă 5 septembrie 2012, atunci va iniţia cu siguranţă un nou referendum de modificare a articolului 78 şi a atribuţiilor preşedintelui.Referendumul va pica. De ce? PCRM va boicota deschis, PLDM va sabota "pe la spate". Chiar dacă va trece pragul, nu mă mir că voturi "contra" vor fi mai multe decât "pro". Eu voi vota "contra"! Nu pentru că vreau să ajungă Filat preşedinte, nu pentru că vreau alegeri directe şi ţară prezidenţială (în acest mod oricând se păstrează pericolul unei dictaturi) - nu vreau să crească şi mai mult rolul partidelor politice. Partidele politice de la noi sunt profund bolnave. Creşterea rolului lor într-o ţară normală ar conduce la creşterea calităţii, la noi va conduce la oligarhizarea şi mai accentuată. La noi nu este "democraţie parlamentară", la noi este un fel de "partocraţie", un fel de simbioză de oligarihie şi clanurile familiale din Franţa medievală.Trist.

Există mai multe teorii despre regiunea în care a fost pentru prima dată cultivată viţa de vie şi pregătit vinul. Există date destul de veridice conform cărora în Moldova dintre Carpaţi şi Nistru viţa de vie şi vinul au devenit parte importantă a activităţii umane încă din eneoliticul timpuriu. Acum 6500 ani în urmă, locuitorii meleagului moldav creşteau poamă şi făceau vin. Mai mult ca atât, se pare că vinul nu era pur şi simplu băut, el era o componentă importantă în tot felul de ritualuri religioase, sărbători, misterii etc..De atunci şi prin milenii, vinul şi-a găsit locul în civilizaţia locală, cizelându-se într-o adevărată cultură a vinului. Nicăieri în lume, procesul de consum a licorii năzdrăvane nu se numeşte "cisnstire", doar la noi. Respectul faţă de vin, recunoştinţa şi aprecierea rolului acestuia în dăinuirea naţiunii carpato-balcanice se văd şi se aud la fiecare sărbătoare, mai ales la cele religioase.Împreună cu evoluţia culturii vinului, a evoluat şi modul de relaţii sociale bazate pe prestigiu, din neolitic şi până în evul mediu, unui agricultor de rând şi unui ţăran răzeş nu i se permitea ce i se permite căpeteniei sau boierului. Aceste două indicatoare ale profilului etno-psihologic moldovenesc au proprietatea de a se îmbina în forme nu tocmai fericite odată întâlnite cu progresul tehnico-ştiinţific care ne impune să respectăm legi stranii necutumiale pe care ni le impune pe semne că FMI-ul.

A.S. Am făcut o trecere în revistă a anului care a trecut şi am ajuns la o concluzie subiectivă dar oarecum interesantă. Îmi pare că acest an a fost pentru mine un an în care am trecut la o etapă cu totul nouă. M-am maturizat, am renunţat la prejudecăţi şi iluzii, am pus bazele unor proiecte şi procese care se vor maturiza şi realiza abia în anul care a început.Oarecum similară este şi direcţia Moldovei. Ţara asta a încetat să mai creadă în "principii şi valori", a ales mulţi primari talentaţi (nici măcar majoritatea) care au pornit în multe localităţi proiecte noi inteligente. A făcut paşi enormi în integrarea europeană. Paşii au fost soft, efectele hard vor apărea în 2012. A conştientizat într-un final că nu există poveşti, că sistemul politic actual o trage înapoi, că nu există politicieni "incoruptibili, demni şi curajoşi" (aici nu mă refer la o persoană anume).Lumea întreagă a făcut cam aceleaşi lucruri. 7 miliarde - primele efecte ale crizelor alimentare, pericolul real al deficitului de apă potabilă, distanţa dintre "lumi", pericolul izolării celor bogaţi de problemele celor săraci - toate acestea au dat semne de pornire a unor procese puternice în viitor.Europa trece printr-o profundă criză economică (abia începută). Soluţia creşterii convergenţei în UE este clar unica viabilă în faţa provocărilor interne şi externe crescând. Procesul de importanţă necomaparabilă cu efortul "Părinţilor UE" a nimerit să se desfăşoare în condiţiile unei crize şi mai profunde de "leadership". Un Konrad Adenauer, Charles de Gaulle şi Winston Churchill au avut de rezolvat probleme comune mult mai insinifiante decât Angela Merkel, Nicolas Sarkozy şi James Cameron. Iar actuala lider german nici nu ar fi ajuns consilier pe rujuri pe lângă Margaret Thatcher. Aceşti oameni lipsiţi de carismă, vizionarism şi voinţă politică au nimerit să gestioneze cea mai mare criză identitară, politică şi economică (şi se poate de adăugat criza de idei) de la apariţia Uniunii Europene până în prezent. Acestor personaje care nu ar fi câştigat nici un post de primar de comună prin anii 1950 li se adaugă nişte clerci de carieră şi oportunişti din structurile de conducere "centrale" ale UE.Dacă Baroso reprezintă modelul de succes a funcţionarului din executivul central al Europei Unite, perspectiva acestei construcţii este mai sumbră decât a URSS. Sperie uşurinţa cu care Comisia Europeană manipulează Parlamentul comunitar - un organ lipsit de viziune reală asupra lucrurilor şi lipsit de voinţă politică comunitară. Aceasta fiind înlocuită de lupta pentru interese înguste naţionale. Pe acest fundal se cere o concluzie foarte neplăcută despre ineficienţa sistemului parlamentar european bazat pe partide.Dăinuirea în stabilitate a sistemului de partide din ţările europene, aserţiunea pentru echilibru şi norme democratice, frica pentru autoritarism, au transformat partidele politice în forţe care frânează dezvoltarea. Datorită celor menţionate, lideri de partide nu ajung cei mai buni, vizionari şi carismatici, ci unii lideri întâmplători. Lideri politici ajung persoane slabe, de compromis între diferite grupări de influenţă din cadrul partidelor. Drept rezultat asistăm la discursurile unor premieri de ţară şi preşedinţi care nu au voinţă politică pentru a recunoaşte greşelile şi de a iniţia nişte reforme adevărate.Ultimul lider care "avea testicule" - premierul italian Berlusconi a fost "plecat" de către sitemul căruia îi era incomod. Pericolul venirii unui conducător cu adevărat vizionar şi puternic în Franţa a fost anihilat prin metode deloc ortodoxe (sau catolice, sau protestante). Dominique Strauss-Kahn, conform sondajelor, ar fi câştigat alegerile prezidenţială franceze încă din primul tur. Pe fonul bufonilor din fruntea Consiliului European şi Comisiei Europene, ceva mai bine arată unii lideri purtători de voinţă politică pe plan intern, european şi extern (recunoscând gafele şi coruptibilitatea acestora) din ţările "noi" ale UE. Un Donald Tusk, Victor Orban, Boiko Borisov şi Traian Băsescu arată mult mai potenţi decât Sarkozy sau Van Rompuy.Aceasta se datorează "tinereţii" sistemului de partide politice din aceste ţări. Deşi exemplul Partidului Social-Democrat din România arată că trecute de etapa cristalizării grupurilor de influenţă, partidele îşi aleg lideri "de compromis", slabi şi lipsiţi de voinţă politică.Tărăgănarea, interesele electorale, corupţia şi lipsa de voinţă politică pot costa scump de tot proiectul integraţionist european care ori se transformă în Statele Unite ale Europei - unul din polii de putere în lume şi generator de stabilitate şi echilibru geopolitic, fie să devină butoiul cu pulbere şi stupă de albini reciproc agresive şi naţionaliste.Unica şansă a Europei este în reforma nu a Uniunii (oricum este necesară - nu am întâlnit un om care să-mi explice clar distribuţia de puteri dintre Consiliu, Comisie, cu ce se ocupă van Rompuy şi de ce Merkel împreună cu Sarkozy decid totul în doi), dar a sistemului politic. Paradigma accederii către procesul decizional la nivel de ţări şi Uniune trebuie modificată cardinal. În locul oportunismului trebuie să fie pusă pe prim plan concurenţa. Să nu iasă în faţă cei mai uşor manipulabili, să vină cei mai vizionari şi curajoşi.Nu în zadar m-am oprit atât de mult la situaţia în care a ajuns UE. Cele numite ca problemă sunt absolut valabile şi pentru toţi polii de putere. SUA trece printr-o criză nu atât de pronunţată de idei pentru dezvoltare (datorită caracterului deschis pentru importul de creieri, şi statutul sacru al concurenţei în partide şi afaceri). Totuşi Obama şi Bush nu sunt Franco Delano Roosevelt, nici măcar Ronald Reagan. Iar vre-un nou Henry Kissinger sau Zbigniew Brzezinski pe la Casa Albă nu s-au anunţat cam demult. Iar rezultatele neclare ale "primăverii arabe" şi actualul comportament al Turciei pun sub mare semn de întrebare atotputernicia SUA.Situaţie la indigo dar "la puterea a zecea" în Rusia, la acest început de an 12 ani de teatru al absurdului s-au terminat. Rusia nu va mai putea exista sub paravana banilor din resurse energetice şi manipulare totală a maselor populare. Fără o ideologie naţională clară şi idei pentru dezvoltare în 20 de ani acest stat va dispărea prin demografie negativă, degradarea unor spaţii enorme lipsite de condiţii pentru trai şi prin imigraţie masivă din Asia de Est, Asia de Sud-Est şi Asia Centrală. În condiţiile în care cecenii sunt etnia cu cel mai mare spor de populaţie iar ruşii cu cel mai mare declin, continuarea ideologiei "raspilului" şi "bâdlei", în condiţiile lipsei oricărei ideologii reale, va avea efecte catastrofale pentru Rusia. Pe de altă parte, cu o bază de resurse enermă, cu un număr totuşi foarte mare de populaţie, în condiţiile crizei în UE şi turbulenţelor din Orientul Apropiat, Mijlociu şi Africa, Rusia ar avea şansa unei adevărate renaşteri. Iar acesta doar în condiţiile aplicării de politici inteligente în economie şi administraţie.China de mai mulţi ani nu a inventat nimic decât ceea ce i-a dat Deng Xiaoping. Creştere şi dezvoltarea bazate doar pe infinitul forţei de producere i-a făcut dependenţi de pieţele de desfacere şi, respectiv, de maşinăria de dolari americană. Fiind prinse în acest tandem de duşmani care vor pieri unul fără altul SUA şi China au intrat în comoditatea absurdului. Iar lipsa unui sistem politic capabil să promoveze decizii inovative şi lideri vizionari face din China o enormă fabrică menită să asigure cu valori reale hârtiile emise de Federal Reserve. Absurdul relaţiei create nu poate dura la nesfârşit, iar China are nevoie de aceleaşi reforme politice interne care să îi genereze inovaţie."Primăvara Arabă" şi schimbarea de comportament a Turciei (datorată dealtfel aceleeaşi impotenţe politice la Berlin, Bruxelles şi Paris), îmbinate cu fondul de resurse inimaginabil de mare (umane, energetice, ideologice), dar şi cu tendinţa de islamizare a "tinerelor democraţii" - par a contura un nou pol de putere mondială bazat pe o convergenţă de cultură şi religie. Nu că ar apărea un nou "Califat" arabo-turcic de la Oceanul Atlantic la Pamir şi de la Marea Neagră la Oceanul Indian, dar procesele de convergenţă şi cooperare s-ar putea redirecţiona din exterior - Europa, SUA, Rusia, China, spre interior. Cu centre de putere - Turcia, Egipt, Quatar, Arabia Saudită, Libia - state moderne, dar cu tradiţii sau tendinţe de islamizare intensivă în viaţa publică şi politică. Ori, dincolo de resurse, aceste state au nevoie de aceleaşi idei, şi, se pare, utilizează aceasta, concurenţa şi inovaţia sunt la mare preţ în această regiune a lumii. Iar şeicii din Emiratele Arabe Unite şi Recep Tayyip Erdogan sunt mult mai potenţi şi convingători decât Cameron şi premierul Danemarcei (ştie cineva cum îl cheamă?).State cu potenţial enorm precum India sau Brazilia pun mare preţ pe inovaţie, cercetare şi implementarea acestora, investesc enorm în a procura tehnologii. Necătând la dezvoltare relativ continuă, acestea nu sunt în stare să asigure salturi calitative. Acestea nu pot fi create doar prin implimentare în economie, în condiţiile unui sistem politico-administrativ încremenit cu 40 de ani în urmă.Lumea a făcut un pas enorm în 2011, a dezvelit rănile infectate pe care le ascundea sub mătase scumpe de mai bine de zece ani. Inovaţia tehnică implementată din pur interes economic privat nu poate asigura o dezvoltare sistemică, crează asincronisme ce duc la dizbalanţe. Stabilitatea duce la dezvoltarea economiei dar la degradarea sistemului politic. Clasa politică are nevoie de palme. Actuala criză mondială este criza voinţei politice şi a bunului simţ. Interesul următorilor patru ani a dus la efecte catastrofale pe termen lung.Sunt lucruri absolut valabile şi pentru ţara noastră. Lipsa de viziune, frica de alegeri, incertitudinea, lipsa de ambiţie politică sănătoasă - toate acestea nu permit să înceapă procese îndrăzneţe pentru care să ne mulţumească copiii noştri. Politicienii din Moldova excelează aproape fără excepţie în lipsă de gândire pe termen mai mare decât patru ani, sau unul, sau una-două luni, adică pân la alegeri. "Pilonii schimbării" sunt pur şi simplu exemplari în cum trebuie duse de râpă domeniile date în administrare. Se crează impresia că după expirarea "sorocurilor" bunăvoinţei populare aceştia vor emigra şi niciodată nu vor lăsa propriii copii să locuiască în această ţară. Imbecilitaea multor funcţionari de ordin înalt frapează prin aserţiunea pentru "dacă se putea mai rău, aşa făceam!"Reforma clasei politice este cu adevărat necesară Republicii Moldova, rezultatul acesteea trebuie să fie accesul la procesul decizional a celor mai buni, vizionari, curajoşi, carismatici şi ambiţioşi, fiecare să vrea să facă istorie. Greu să-mi imaginez cum actuala clasă politică ar accepta o astfel de reformă, ei nu sunt în stare să schimbe măcar Constituţia. Iar o astfel de decizie ar însemna pentru practic toţi actualii politicieni trecere rapidă în nefiinţă publică.Trebuie să recunosc că nu îmi dau seama cum ar putea fi înfăptuită o astfel de reformă în Moldova. Poate invităm un rege străin? Îi dăm la vre-un Dominique Strauss Kahn sau Tony Blair un milion de euro pe an şi să ne conducă. Dar de unde, parlamentarii moldoveni nu vor ceda un petec de "suvernitate". Poate presa să le dea de ştire că e cazul? Ei, dap salarii de la cine? Poate sistemul este invincibil? Iar noi suntem condamnaţi să fim conduşi de retarzi care s-au închis în cercul lor?Nu este aşa, chiar şi liderii putrezi ai UE şi-au ridicat fundurile grase de prin fotolii şi au pornit reformele necesare, greu dar le-au pornit. "Le-a ajuns cuţitul la os". Foarte curând acest cuţit va ajunge tot acolo locuitorilor Republicii Moldova, deşi aceştia nu excelează în cultură politică, fraza "tăţ îs nişti p....!" va trece din una de serviciu în una de paradigmă care formează opţiunea electorală. Iată atunci va apărea voinţa actualilor politicieni pentru reforme. Iar acest proces a pornit deja. Vedeţi sondajele, vedeţi rata de respondenţi care cred că lucrurile se mişcă în direcţie greşită din BOP. Iar aceste date semnifică cu totul altceva decât în 2001!